Decizia nr. 3186/2018 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 11 septembrie 2015, reclamanta A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 18509 din 21 mai 2015, prin care a fost respinsă contestaţia formulată, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat la A.F.I.R. sub nr. x din data de 20 martie 2015, cu consecinţa stingerii creanţei în cuantum de 457.872,80 RON şi a penalităţilor de întârziere, anularea actelor care au stat la baza emiterii procesului-verbal, precum şi a actelor subsecvente, repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor, în sensul obligării pârâtei la continuarea executării Contractului de finanţare nr. x din 28 noiembrie 2013 şi la restituirea sumei de 457.875 RON, încasată de A.F.I.R. prin executarea Scrisorii de garanţie bancară de restituire avans nr. 4 din 8 august 2014, emisă de B. SA Sucursala Bucureşti, dar şi la prelungirea duratei de implementare a proiectului cu o perioadă egală cu cea a soluţionării definitive a prezentei cauze.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1020 din data de 24 martie 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a anulat Decizia nr. 18509 din 21 mai 2015 şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat sub nr. x din 20 martie 3015, a obligat pârâta să continue executarea contractului de finanţare şi să restituie reclamantei suma de 457.875 RON, respectiv să prelungească durata de implementare a proiectului cu o perioadă egală cu aceea a soluţionării cauzei, luând act că reclamanta îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 20 martie 2015, s-a constatat "crearea (de către reclamantă) în mod artificial a condiţiilor de eligibilitate necesare obţinerii finanţării nerambursabile, prin depunerea unor proiecte spre finanţare de către societăţi intre care exista relaţii de rudenie şi afinitate şi care acţionează în interes comun, fiind necesară recuperarea sumelor acordate de AFIR beneficiarului SC A. SRL şi rezilierea contractului de finanţare".

Împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat la AFIR sub nr. x din 20 martie 2015, reclamanta a formulat contestaţie.

Prin Decizia nr. 18509 din 21 mai 2015, pârâta AFIR a respins contestaţia.

Actele atacate sunt nelegale pentru următoarele considerente:

Ca problemă prealabilă, Curtea a constatat că Regulamentul UE 65/2011 conţine norme de procedură, justificându-se interpretarea dată de autoritatea publică pârâtă în sensul că acest regulament este de imediată aplicare. În ceea ce priveşte în mod particular art. 4 alin. (8) din Regulament, acesta prevede că "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste de plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Prin acest articol se reia o regula instituită prin art. 4 alin. (3) din Regulamentul CE 2988/95 referitor la interdicţia de creare în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea unui avantaj contrar obiectivelor dreptului comunitar. Articolul menţionat prevedea că "Actele despre care se stabileşte că au drept scop obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situaţia în cauză, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea avantajului, au drept consecinţă, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia."

Regula ajutorului de minimis este instituită prin Regulamentul CE 1998/2006 iar crearea de condiţii artificiale pentru înfrângerea acestor dispoziţii constituie o fraudă la lege inacceptabilă independent de prevederile art. 4 alin. (8) din regulamentul 65/2011.

Cât priveşte, însă, crearea, în concret a condiţiilor artificiale pentru obţinerea finanţării, Curtea a constatat că interpretarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE 65/2011 trebuie să se facă prin raportare al hotărârea pronunţată de CJUE în cauza Slancheva sila EOOD. Potrivit acestei hotărâri (1) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie interpretat în sensul că condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare.

În speţă se observă că autoritatea publică pârâtă a considerat că se impune recuperarea ajutorului acordat pe baza simplei constatări a unor legături între mai multe societăţi comerciale candidate la acelaşi tip de ajutor, fără a face o analiză a celor două elemente, obiectiv şi subiectiv, despre care se face vorbire în hotărârea citată.

Este certă existenţa unor legături între societăţile controlate, dar există şi elemente de diferenţă care fac ca finalitatea urmărită de schema de ajutor să poată fi atinsă.

Astfel, se constată că asociatul fiecărei societăţi este o persoană distinctă şi nu există o analiză care să concluzioneze că între aceste persoane ar exista legături care să justifice presupunerea că este vorba de persoane interpuse.

Măsura 313 "Încurajarea activităţilor turistice" se încadrează în axa III - "Îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale" şi are ca obiectiv general dezvoltarea activităţilor turistice în zonele rurale care să contribuie la creşterea numărului de locuri de muncă şi a veniturilor alternative, precum şi la creşterea atractivităţii spaţiului rural.

Obiectivele specifice se referă la:

1. Creşterea şi menţinerea locurilor de muncă prin activităţi de turism, în special pentru tineri şi femei.

2. Creşterea valorii adăugate în activităţi de turism.

3. Creşterea, îmbunătăţirea şi diversificarea infrastructurii şi serviciilor turistice.

4. Creşterea numărului de turişti şi a duratei vizitelor.

Iar, obiectivele operaţionale se referă la:

1. Creşterea şi îmbunătăţirea structurilor de primire turistice la scară mică.

2. Dezvoltarea sistemelor de informare şi promovare turistică.

3. Crearea facilităţilor recreaţionale în vederea asigurării accesului în zonele naturale de interes turistic.

Or, prin implicarea mai multor persoane, între care există chiar relaţii de afinitate sau rudenie, în vederea prestării unor servicii necesare pe piaţa locală se încadrează în aceste obiective, chiar dacă, la o primă vedere, între serviciile prestate ar exista, parţial, raporturi de complementaritate (prin faptul că una dintre societăţi este o pensiune, cealaltă are ca obiect o piscină, iar cea de treia un loc de joacă pentru copii). Aşa cum se menţionează în alin. (2) din dispozitivul hotărârii citate, existenţa acestor legături nu justifică, de plano excluderea ajutorului pentru aceste societăţi.

