Disqualification of rural development aid for artificial fragmentation of projects and breach of *de minimis* rules by affiliated entities

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) a solicitat anularea ca nelegale a următoarelor acte administrative:

(i) Decizia nr. 15781 din 29 aprilie 2015, emisă de autoritatea pârâtă, şi a (ii) Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat la AFIR sub nr. x din 23 februarie 2015, privind proiectul "Construire Pensiune" ce face obiectul Contractului de finanţare x din 11 noiembrie 2011, beneficiar SC A. SRL, precum şi înlăturarea măsurilor stabilite şi înscrise în procesul-verbal, cu obligarea şi la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 124 din 16 noiembrie 2015, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR), având ca obiect anularea actelor administrative sus-arătate.

3. Calea de atac a recursului şi motivele înfăţişate

Împotriva Sentinţei civile nr. 124 din 16 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, în termen legal a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, care, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din Noul C. proc. civ. şi solicitând, în contextul reiterării situaţiei de fapt şi al indicării actelor normative aplicabile, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate iar pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, a susţinut, în esenţă, următoarele critici:

- instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a normelor incidente în cauză, respectiv a Regulamentului Comisiei CE 65/2011 din 7 decembrie 2006, contractul de finanţare din prezentul dosar fiind încheiat la data de 11 noiembrie 2011 şi-a avut ca suport, Ghidul Solicitantului din februarie 2015, a Regulamentului 1974/2006 din 7 decembrie 2006, în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi ecocondiţionalităţii în ceea ce priveşte măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, şi a obiectivelor generale cuprinse în alte regulamente, exprese arătate precum şi a jurisprudenţei CJUE; s-a arătat că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că Hotărârea CJUE pronunţată în Cauza Bara produce efecte doar pentru viitor nu şi în speţa de faţă, în condiţiile în care prin întocmirea Procesului-verbal de constatare Nereguli nr. 6420 din 23 februarie 2015, comisia de control a încălcat dreptul la viaţa de familie şi la viaţa privată a persoanei fizice care este asociatul unic al societăţii recurente, datele solicitate fiind obţinute în mod nelegal din baza de date a ONRC;

- în ceea ce priveşte motivul de recurs privind lipsa de autonomie funcţională despre care face vorbire intimata şi pe care o reţine în considerente instanţa de fond, arată că argumentele instanţei se contrazic întrucât se menţionează că s-au construit două pensiuni separate pe parcele diferite care fac obiectul unor proiecte distincte, finanţate în mod separat, fiind de necontestat că recurenta este o entitate juridică autonomă, complet diferită de altă societate comercială sau persoană fizică, fără a exista raporturi de subordonare cu o altă întreprindere;

- este de observat că sediul celor două pensiuni nu este identic, fiind separat atât în fapt cât şi în drept, recurenta îndeplinind separat, niciodată în comun cu altă societate sau persoană fizică, condiţiile impuse de lege şi având demersuri proprii cu privire la obţinerea unei autorizaţii de construire, încheierea procesului-verbal de recepţie, obţinerea certificatului sanitar veterinar, etc, astfel că intimata doar afirmă dar nu demonstrează în vreun fel dependenţa recurentei de persoana fizica B. sau faţă de persoanele juridice C. şi D. SRL;

- nu există nicio faptă care să reprezinte o nerespectare a condiţiilor de finanţare din contract, dimpotrivă, recurenta implementând proiectul astfel cum a fost prevăzut; se poate vorbi în mod clar de individualitatea celor două pensiuni care deşi se află în vecinătate au autonomie funcţională proprie;

- în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de constatare a nulităţii absolute a Procesului Verbal de Constatare a Neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 23 februarie 2015, având în vedere că acesta prevede măsuri care se raportează la o altă societate comercială;

- în mod greşit instanţa de fond a considerat că măsurile propuse în procesul-verbal nu sunt în contradicţie cu motivele de fapt şi de drept consemnate, după cum în mod greşit a respins cererea de anulare a actelor atacate şi s-a pronunţat asupra legalităţii obţinerii de către AFIR a datelor cu caracter personal a patru persoane din familia E., fără ca persoanele în cauză să fie informate despre această transmitere/prelucrare de date;

- în mod greşit instanţa de fond a considerat că recurenta a creat doar aparenţa respectării regulii de minimis după cum, fără temei, a considerat şi că a încălcat obligaţiile contractuale asumate, stabilind în mod eronat caracterul artificial al condiţiilor pe baza unor legături personale, de rudenie, dintre asociaţii unor entităţi juridice diferite; în mod greşit s-a stabilit că exista o coordonare deliberată în vederea accesării fondurilor doar pe baza unei vecinătăţi ale terenurilor, vecinătate care este separată de un gard şi care nu presupun o legătură economică, juridică, personală şi funcţională cu o altă societate, fiind astfel în mod greşit reţinută, în ceea ce priveşte existenţa laturii subiective, stare de fapt în materialitatea ei.

