Appeal dismissed: selective lawsuits over pension endorsements not “discrimination” within CNCD competence; lower ruling upheld.

Asupra recursului de faţă;

Din analiza lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 21 mai 2015, sub Dosar nr. x/2015, astfel cum a fost precizată în procedura de regularizare, reclamanţii A., B., C. şi D. au chemat în judecată pârâţii Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării şi Tribunalul Gorj, cu participarea intervenientului voluntar accesoriu E., solicitând anularea Hotărârii nr. 61 din 28 ianuarie 2015 şi obligarea Consiliului să soluţioneze pe fond Petiţia nr. 18.662 din 30 octombrie 2014, prin intermediul căreia a fost învestit de părţi, în sensul de a constata discriminarea sesizată, respectiv discriminarea la care sunt supuşi magistraţii-petiţionari în raport cu colegii lor din ţară şi de la Tribunalul Gorj, prin neluarea în considerare la emiterea adeverinţelor în vederea stabilirii pensiei de serviciu, potrivit Legii nr. 303/2004, raportat la H.G. nr. 1275/2005, şi a Circularei Ministerului Justiţiei nr. 124785 din noiembrie 2008, a creşterilor salariale de 2%, 5% şi 11% obţinute prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă - Sentinţa nr. 1109 din 29 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/2007, irevocabilă prin Decizia nr. 4053 din 18 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, iar în subsidiar, constatarea că se află, în mod direct, într-o situaţie de evidentă discriminare faţă de colegi.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2793 din 29 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., şi D., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, şi Tribunalul Gorj, ca nefondată.

A respins cererea de intervenţie voluntară accesorie formulată de E., ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 2793 din 29 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a exercitat cale de atac intitulată "apel" reclamanta A., solicitând casarea hotărârii, cu argumentul că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile legale incidente în materie faţă de obiectul cererii de chemare în judecată.

A susţinut recurenta că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, însă a interpretat greşit prevederile art. 18, art. 19 alin. (1) lit. c) şi art. 20 din O.G. nr. 137/2000, ale Deciziei nr. 997 din 7 octombrie 2008, precum şi dispoziţiile indicate în cererea introductivă la CNCD şi la instanţa de fond.

A motivat recurenta că s-a adresat Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării să constate că, în raport cu prevederile O.G. nr. 137/2000, a fost supusă unei discriminări în raport cu alţi colegi din ţară şi de la Tribunalul Gorj aflaţi în situaţie identică, prin acţionarea sa în judecată în vederea anulării adeverinţelor emise în vederea stabilirii pensiei de serviciu în temeiul Legii nr. 303/2004, H.G. nr. 1275/2005 şi a Circularei Ministerului Justiţiei nr. 124785 din noiembrie 2008.

Prin Hotărârea nr. 61 din 28 ianuarie 2015, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a admis excepţia de necompetenţă materială şi a închis Dosarul nr. x/2014, în care era înregistrată Petiţia nr. 18.662 din 30 octombrie 2014.

În concret, recurenta a susţinut că situaţia reclamată a fi analizată de CNCD era aceea dacă magistraţii petiţionari au fost discriminaţi sau nu prin acţionarea doar a acestora în judecată, în lipsa oricărui criteriu, deşi erau în situaţie juridică absolut identică şi similară cu colegii lor din ţară şi de la tribunalul Gorj, când s-a solicitat anularea aceluiaşi gen de adeverinţe eliberate în temeiul Legii nr. 303/2004, H.G. nr. 1275/2005 şi Circulara MJ nr. 124785 din noiembrie 2008, pentru obţinerea pensiei de serviciu.

În concluzie, a arătat recurenta, instanţa de fond în mod greşit a respins acţiunea, atâta timp cât CNCD nu a soluţionat pe fond cererea sa de constatare a discriminării, invocând necompetenţa materială.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală.

Recurenta-reclamantă A. a formulat concluzii scrise.

5. Procedura de soluţionare a recursului. Examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 06 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 19 februarie 2018, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, în consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. şi a fixat termen pentru judecarea lui pe fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând calea de atac intitulată "apel", exercitată de către A., Înalta Curte va judeca această cerere ca recurs, prin prisma disp. art. 483 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond în sensul că a interpretat greşit prevederile art. 18, art. 19 alin. (1) lit. c) şi art. 20 din O.G. nr. 137/2000, ale Deciziei nr. 997 din 7 octombrie 2008 precum şi dispoziţiile indicate în cererea introductivă la CNCD şi la instanţa de fond, critică care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu privire la situaţia de fapt, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 1109 din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, irevocabilă prin Decizia nr. 4053 din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanţilor A., B., C. şi D. li s-a recunoscut dreptul la plata creşterilor salariale prevăzute de O.G. nr. 10/2007, respectiv 5%, 2% şi 11%, indexate în raport de indicele de inflaţie la data plăţii efective, precum şi de a le fi menţionate în mod corespunzător majorările salariale în carnetele de muncă.