Mai mult, în cauză nu s-a dovedit în concret că activitatea societăţilor reclamate, ca şi aceea desfăşurată de C. SRL, se rezumă la prestarea de servicii către societatea D. SRL.

Fiecare dintre aceste proiecte a fost gândit şi poate funcţiona separat şi independent, înscriindu-se în obiectivele specifice măsurii 313.

Iar, sub acest aspect, susţinerea pârâtei, potrivit căreia, obiectivul specific nu ar putea fi atins pentru că nu mai putem vorbi despre o structură de primire turistică mică, ci de un complex turistic, care va descuraja orice alt solicitant din zonă, Curtea o consideră neîntemeiată, deoarece, se pleacă de la o premisă nedovedită - a activităţii complementare a celor două societăţi - A. SRL şi C. SRL - pentru societatea mamă - D. SRL, după cum între obiectivele măsurii nu se numără protejarea şi ocrotirea oricăror alţi potenţiali solicitanţi din zonă.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii reclamantei şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Pentru a demonstra avantajul necuvenit (condiţiile artificiale) creat de intimata-reclamantă (fără a mai prezenta pe larg hotărârea CJUE C-434/12 şi Nota directoare pentru Auditori nr. 22), arată următoarele:

Articolul 4, alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a Ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie interpretat în sensul că aceste condiţii de punere în aplicare a textului de lege necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv, elemente care, în aprecierea subscrisei, sunt prezentate în titlul de creanţă contestat.

Potrivit primului dintre aceste elemente, respectiv elementul obiectiv, este necesar să se identifice împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă, rezultând astfel că este obligaţia Autorităţii să demonstreze că în fapt beneficiarul/beneficiarii proiectului/proiectelor supus/supuse controlului nu poate/pot atinge obiectivul măsurii accesate.

Potrivit celui de al doilea element, respectiv elementul subiectiv, este necesar să se identifice elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate, rezultând astfel că este necesar: a) identificarea elementelor de legătură dintre beneficiar/beneficiari şi alte entităţi juridice implicate (acei indicatori menţionaţi în Nota directoare pentru Auditori nr. 22) care să arate modalitatea concertată a beneficiarilor cu scopul clar de a eluda normele legale şi procedurale în vederea obţinerii finanţării nerambursabile.

În acest sens, aspectele constatate în procesul-verbal nr. x din 20 martie 2015 şi anume:

- SC D. SRL şi SC A. SRL au fost înfiinţate în aceeaşi zi (15 februarie 2011), iar SC C. SRL în data de 18 aprilie 2012;

- conform Certificatelor de înregistrare la ONRC, cele trei societăţi au acelaşi număr de telefon de contact, iar două dintre ele funcţionează la aceeaşi adresă:

- implementarea proiectelor are loc pe proprietăţi învecinate - Din contractele de vânzare autentificate cu nr. x (SC A. SRL) nr. 544 din 14 martie 2011 (SC D. SRL) şi contractul de constituire a dreptului de superficie nr. 836 din 20 aprilie 2012 reiese că terenurile pe care se vor amplasa investiţiile sunt învecinate, situându-se în extravilan Albota tarla x, parcela x. Menţionăm că documentele de proprietate ale SC A. SRL şi SC D. SRL au numere consecutive (543 şi 544 din 14 martie 2011), suprafeţele de teren fiind cumpărate de la aceleaşi persoane E. şi F.

- toate cele trei proiecte se racordează la reţeaua de alimentare cu apă realizată de către SC D. iar alimentarea cu energie electrică pentru cele trei proiecte se realizează de la un post trafo comun, existent pe terenul SC A. SRL.

- din cărţile de identitate ale reprezentanţilor legali ai celor 3 societăţi rezultă că cei 3 reprezentanţi legali au acelaşi domiciliu, respectiv mun. Piteşti, str. x-Branişte, nr. 1.

- între acţionarii celor trei societăţi există legături de rudenie/afinitate după cum urmează: doamna G. acţionar unic la SC C. SRL este mama doamnei H. acţionar unic la SC A. SRL şi în acelaşi timp soacra domnului I., acţionar unic la SC D. SRL, Doamna H. acţionar unic la SC A. SRL este soţia domnului I., acţionar unic la SC D. SRL

- la cele 3 proiecte se regăseşte acelaşi constructor, iar în cazul beneficiarului SC C. SRL şi SC A. SRL lucrările de execuţie se desfăşoară în acelaşi timp la cele 2 proiecte, conform fişelor de date obiectiv anunţat, care au şi acelaşi executant de lucrări, proiectant, consultant, verificator, RTE, diriginte de şantier.

- pentru a dovedi capacitatea de cofinanţare a proiectului SC C. SRL a depus la cererea de finanţare extrasul de cont din data de 7 mai 2012 emis de J. S.A. din care reiese că suma de 160.000 RON a fost împrumutată în data de 4 mai 2012 de la I. acţionar unic la SC D. SRL.