4. Apărările formulate în cauză

Pârâta - intimată Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR), a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate, apreciată ca fiind legală şi temeinică.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză, în baza dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului iar prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 14 decembrie 2017, Completul de filtru a dispus comunicarea raportului, cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra acestuia, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din Camera de Consiliu din data de 8 februarie 2018, reţinându-se că prin raportul întocmit s-a menţionat că recursul a fost declarat admisibil în principiu, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citarea părţilor pentru soluţionarea acestuia.

6. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de reclamanta-recurentă, faţă de întreg probatoriul administrat, prin raportare la normele legale incidente, Înalta Curte, în urma propriei analize şi evaluări asupra modalităţii de interpretare şi aplicare a prevederilor legale incidente la situaţia de fapt din cauză reţine că recursul de faţă este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prealabil examinării punctuale a motivelor de recurs înfăţişate de cele două recurente, Înalta Curte arată, raportat şi la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., că nu se impune reluarea situaţiei de fapt generatoare a litigiului de faţă, aceste aspecte fiind în mod evident cunoscute părţilor.

Recurenta reclamantă a indicat în cererea sa de recurs, ca prim temei al demersului său procesual, motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., ce vizează, în esenţă, nemotivarea hotărârii, respectiv că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Se remarcă însă ca recurenta nu a înfăţişat şi nici nu a susţinut critici efective cu referire la acest aspect, simpla indicare a temeiului juridic nefiind de natură a conduce la examinarea pretinsului motiv de recurs, astfel că, apreciind că toate criticile şi susţinerile recurentei se subsumează motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., instanţa de recurs le va examina din această perspectivă.

Independent de cele arătate, Înalta Curte remarcă că hotărârea primei instanţe supusă controlului judiciar este în mod coerent şi cuprinzător motivată, întrunind pe deplin cerinţele art. 425 C. proc. civ.

Cu referire la susţinerile şi criticile recurentei - reclamante, subsumate motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se reţine că printr-un prim set de argumente, recurenta reclamantă a criticat hotărârea instanţei de fond pe motiv că soluţia ce a fost adoptată s-a dat cu aplicarea greşită a numeroase acte normative şi regulamente unionale ca şi cu încălcarea jurisprudenţei CJUE, cu referire specială la hotărârea pronunţată de către CJUE la data de 1 octombrie 2015, în dosarul C-201/14 (Cauza Bara).

Nu sunt întemeiate aceste susţineri şi ca atare nu pot fi primite, întrucât, în opinia instanţei de recurs, Cauza Bara nu are directă incidenţă în prezenta cauză, în esenţă pe considerentul că, premisele factuale pe care s-a fundamentat interpretarea CJUE sunt diferite, în condiţiile în care, astfel cum a rezultat din actele atacate, datele esenţiale pe baza cărora s-a ajuns la concluzia creării de condiţii artificiale în vederea obţinerii ajutorului financiar nerambursabil în cadrul Măsurii 313, au fost preluate de pe portalul ONRC dar şi din dosarele depuse la APDRP în timpul implementării.

Împrejurarea că prin Adresa nr. x din 20 ianuarie 2015, emisă de Direcţia Judeţeană de Evidenţă a Persoanelor Braşov, au fost confirmate relaţiile de familie dintre persoanele implicate în cele 3 proiecte ale SC C. SRL, SC A. SRL şi respectiv SC D. SRL nu este de natură a susţine afirmaţia recurentei în sensul încălcării dreptului la viaţa de familie şi la viaţa privată a persoanei fizice care este asociatul unic al societăţii recurente, câtă vreme, astfel cum s-a arătat deja, datele iniţiale au fost obţinute de pe o platformă publică, respectiv baza de date a ONRC la care în mod firesc au avut acces şi reprezentanţii autorităţii pârâte.

Nefondate sunt în opinia instanţei de control judiciar şi susţinerile recurentei potrivit cărora constatările făcute şi cuprinse în actele administrative atacate nu reprezintă crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii ajutorului financiar nerambursabil. Se constată că, în mod judicios şi deplin întemeiat, judecătorul fondului s-a raportat şi a analizat cuprinzător situaţia de fapt rezultată din întregul probatoriu aflat la dosar, potrivit cu care asociatul unic al reclamantei-recurente SC A. SRL este dna F. iar fiica acesteia, dna G. este asociat unic al SC D. SRL, în vreme ce B., soţul fiicei sale este asociatul unic al SC H. SRL. În fine fiica celor doi, I. este asociat unic al SC C. SRL.

În acord cu cele reţinute şi de instanţa de fond, şi contrar susţinerilor înfăţişate de recurentă, instanţa de recurs apreciază relevanţa în cauza de faţă a împrejurărilor de fapt, derivând, pe de o parte, din faptul că au fost declarate eligibile şi contractate proiectele depuse de SC A. SRL şi respectiv de SC C. SRL, iar pe de altă parte, că a fost menţinută decizia de neîncheiere a contractului solicitantului SC D. SRL, care prin proiectul depus în cadrul Măsurii 313 urmărea să ofere servicii recreaţionale destinate turiştilor care se cazau în zona Sâmbăta şi în împrejurimi.