La momentul îndeplinirii formalităţilor în vederea pensionării, reclamanţilor, foşti judecători în cadrul Tribunalului Gorj, le-au fost eliberate de acel tribunal adeverinţe în al căror conţinut au fost menţionate inclusiv creşterile salariale obţinute prin intermediul hotărârilor judecătoreşti indicate în precedent.

Situaţia de fapt reclamată ca fiind «discriminatorie» în faţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a constat în aceea că, după aproximativ 3 ani de la data eliberării adeverinţelor menţionate, Tribunalul Gorj i-a chemat în judecată pe reclamanţi în vederea anulării menţiunilor din adeverinţe referitoare la creşterile salariale indicate în precedent, că nu a mai fost exercitată o asemenea acţiune împotriva niciunui alt coleg de la nivelul tribunalului respectiv sau din ţară, că este supusă discriminării prin refuzul recunoaşterii drepturilor salariale obţinute prin hotărâre judecătorească la stabilirea pensiei de serviciu.

Prin Hotărârea nr. 61 din 28 ianuarie 2015, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a admis excepţia de necompetenţă materială şi a dispus închiderea dosarului.

În motivare, CNCD a reţinut, printre altele, că petenţii, magistraţi la tribunalul Gorj, au susţinut că au îndeplinit condiţiile de pensionare la 1 septembrie 2010, dar au ales să profeseze, şi se consideră discriminaţi pentru faptul că li se refuză recunoaşterea drepturilor salariale obţinute prin hotărâre judecătorească, invocând efectele Hotărârii judecătoreşti nr. 1109 din 29 ianuarie 2008, privind creşterile salariale dispuse prin O.G. nr. 10/2007.

A mai reţinut Consiliul că petenţii se compară cu alţi colegi pensionaţi în anii 2009, 2010 - 2014, împotriva cărora Tribunalul Gorj nu a formulat acţiune în instanţă pentru anularea adeverinţelor la care se face referire, arătând că sunt supuşi la o discriminare ce constă în faptul că, deşi toţi magistraţii se pensionează în temeiul Legii nr. 303/2004, Tribunalul Gorj a acţionat în judecată doar petenţii, solicitând anularea propriilor sale adeverinţe emise în anul 2010 pentru pensionare. În motivare, Tribunalul Gorj susţine că petenţii nu mai au dreptul să le fie recunoscute creşterile salariale din Sentinţa nr. 1109/2008, deoarece în ţară este o practică neunitară în acest sens.

Totodată, Consiliul a mai reţinut că este organ administrativ - jurisdicţional, cu competenţă limitată la a constata stările de discriminare prin emiterea unei hotărâri şi, eventual, stabilirea unei sancţiuni contravenţionale, şi că nu are competenţa materială de a se pronunţa asupra aspectelor care revin instanţelor de judecată, având în vedere atributul suveran de interpretare şi aplicare a normelor legale.

Faţă de aceste aspecte, Colegiul Director al CNCD a admis excepţia de necompetenţă materială a Consiliului.

În motivarea adresată instanţei de fond, părţile reclamante au arătat că sunt magistraţi la Tribunalul Gorj, respectiv magistrat-pensionat din 2011, C., şi au îndeplinit condiţiile de pensionare la data de 1 septembrie 2010, perioadă în care Tribunalul Gorj, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 303/2004 şi a H.G. nr. 1275/2005, le-a eliberat documentaţia în vederea pensionării, cu luarea în considerare a creşterilor salariale de 2%, 5% şi 11% recunoscute prin titlul executoriu menţionat, în octombrie 2010 fiindu-le eliberate şi deciziile de pensionare de Casa Judeţeană de Pensii Gorj.

Au mai susţinut părţile reclamante că în luna noiembrie 2013, la peste trei ani de la eliberarea documentaţiei, acelaşi tribunal i-a chemat în judecată pentru anularea propriilor adeverinţe (doar pe reclamanţi), deşi sunt în aceeaşi situaţie juridică alături de circa 20 de colegi magistraţi - în activitate sau pensionaţi din judeţul Gorj, dar şi din ţară. Legea nr. 303/2004 şi H.G. nr. 1275/2005 nu au suferit nicio modificare în perioada 2009 - 2013, astfel încât situaţia discriminatorie în care se află constă în aceea că, la situaţii juridice identice cu alţi colegi, sunt trataţi diferit pe criteriul practicii neunitare în materie şi a datei când s-au formulat cererile de pensionare, cu consecinţa diminuării drastice a cuantumului pensiei de serviciu.

Instanţa de fond a constat că, din analiza art. 2 din O.G. nr. 137/2000, discriminarea cunoaşte patru forme de manifestare, anume (i) discriminarea directă, (ii) discriminarea indirectă, (iii) hărţuirea şi (iv) victimizarea, iar definiţia discriminării este strict circumscrisă normei juridice indicate.

Or, conduita reclamată cu privire la Tribunalul Gorj, de a-i fi chemat în judecată doar pe reclamanţii A., B., C. şi D., în scopul anulării unor menţiuni din adeverinţele eliberate în vederea pensionării, nu se circumscrie definiţiei legale, respectiv vreuneia dintre formele de manifestare a discriminării.