Măsura 313 "încurajarea activităţilor turistice" se încadrează în Axa III - "îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale" şi are ca obiectiv general dezvoltarea activităţilor turistice în zonele rurale care să contribuie la creşterea numărului de locuri de muncă şi a veniturilor alternative, precum şi la creşterea atractivităţii spaţiului rural.

Face menţiunea că, în urma finanţării primite, un beneficiar este obligat să atingă prin proiectul implementat toate obiectivele impuse de măsură, îndeplinirea acestora nefiind facultativă sau selectivă.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, recurenta nu a susţinut niciodată că intimata reclamantă ar presta sau ar putea presta servicii exclusiv către D. ci a arătat că prin accesarea simultană de fonduri comunitare de către cele trei societăţi comerciale controlate de membrii familiei K., a aceluiaşi tip de ajutor, s-a creat avantaj acestei colectivităţi publice, situaţie sancţionată de norma legală mai sus enumerată.

Astfel, faţă de cele arătate mai sus, recurenta a prezentat cele două elemente necesare dovedirii creării avantajului necuvenit, dovedind pe deplin că acordarea unui ajutor nerambursabil de o valoare mai mare decât plafoanele impuse celorlalţi solicitanţi/beneficiari, creează beneficiarului/grupului de persoane care acţionează de comun acord, un avantaj nejustificat în faţa competiţiei, aspect care implică îngreunarea îndeplinirii obiectivelor măsurii, din prisma principiului concurenţei pe piaţă.

De asemenea, relevant în prezenta cauză, în ceea ce priveşte legătura dintre societăţi şi modalitatea în care societăţile pot fi considerate legate, este o altă interpretare obligatorie a CJUE, respectiv Cauza C-110/13, hotărârea din 27 februarie 2014, HaTeFo împotriva Finanzamt Haldensleben, hotărâre învederată şi Instanţei de fond însă care nu a fost apreciată ca utilă cauzei.

Cererea de decizie preliminară privea interpretarea articolului 3, alin. (3), al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii, prin prisma următoarei recomandări "Pentru a se asigura că vor beneficia de avantajele care rezultă pentru IMM-uri din diferitele reglementări sau măsuri adoptate în favoarea lor numai acele întreprinderi care într-adevăr au nevoie de acestea, trebuie să se ţină seama de asemenea, dacă este cazul, de relaţiile care există între întreprinderi prin intermediul persoanelor fizice . . . . . . . . . ."

CJUE a decis că articolul 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate", în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza unor raporturi atât juridice, cât şi economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar şi atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relaţiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă, şi de asemenea că se consideră că acţionează în mod concertat în sensul articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influenţă care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic, iar îndeplinirea acestei condiţii depinde de împrejurările cauzei şi nu poate în mod necesar să fie subordonată existenţei unor relaţii contractuale între aceste persoane şi nici chiar constatării intenţiei lor de a eluda definiţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări.

Astfel, în urma acestei hotărâri pronunţată de CJUE, poate fi interpretată ca "afiliere" legătura identificată:

- prin prisma prevederilor articolului 3, aliniatul 3, paragraful 1; prin prisma unor raporturi atât juridice, cât şi economice stabilite între întreprinderi, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, chiar şi atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relaţiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf;

- prin prisma unor persoane fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor, influentă care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic chiar şi în condiţiile în care nu există relaţii contractuale între aceste persoane şi nici o constatare a intenţiei lor de a eluda definiţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici sau mijlocii.

Pe cale de consecinţă, modalitatea în care asociaţii entităţilor juridice beneficiare (soţ, soţie şi mama soţiei) au concertat la accesarea fondurilor comunitare şi implementarea proiectelor, dovedeşte pe deplin existenţa "grupului" economic, iar reţinerea instanţei de fond, în sensul că asociatul fiecărei societăţi este o persoană distinctă şi nu există o analiză care să concluzioneze că între aceste persoane ar exista legături care să justifice presupunerea că este vorba de persoane interpuse este una contrară situaţiei reale.

Astfel, prin actele administrative emise de AFIR, s-a respectat atât legislaţia comunitară cât şi legislaţia naţională, toate considerentele CJUE menţionate în cauza C-434/12 fiind pe deplin aplicabile prezentei cauze.

Pentru aceste motive, solicită admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată a SC A. SRL, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate de intimata-reclamantă

Intimata-reclamantă A. SRL a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea motivelor formulate în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei instanţei de fond.

Intimata-reclamantă a arătat că, în motivarea recursului sau, recurenta-pârâtă AFIR se raportează la cauza Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, înregistrată pe rolul Curţii sub nr. C 434/12.

Astfel, pornind de la Decizia CJUE, AFIR arată, cu ignorarea completă a argumentelor cererii introductive precum şi a argumentelor hotărârii de fond ca "articolul 4, alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 (...) trebuie interpretat în sensul ca aceste condiţii de punere în aplicare a textului de lege necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv, elemente care sunt prezentate în titlul de creanţa contestat.

Or, asa cum în mod corect a arătat şi instanţa de fond, pornind de la "elementele" prezentate în titlul de creanţă contestat, "autoritatea publică pârâtă a considerat că se impune recuperarea ajutorului acordat pe baza simplei constatări a unor legături între mai multe societăţi comerciale candidate la acelaşi tip de ajutor, fără a face o analiză a celor două elemente, obiectiv şi subiectiv, despre care se face vorbire în hotărârea citată.