Instanţa de fond, raportat la aprecierea pârâtei intimate în sensul că, prin poziţionarea proiectului respins în final, între cele două pensiuni deja construite, cele două proiecte deja implementate au fost concepute cu intenţia şi în aşa fel încât să genereze, în final, un complex compus din două pensiuni pentru cazare şi masă la care să se adauge ulterior un spaţiu pentru activităţi complementare, de natură a spori atractivitatea complexului, a înfăţişat şi a lămurit, în mod convingător şi în opinia instanţei de recurs, împrejurarea că elementele de fapt, esenţiale, reţinute şi în actele de control constituie condiţii create artificial care au dus la încălcarea regulii de minimis.

Pentru a ajunge la o atare concluzie, prima instanţă, contrar celor susţinute de recurentă, a realizat o corectă şi legală aplicare la situaţia de fapt, concretă a cauzei, a normelor comunitare cuprinse în Regulamentul (UE) nr. 65/2011 a Comisiei, de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 a Consiliului precum şi a Regulamentului (CE) nr. 1998/2006, privind aplicarea art. 87 şi 88 din Tratat ajutoarelor de minimis, precum şi a celorlalte acte comunitare expres arătate în considerentele hotărârii, din conţinutul cărora, rezultă cu evidenţă că fărâmiţarea sau fracţionarea proiectelor, în scopul creării în mod artificial de condiţii necesare pentru a beneficia de plăţi şi de a obţine un avantaj, contravin obiectivelor FEADR.

În legătură cu susţinerile recurentei privind nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva lipsei unei relaţii de subordonare sau de dependenţă între societatea recurentă şi entitatea juridică de care este afiliată, instanţa de control judiciar reţine, raportat la jurisprudenţa comunitară invocată de intimata pârâtă şi la care în mod corect a făcut trimitere şi judecătorul fondului, respectiv cauza C-110/13, Hotărârea din 27 februarie 2014 HaTeFo GmbH v. Finanzamt Haldensleben, că nu pot fi primite criticile dezvoltate în cuprinsul cererii de recurs, în acest sens, întrucât nu sunt întemeiate.

Instanţa europeană, prin decizia sus arătată a înfăţişat o modalitate efectivă de interpretare a articolului 3 alin. (3), para 4 din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003, privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii, în sensul că întreprinderile între care există relaţii de tipul celor expres arătate în norma indicată, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, sunt de asemenea considerate întreprinderi afiliate dacă desfăşoară activităţile sau o parte din activităţi pe aceeaşi piaţă relevantă sau pe pieţe adiacente.

Prin hotărârea arătată, răspunzând întrebărilor preliminare adresate, în legătură cu interpretarea normei enunţate, CJUE a decis după cum urmează: " unele întreprinderi pot fi considerate afiliate în sensul acestui articol atunci când rezultă din analiza unor raporturi atât juridice cât şi economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar şi atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relaţiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă, şi de asemenea că se consideră că acţionează în mod concertat în sensul articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din aceasta anexă persoanelor fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influenţă care exclude ca întreprinderile respective se poate fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic, iar îndeplinirea acestei condiţii depinde de împrejurările cauzei şi nu poate în mod necesar să fie subordonată existenţei unor relaţii contractuale între aceste persoane şi nici chiar constatării intenţiei lor de a eluda definiţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări".

Din perspectiva celor mai sus arătate, raportat la înscrisurile aflate la dosar şi în considerarea relaţiilor incontestabile de familie şi de rudenie existente între acţionarii, administratorii şi reprezentanţii celor 3 firme menţionate în actele atacate, şi a modalităţii în care acestea au solicitat acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, pe larg arătate în considerentele sentinţei atacate, rezultă că şi celelalte critici de recurs prin care sunt evidenţiate elementele de distincţie dintre cele două pensiuni, nu pot fi primite în sensul reformării sentinţei recurate.

Şi aceasta întrucât, astfel cum în mod argumentat s-a reţinut prin actele atacate, ca şi prin sentinţa instanţei de fond, similitudinile dintre proiecte nu sunt simple coincidenţe, acestea fiind concepute astfel încât să creeze în mod artificial condiţiile necesare pentru obţinerea unui avantaj ce contravine însă schemei de ajutor financiar solicitate, devenind astfel irelevante aspectele indicate de recurentă în susţinerea, doar formală, a autonomiei sale funcţionale.

Fărâmiţarea sau fracţionarea proiectelor în scopul creării în mod artificial de condiţii necesare pentru a beneficia de aceste plăţi şi de a obţine un avantaj contravine însă în mod evident obiectivelor FEADR.

Din această perspectivă, relevante sunt şi prevederile H.G. nr. 224/2008 ce definesc noţiunea de proiect eligibil precum şi cele ce definesc "neregularitatea" (art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006) ca fiind orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Prin urmare, faţă de toate considerentele sus arătate ce demonstrează caracterul nefondat al criticilor recurentei reclamante, reconfirmând legalitatea hotărârii pronunţate de prima instanţă, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 496 C. proc. civ., cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată cu modificări, să respingă ca nefondat recursul de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 124/F din 16 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 mai 2018.

Procesat de GGC - LM