În concluzie, instanţa de fond a apreciat că, atâta vreme cât părţile reclamante nu indicaseră fapte din care să se poată prezuma existenţa unei discriminări în sensul definiţiei şi a formelor sale de manifestare reglementate la art. 2 din O.G. nr. 137/2000, iar nu al înţelesului obişnuit al noţiunii, Consiliului Naţional de Combatere a Discriminării nu îi revenea atribuţia de analiză.

Analizând soluţia instanţei de fond prin prisma criticilor invocate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, defineşte noţiunea de "discriminare", înţelegând prin aceasta "orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice".

Potrivit art. 18 din O.G. nr. 137/2000: "(1) Consiliul este responsabil cu aplicarea şi controlul respectării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate, precum şi în ceea ce priveşte armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării. (2) Consiliul elaborează şi aplică politici publice în materia nediscriminării. În acest sens, Consiliul va consulta autorităţile publice, organizaţiile neguvernamentale, sindicatele şi alte entităţi legale care urmăresc protecţia drepturilor omului sau care au un interes legitim în combaterea discriminării."

Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 137/2000:

"În vederea combaterii faptelor de discriminare, Consiliul îşi exercită atribuţiile în următoarele domenii: (...) c) investigarea, constatarea şi sancţionarea faptelor de discriminare;", iar potrivit art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000, "Persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existenţa unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalităţii de tratament. În faţa Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probă, respectând regimul constituţional al drepturilor fundamentale, inclusiv înregistrări audio şi video sau date statistice."

Din dispoziţiile legale precizate, rezultă fără echivoc împrejurarea că situaţia invocată de reclamantă în solicitarea adresată Consiliului Naţional al Combaterii Discriminării nu face obiectul unei discriminări.

Recurenta a solicitat să se constate că a fost discriminată prin chemarea în judecată pentru anularea adeverinţelor eliberate pentru stabilirea pensiei de serviciu, în raport cu alţi magistraţi cărora li s-au luat în considerare adeverinţele privind creşterile salariale.

Raportat la dispoziţiile O.G. nr. 137/2000, Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării nu avea competenţă materială, nefiind indicate fapte din care să se poată prezuma existenţa unei discriminări în sensul definiţiei şi a formelor de manifestare reglementate de actul normativ.

În conformitate cu jurisprudenţa CEDO în domeniu, diferenţa de tratament devine discriminare atunci când se induc distincţii între situaţii analoage şi comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă. Instanţa europeană a decis în mod constant că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, "trebuie stabilit că persoane plasate în situaţii analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferenţial şi că această distincţie nu-şi găseşte nici o justificare obiectivă sau rezonabilă".

CEDO a apreciat că statele dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă şi în ce măsură diferenţele între situaţii analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincţiile de tratament juridic aplicate.

În jurisprudenţa CEDO, raportat la dispoziţiile art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Protocolul nr. 12 la Convenţie, s-a afirmat constant că "a distinge nu înseamnă a discrimina" şi că, pentru a fi discriminatorie, diferenţa de tratament trebuie să privească situaţii analoage şi comparabile şi să nu se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă (Fredin împotriva Suediei, 18 februarie 1991; Hoffman împotriva Austriei, 23 iunie 1993; Spadea şi Scalambrino împotriva Italiei, 28 septembrie 1995; Stubbings şi alţii împotriva Regatului Unit, 22 octombrie 1996).

Fapta de discriminare este determinată de existenţa unui criteriu, iar între acest criteriu şi faptele invocate trebuie să existe un raport de cauzalitate.

O faptă poate fi considerată discriminatorie dacă atinge un drept, dintre cele garantate de tratate internaţionale ratificate de România sau cele prevăzute de legislaţia naţională.

Or, instanţa de control judiciar constată că situaţia invocată de reclamantă, determinată de formularea unei cereri de chemare în judecată, de către Tribunalul Gorj, în vederea anulării menţiunilor din adeverinţe referitoare la creşterile salariale, admiterea acesteia şi consecinţele corespunzătoare, nu se circumscrie dispoziţiilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000, astfel că aspectele invocate nu sunt în competenţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. Instanţei de judecată care a fost învestită cu soluţionarea cererii de chemare în judecată îi revenea competenţa de soluţionare, raportat la situaţia de fapt şi dispoziţiile legale incidente, iar efectele produse de hotărârea judecătorească definitivă şi nechemarea în judecată şi a altor persoane nu constituie situaţii care să atragă exercitarea atribuţiilor specifice de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în aplicarea O.G. nr. 137/2000.

În concluzie, faptele prezentate nu se pot circumscrie unei situaţii de discriminare din perspectiva art. 2 din O.G. nr. 137/2000, nefiind de competenţa CNCD, astfel încât instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 2793 din 29 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 2793 din 29 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 mai 2018.

Procesat de GGC - LM