Astfel, nu exista elementul obiectiv constând în crearea de condiţii artificiale pentru obţinerea plăţilor întrucât fiecare dintre cele două proiecte, respectiv cel al reclamantei şi cel al C. SRL este independent de proiectul implementat de D. SRL şi respectă obiectivele schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurala (FEADR).

Nu exista elementul subiectiv întrucât niciunul dintre cei doi beneficiari ai Măsurii 313 nu a urmărit obţinerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei anterior menţionate, respectiv nu a urmărit depăşirea ajutorului de minimis.

Astfel, elementele comune reiterate de recurenta-pârâtă la pag. 9 - 10 din motivele de recurs, fie nu se regăsesc în prezenta cauză, fie, dacă se regăsesc, nu pot avea calitatea unor indicatori de fraudă dintre cei menţionaţi în Nota directoare pentru auditori nr. 22, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.

În ceea ce priveşte pretinsele "legături" dintre reclamantă şi C. SRL:

- sediul social al reclamante şi al SC C. SRL, nu se găsesc la aceeaşi adresă, aşa cum susţine AFIR, ci de adrese diferite, în condiţiile în care cele două societăţi au sediile în camere diferite ale aceluiaşi imobil.

- "steguleţul roşu" identificat de Comisia Europeană în Nota directoare se referă la "birouri identice sau unele lângă altele, fără să existe delimitări normale între ele", ceea ce nu este cazul în prezenta speţă, întrucât sediile celor doi beneficiari se află în camere diferite.

- referitor la numărul de telefon menţionat în certificatele de înregistrare la ONRC, Nota Directoare nu menţionează printre indicatorii de fraudă un astfel de element comun; de altfel, numărul de telefon menţionat în Procesul-verbal aparţine consultantului care a întocmit şi cererile de finanţare.

- data înfiinţării A. SRL şi D. SRL, respectiv 15 februarie 2011, şi data înfiinţării C. SRL, respectiv 18 aprilie 2012 nu face parte dintre indicatorii de fraudă menţionaţi în Nota Directoare şi, pe de altă parte, data înfiinţării unei societăţi depinde de funcţionarii de la Oficiul Registrului Comerţului, şi nu de voinţa societăţii.

Cu toate acestea, motivul pentru care cele două societăţi au fost înfiinţate în aceeaşi perioada este strâns legat de faptul că acestea au depus cereri de finanţare în anul 2011, în cadrul aceleaşi sesiuni.

- în ceea ce priveşte locurile de amplasare a proiectelor, Nota Directoare atenţionează asupra lipsei unei delimitări normale între acestea, ceea ce ar conduce la concluzia că, în fapt, ar fi vorba despre un proiect unic ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, în condiţiile în care parcela aparţinând SC A. SRL este îngrădită şi delimitată clar de parcela C. SRL, aspect ce a putut fi constatat de recurenta-pârâtă AFIR la vizita pe teren.

- în ceea ce priveşte alimentarea cu apă şi energie electrică, indicatorul de frauda menţionat în Nota Directoare se referă la toate utilităţile, în general "şi nu doar la energia electrică şi apă, iar pe de altă parte, problema utilităţilor este greşit înţeleasă de către AFIR, în condiţiile în care "steguleţul roşu" identificat de Comisia Europeană se referă la situaţia în care "mai multe firme folosesc în comun aceleaşi utilităţi şi doar o singură companie dintre cele care folosesc în comun plăteşte facturile"

- reprezentanţii legali ai celor trei societăţi au domiciliul la aceeaşi adresa. Această împrejurare de fapt nu se regăseşte între indicatorii de fraudă menţionaţi în Nota Directoare. Totodată, nu este anormal şi cu atât mai puţin ilegal, ca soţii I. şi H. să aibă acelaşi domiciliu, la fel cum nu este anormal ori ilegal ca aceştia să locuiască cu părinţii dnei H. Totuşi, imobilul situat în Piteşti, str. x a aparţinut soţilor L., care l-au vândut familiei I. şi H., iar dna G. nu a făcut formalităţile de schimbare a domiciliului din acel imobil.

- existenţa unor legături de rudenie/afinitate între asociaţii unici ai celor trei societăţi

Întrucât nu exista o prezumţie conform căreia "soţii K. şi mama dnei K., în calitate de membri ai aceleaşi familii şi, respectiv rude/afini, acţionează de comun acord şi în interes comun", AFIR are obligaţia de a dovedi că soţii . . . . . . . . . .şi mama dnei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .acţionează de comun acord şi în interes comun, simpla afirmaţie în acest sens nefiind suficientă.

Nu în ultimul rând, în ceea ce o priveşte pe D. SRL, a fost aprobată schimbarea structurii acţionariatului, domnul I. fiind înlocuit de doamna M. cu care asociatul unic al reclamantei nu se afla în nicio legătură de rudenie/afinitate.

- "la cele 3 proiecte se regăseşte acelaşi constructor, iar în cazul beneficiarilor SC C. SRL şi SC A. SRL lucrările de execuţie se desfăşoară în acelaşi timp la cele 2 proiecte, conform fişelor de date obiectiv anunţat, care au acelaşi executant de lucrări, proiectant, consultant, verificator, RTE, diriginte de şantier"

Aspectele menţionate de către AFIR nu se numără printre indicatorii de frauda identificaţi în Nota directoare. Evident că lucrările de execuţie se desfăşoară în acelaşi timp în cazul reclamantei şi al C. SRL şi este absolut normal şi firesc să se întâmple aşa, din moment ce contractele de finanţare au fost încheiate în anul 2013 şi ambele proiecte trebuie finalizate într-un termen foarte scurt, respectiv până în septembrie 2015.

- cele două societăţi au acelaşi "executant de lucrări, proiectant, consultant, verificator, RTE, diriginte de şantier" se explică prin aceea că, întrucât lucrările se desfăşoară în acelaşi timp pentru cele două societăţi, aşa cum este, de altfel, şi normal, cei interesaţi să presteze servicii de construcţii au depus oferte pentru ambele proiecte, fiind desemnată câştigătoare oferta cu cel mai mic preţ.

În ceea ce priveşte prestatorii de servicii desemnaţi câştigători, aceştia s-au calificat în considerarea experienţei şi a profesionalismului cu care au onorat alte obligaţii contractuale, precum şi a disponibilităţii acestora de a se implica în realizarea unor proiecte de investiţii în mediul rural.

- în ceea ce priveşte afirmaţia conform căreia dl. I. ar fi asigurat cofinanţarea celor două proiecte, partea proprie din finanţare, reprezentând 15% din valoarea totală eligibilă a proiectului, a fost asigurată din fonduri proprii ale asociaţilor unici ai A. SRL şi C. SRL creditarea fiind făcută în baza unor contracte de împrumut dintre asociatul unic şi societate.

La data depunerii cererii de finanţare, atât reclamanta cât şi C. SRL. aveau simultan, în conturile bancare, suma reprezentând partea proprie din finanţare.

Prin urmare, dovada existenţei posibilităţii solicitantului de a asigura cofinanţarea, a fost efectuată conform Ghidului solicitantului aferent măsurii 313.

Or, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, susţinerea pârâtei, potrivit căreia, obiectivul specific nu ar putea fi atins pentru că nu mai putem vorbi despre o structură de primire turistică mică, ci de un complex turistic, care va descuraja orice alt solicitant din zonă, Curtea o consideră neîntemeiată, deoarece se pleacă de la o premisă nedovedită - a activităţii complementare a celor două societăţi - A. şi C. SRL - pentru societatea mamă - D. SRL, după cum între obiectivele măsurii nu se numără protejarea şi ocrotirea oricăror alţi potenţiali solicitanţi din zonă".

În ceea ce priveşte crearea unui avantaj "acestei colectivităţi publice" recurenta-pârâtă nu explică din cine este formată aceasta colectivitate, în condiţiile în care ea însăşi admite faptul că societatea D. SRL, considerată până la acest moment - societatea mamă, nu este unicul beneficiar al serviciilor prestate de reclamantă şi C. SRL.

În realitate, colectivitatea publică beneficiară a serviciilor este populaţia din mediul rural în care îşi desfăşoară activitatea, fiind astfel îndeplinite obiectivele schemei de ajutor, aşa cum în mod corect a constatat şi instanţa de fond, afirmaţie necombătută de către recurenta-pârâtă AFIR.

În ceea ce priveşte existenţa unor întreprinderi legate, recurenta-pârâtă a invocat, pentru prima dată această pretinsă neregulă, direct în faţa instanţei de fond, prin întâmpinare.

Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă consideră că este incidentă doar ultima ipoteză a art. 3 alin. (3) din Recomandarea CE 361/2003, astfel cum a fost acesta transpus în legislaţia naţională prin art. 44 din Legea 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării Întreprinderilor mici şi mijlocii.

Astfel, cel de-al patrulea paragraf al art. 44 din Legea nr. 346/2004 se referă la întreprinderile între care există oricare dintre aceste relaţii prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat sunt, de asemenea, considerate întreprinderi afiliate dacă îşi desfăşoară activităţile sau o parte din activităţi pe aceeaşi piaţă relevantă sau pe pieţe adiacente".

Or, această ipoteză nu este aplicabilă în cazul reclamantei, al C. SRL şi D. SRL, având în vedere că între aceste întreprinderi nu există niciuna dintre relaţiile menţionate la lit. a) - d) ale art. 3 parag. 1 din Legea nr. 346/2004.

În ceea ce priveşte Hotărârea CJUE - HaTeFo, pe care recurenta-pârâtă înţelege să o invoce în cadrul motivelor de recurs, în prezenta cauză nu sunt întrunite condiţiile menţionate în Hotărârea CJUE -HaTeFo pentru calificarea reclamantei, C. SRL şi D. SRL, ca fiind întreprinderi legate, în sensul celui de-al patrulea paragraf al art. 3 alin. (3) din Recomandarea CE 361/2003, corespunzător celui de-al patrulea alineat al art. 44 din Legea nr. 346/2004.

Răspunzând celor trei întrebări preliminare, CJUE a concluzionat că: Articolul 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate", în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza raporturilor atât juridice, cât şi economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar şi atunci când între acestea nu există în mod formal una dintre relaţiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă.

Cu alte cuvinte, pentru ca două întreprinderi să fie considerate afiliate/legate, nu este în mod necesar obligatoriu ca între acestea să existe, în mod formal, relaţiile prevăzute de art. 3 alin. (3) din Recomandarea 361/2003, atâta timp cât rezultă din analiza raporturilor atât juridice, cât şi economice stabilite între întreprinderi, că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, o entitate economică unică.

Prin urmare, pentru a fi considerate afiliate/legate, între întreprinderi trebuie să se stabilească, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, raporturi juridice şi economice, altele decât cele prevăzute la art. 3 alin. (3) din Recomandarea 361/2003.

Or, în cauza de faţă, nu există nicio legătură între reclamanta, C. SRL şi D. SRL, acestea neavând reprezentanţi comuni şi, cu atât mai puţin, legături economice atât de strânse precum cele existente în Cauza HaTeFo.

Aşa fiind, în considerarea argumentelor anterior menţionate, care se completează cu cele susţinute în faţa instanţei de fond, atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin răspunsul la întâmpinare, solicită respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 18 iunie 2018 completul de filtru a respins excepţia nulităţii recursului şi, în temeiul art. 493 alin. (7) din acelaşi cod, a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, în sensul şi pentru considerentele ce urmează.

Litigiul dedus judecăţii vizează exercitarea controlului de legalitate, în condiţiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, asupra Deciziei nr. 18.509 din 21 mai 2015 emisă de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de SC A. SRL împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x încheiat la data de 20 martie 2015 privind proiectul "Spaţii de agrement cu piscină în com. Albota, jud. Argeş.".

Preliminar, Înalta Curte notează faptul că verificările finalizate prin emiterea Procesului-verbal constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 20 martie 2015 au fost iniţiate urmare a transmiterii, la 20 ianuarie 2015, către Direcţia Control şi Antifraudă din cadrul AFIR, a centralizatorului constatărilor rezultate în baza verificărilor pe eşantion, întocmit de Curtea de Conturi - Autoritatea de Audit, privind crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii finanţării nerambursabile prin depăşirea plafonului stabilit în fişa măsurii 313. În baza Scrisori de misiune nr. 2149 din 21 ianuarie 2015 şi de informare nr. 5869 din 18 februarie 2015, o echipă de control DCA a efectuat verificări documentare şi pe teren în vederea verificării aspectelor menţionate de Curtea de Conturi.

Potrivit art. 5 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia implementării corespunzătoare şi la timp a recomandărilor formulate de organele de control şi audit intern şi extern, naţionale şi europene, în aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

Totodată, art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 prevede că:

"Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Prin urmare, verificările efectuate pe linia implementării recomandărilor formulate de Curtea de Conturi - Autoritatea de audit, se înscriu în cadrul legal instituit de O.U.G. nr. 66/2011 şi Regulamentul (UE) nr. 65/2011.

Un ajutor important în înţelegerea şi corecta interpretare a acestei norme comunitare a venit din partea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care, printr-o decizie devenită deja de referinţă în materia "condiţiilor artificiale", la data de 12 septembrie 2013, a dat o interpretare obligatorie articolului 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011- Slancheva sila EOOD.

În esenţă, prin decizia anterior menţionată, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a arătat că, în cazul în care, din punct de vedere formal, un proiect de investiţii îndeplineşte criteriile de eligibilitate necesare pentru acordarea ajutorului, atunci proba unei practici abuzive a potenţialului beneficiar de un astfel de ajutor impune:

- pe de o parte, un ansamblu de circumstanţe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condiţiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins, întrucât condiţiile pentru obţinerea plăţilor au fost create în mod artificial şi,

- pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenţia de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condiţiile necesare pentru obţinerea plăţilor.

Decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene a reprezentat un instrument extrem de util în înţelegerea neregulii de "condiţii artificiale" şi în construirea unei apărări eficiente a beneficiarilor acuzaţi că au săvârşit această neregulă, întrucât a adus în discuţie chestiunea atingerii obiectivelor proiectului.

Altfel spus, instanţa europeană a statuat că elementul obiectiv al neregulii nu există în cazul proiectelor care, deşi au respectat doar în mod format condiţiile pentru obţinerea finanţării, au reuşit totuşi să atingă obiectivele schemei de ajutor în cadrul căreia a fost acordată finanţarea.

De asemenea, Comisia Europeană, printr-un document intitulat "Notă directoare pentru auditori privind crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiţii" a venit în sprijinul autorităţilor naţionale, pentru a le ajută să înţeleagă noţiunea de condiţii artificiale şi, mai apoi, să recunoască "indicii" ale existenţei acestor condiţii.

În acest scop, în documentul menţionat mai sus, sunt prezentate o serie de situaţii, întâlnite în practică, în care beneficiarii au creat condiţii artificiale pentru a obţine sprijin nerambursabil peste limita legală. Aceste situaţii premisa au rolul de a explica, mai ales, elementul subiectiv al neregulii, respectiv rezoluţia internă a beneficiarilor de a eluda o anumită interdicţie sau de a a-şi crea o situaţie mai favorabilă, în scopul obţinerii finanţării.

De asemenea, în acelaşi document al Comisiei Europene, sunt identificate "steguleţe roşii referitoare la crearea de condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării", grupate în trei mari categorii: indicatori externi/fizici, indicatori de structura/juridici şi indicatori de afaceri/contabili, în prezenţa cărora autorităţile cu competenţe în accesarea fondurilor europene, ar trebui să procedeze la o verificare amănunţită a proiectului, pentru a vedea dacă beneficiarul a creat condiţii artificiale în scopul obţinerii finanţării.

În temeiul normei comunitare anterior menţionate, AFIR a întocmit, în cauză, un proces-verbal de neregulă pe motivul existenţei unor legături între proiecte, respectiv indicatorii menţionaţi mai sus.

Referitor la existenţa unei nereguli, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, constatările şi concluziile primei instanţe nu vor fi însuşite de instanţa de control judiciar, în considerarea următoarelor argumente:

Prima instanţă, pentru a admite acţiunea reclamantei şi a dispune anularea actelor administrative atacate, a reţinut că nu există elemente subiective şi obiective care să justifice crearea de condiţii artificiale de către reclamantă în sensul prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011.

Prin criticile formulate în recurs, pârâta a susţinut că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greşită art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, întrucât prima instanţă a dispus anularea actelor administrative prin care s-a dispus recuperarea întregului ajutor financiar nerambursabil acordat cu aplicarea greşită a interpretării date prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunţată în cauza nr. C-434/12 - Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, potrivit cărora, pentru a se dispune o asemenea măsură, trebuie să fie îndeplinite cumulativ două condiţii:

- existenta unui element obiectiv, constând în crearea unor condiţii artificiale pentru obţinerea sprijinului nerambursabil, cu consecinţa ca finalitatea urmărită de schema de ajutor să nu poată fi atinsă şi,

- existenţa unui element subiectiv, care constă în intenţia de a obţine un avantaj care contravine schemei de ajutor.

Contrar opiniei exprimate de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că împrejurările de fapt invocate de recurenta pârâtă, pentru a dovedi existenţa elementului subiectiv, sunt relevante în situaţia în care acestea sunt corelate şi nu analizate individual, aşa cum a procedat prima instanţă.

Înalta Curte observă că aceste împrejurări sunt:

1. Indicatori externi fizici:

a. Reclamanta respectiv SC C. SRL şi SC D. SRL funcţionează la aceeaşi adresă şi au acelaşi număr de telefon.

Reclamanta susţine în mod neconvingător că sediul societăţilor ar fi diferit, fiind vorba despre încăperi diferite ale aceluiaşi imobil.

Trebuie subliniat faptul că steguleţele roşii identificate de Comisia Europeana în Nota directoare nu sunt limitative ci exemplificative astfel că, în privinţa sediului, deşi Comisia face referiri la "birouri identice sau unele lângă altele, fără să existe delimitări normale între ele", nu se poate susţine că orice alte ipoteze vizând sediul comun ar exceda indicatorilor externi.

Susţinerea potrivit căreia numărul comun de telefon se justifică prin aceea că aparţine consultantului comun nu este agreată de către instanţa de recurs, neexistând vreo justificare pentru care, trei societăţi declarate ca fiind eminamente autonome să aibă un telefon de contact ce aparţine unui consultant, şi acela comun.

Referitor la numărul de telefon menţionat în certificatele de înregistrare la ONRC, chiar dacă Nota Directoare nu menţionează printre indicatorii de frauda un astfel de element comun, el nu poate fi ignorat raportat la situaţia de fapt.

b. Implementarea proiectelor are loc pe proprietăţi învecinate, în extravilanul loc. Albota, tarlaua x, parcela x.

Reclamanta şi SC D. SRL au cumpărat terenurile consecutiv, în aceeaşi zi - 543 şi 544 din 14 martie 2011.

Toate cele 3 proiecte se racordează la reţeaua de alimentare cu apă realizată de SC D. SRL iar alimentarea cu energie electrică se realizează de la un post trafo comun, existent pe terenul A..

2. Indicatori funcţionali-legali

a. Din cărţile de identitate ale reprezentanţilor legali ai celor 3 societăţi rezultă că cei 3 reprezentanţi legali au acelaşi domiciliu, respectiv mun. Piteşti, str. x-Branişte, nr. 1.

b. Între acţionarii celor trei societăţi există legături de rudenie/afinitate după cum urmează:

Doamna G. acţionar unic la SC C. SRL este mama doamnei H. acţionar unic la SC A. SRL şi în acelaşi timp soacra domnului I., acţionar unic la SC D. SRL, Doamna H. acţionar unic la SC A. SRL este soţia domnului I., acţionar unic la SC D. SRL

c. La cele 3 proiecte se regăseşte acelaşi constructor, iar în cazul beneficiarului SC C. SRL şi SC A. SRL lucrările de execuţie se desfăşoară în acelaşi timp la cele 2 proiecte, conform fişelor de date obiectiv anunţat, care au şi acelaşi executant de lucrări, proiectant, consultant, verificator, RTE, diriginte de şantier.

3. Indicatori de afacere/contabili/financiari

Pentru a dovedi capacitatea de cofinanţare a proiectului SC C. SRL a depus la cererea de finanţare extrasul de cont din data de 7 mai 2012 emis de J. S.A. din care reiese că suma de 160.000 RON a fost împrumutată în data de 04 mai 2012 de la I. acţionar unic la SC D. SRL.

Ne aflăm aşadar în prezenţa unor elemente care, luate individual, nu reprezintă indicatori ("steguleţe roşii"), nu constituie nereguli dar însumaţi şi priviţi în ansamblul lor au dus la concluzia justificată a unei coordonări deliberate a celor trei beneficiari, a existenţei unor condiţii artificiale în scopul obţinerii unui ajutor financiar nerambursabil necuvenit.

Înalta Curte apreciază că recurenta pârâtă a stabilit existenţa unor circumstanţe care sunt relevante în crearea de către reclamantă a unor condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării, prin aplicarea corectă a interpretării date de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi a indicatorilor stabiliţi în Nota directoare pentru Auditori nr. 22 emisă de Comisia European.

În privinţa elementelor obiective, Hotărârea C.J.U.E. din cauza Slancheva sila a prevăzut că nu va fi solicitată restituirea refinanţării decât în măsura în care proiectele nu mai pot atinge obiectivele schemei de ajutor pentru care s-a acordat cofinanţarea.

În prezenta cauză, instanţa de fond a reţinut în mod incorect că obiectivele Măsurii 313 au fost atinse sau puteau fi atinse.

Măsura 313 "încurajarea activităţilor turistice" se încadrează în Axa III - "îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale" şi are ca obiectiv general dezvoltarea activităţilor turistice în zonele rurale care să contribuie la creşterea numărului de locuri de muncă şi a veniturilor alternative, precum şi la creşterea atractivităţii spaţiului rural.

Obiectivele specifice se refera la:

1. Crearea şi menţinerea locurilor de munca prin activităţi de turism, în special pentru tineri şi femei;

2. Creşterea valorii adăugate în activităţi de turism;

3. Crearea, îmbunătăţirea şi diversificarea infrastructurii şi serviciilor turistice;

4. Creşterea numărului de turişti şi a duratei vizitelor.

Iar obiectivele operaţionale se refera la:

1. Creşterea şi îmbunătăţirea structurilor de primire turistice la scara mica;

2. Dezvoltarea sistemelor de informare şi promovare turistica;

3. Crearea facilităţilor recreaţionale în vederea asigurării accesului la zonele naturale de interes turistic.

În urma finanţării primite, un beneficiar este obligat să atingă prin proiectul implementat toate obiectivele impuse de măsură. Acordarea unui ajutor nerambursabil de o valoare mai mare decât plafoanele impuse celorlalţi solicitanţi/beneficiari creează beneficiarului/grupului de persoane care acţionează de comun acord, un avantaj nejustificat în faţa competiţiei, aspect care implică îngreunarea îndeplinirii obiectivelor măsurii, din prisma principiului concurenţei pe piaţă.

În acest context, Înalta Curte achiesează şi la concluzia formulată de pârâtă, în sensul că din analiza şi coroborarea indicatorilor şi pe baza a diverse dovezi materiale rezultă evident că beneficiarul nu atinge obiectivul operaţional "Creşterea şi îmbunătăţirea structurilor de primire turistice la scară mică" proiectul neîncadrându-se în dispoziţiile Ghidului solicitantului.

Astfel, modalitatea în care asociaţii entităţilor juridice beneficiare au concertat la implementarea proiectelor, proiecte care sunt complementare (locaţia proiectelor şi activitatea prestată, respectiv D. - pensiune, A. - spaţiu agrement cu piscină şi C. - centru agrement copii) dovedesc pe deplin că, în fapt, proiectul complet este un complex turistic, şi nu o structură turistică la scară mică.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, recurenta nu a susţinut că intimata reclamantă ar presta sau ar putea presta servicii exclusiv către D. ci a arătat că, prin accesarea simultană de fonduri comunitare de către cele trei societăţi comerciale controlate de membrii familiei K., a aceluiaşi tip de ajutor, s-a creat un avantaj, situaţie sancţionată de norma legală mai sus enumerată.

În ceea ce priveşte existenţa unor întreprinderi legate, pârâta nu a invocat aceasta pretinsa neregula prin actele de control ci direct în faţa instanţei de fond, prin întâmpinare astfel că Înalta Curte nu poate avea în vedere aceste apărări.

În ceea ce priveşte Hotărârea CJUE - HaTeFo, potrivit căreia poate fi interpretată ca "afiliere" legătura identificată:

- prin prisma prevederilor articolului 3, aliniatul 3, paragraful 1; prin prisma unor raporturi atât juridice, cât şi economice stabilite între întreprinderi, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, chiar şi atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relaţiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf;

- prin prisma unor persoane fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor, influentă care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic chiar şi în condiţiile în care nu există relaţii contractuale între aceste persoane şi nici o constatare a intenţiei lor de a eluda definiţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici sau mijlocii;

ea ar fi avut relevanţă doar în măsura în care actele de control ar fi făcut vorbire despre neregula menţionată.

În consecinţă, instanţa de control judiciar va înlătura concluziile primei instanţe, în sensul că aspectele reţinute de pârâtă nu demonstrează că în speţă sunt întrunite ambele elemente, atât cel obiectiv cât şi cel subiectiv, pentru a se considera că s-au creat condiţii artificiale în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de sprijin.

De asemenea, va conchide că recurenta pârâtă, prin actele administrative atacate, a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 17 alin. (3) din contractul de finanţare încheiat, care îi permiteau retragerea avantajului acordat în măsura în care se stabileşte că actele/faptele beneficiarului au urmărit obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor măsurii de sprijin.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, va casa sentinţa atacată şi rejudecând cauza va respinge cererea de chemare în judecată formulată de SC A. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 1020 din 24 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2015.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea reclamantei SC A. SRL ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2018.

Procesat de GGC - LM