Illegal sentencing in outrage case due to miscalculation of statutory limits under concurrent aggravating and mitigating circumstances

Asupra recursurilor în casaţie de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 839 din 5 aprilie 2018 a Judecătoriei Ploieşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, s-au hotărât următoarele:

I.1. În baza art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, faptă din data de 14.08.2017, persoana vătămată B.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 2 ani, în condiţiile art. 68 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.

2. În baza art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, faptă din data de 14.08.2017, persoana vătămată C.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 2 ani, în condiţiile art. 68 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 ani 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare (6 luni şi 20 de zile), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 72 alin. (1) C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului A. s-a dedus perioada reţinerii pentru o perioadă de 24 ore, începând cu data de 15.08.2017, ora 11:15, la data de 16.08.2017, ora 11:15 şi a arestării preventive din data de 15.08.2017, la data de 22.12.2017.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A., ca legală şi temeinică.

II.1. În baza art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplic art. 77 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, faptă din data de 14.08.2017, persoana vătămată B.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 2 ani, în condiţiile art. 68 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.

2. În baza art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, faptă din data de 14.08.2017, persoana vătămată C.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 2 ani, în condiţiile art. 68 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare (6 luni şi 20 de zile), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a fost interzisă inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 72 alin. (1) C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului D. s-a dedus perioada reţinerii pentru o perioadă de 24 ore, începând cu data de 15.08.2017, ora 11:00, măsura urmând să expire în data de 16.08.2017, ora 11:00 şi a arestării preventive din data de 15.08.2017, la data de 22.12.2017.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul D., ca legală şi temeinică.

III.1. În baza art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, faptă din data de 14.08.2017, persoana vătămată C.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 2 ani, în condiţiile art. 68 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.

2. În baza art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul E., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, faptă din data de 14.08.2017, persoana vătămată B.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 2 ani, în condiţiile art. 68 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare (6 luni şi 20 de zile), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani, 6 luni şi 20 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 72 alin. (1) C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului E. s-a dedus perioada reţinerii pentru o perioadă de 24 ore, începând cu data de 15.08.2017, ora 11:05, la data de 16.08.2017, ora 11:05 şi a arestării preventive din data de 15.08.2017, la data de 19.12.2017.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul E., ca legală şi temeinică.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de avocatul ales F. pentru inculpaţii A. şi E. privind modificarea obligaţiilor din cadrul măsurii controlului judiciar.

S-a luat act că persoana vătămată C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 19 C. pen. raportat la art. 1381 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă B. şi au fost obligaţi inculpaţii A., D. şi E., în solidar, la plata de daune materiale în cuantum de 1000 euro şi daune morale în cuantum de 10000 euro.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţii A., D. şi E. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G. J.

În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata către stat a sumei de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (1500 RON pentru faza de urmărire penală şi 1500 RON pentru faza judecăţii).

În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul D. la plata către stat a sumei de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (1500 RON pentru faza de urmărire penală şi 1500 RON pentru faza judecăţii).

În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul E. la plata către stat a sumei de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (1500 RON pentru faza de urmărire penală şi 1500 RON pentru faza judecăţii).

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii A., E. şi D.

Apelanţii inculpaţi E. şi A. au criticat hotărârea, prin intermediul apărătorului ales, atât pentru motive de nelegalitate, cât şi pentru motive de netemeinicie.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul E., apărătorul ales al acestuia a susţinut că, la termenul de judecată din data de 27.03.2018, în faţa instanţei de fond, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei prev. de art. 257 C. pen. - ultraj prin loviri şi alte violenţe, prin înlăturarea agravantei prev. de art. 77 lit. a) C. pen., privind săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună. S-a solicitat astfel având în vedere că, potrivit rechizitoriului, singura persoană trimisă în judecată pentru ultraj prin loviri şi alte violenţe a fost E., pentru ceilalţi inculpaţi dispunându-se clasarea pentru această infracţiune.

Criticile au fost în sensul că instanţa de fond, în primul rând, nu a pus în discuţie această schimbare a încadrării juridice şi nu s-a pronunţat prin sentinţă cu privire la admiterea sau respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice. Mai mult, la aceeaşi dată, 27.03.2018, s-au depus de către cei doi inculpaţi cereri de modificare a obligaţiilor controlului judiciar, cereri care nu au fost puse în discuţie în contradictoriu. Inculpaţii nu au fost audiaţi, iar instanţa s-a pronunţat prin sentinţă, în sensul că respinge cererile.

Astfel, s-a solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în situaţia în care se va trece peste această apărare şi se va reţine cauza spre judecare de către instanţa de control judiciar, s-a solicitat ca, la individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpaţilor, să se aibă în vedere circumstanţele reale şi personale ale acestora.

S-a arătat că instanţa de fond a apreciat că, dacă inculpaţii beneficiază de reducerea cu o treime, ca urmare a judecării în procedura abreviată, se impunea aplicarea pedepsei către maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor. Or, aplicarea prevederilor procedurii abreviate nu poate constitui motiv de agravare a situaţiei juridice a inculpaţilor.

S-a arătat, de asemenea, că în ceea ce priveşte circumstanţele reale şi personale ale inculpaţilor, instanţa de fond a apreciat că, deşi inculpaţii au minori în întreţinere, aceste circumstanţe nu pot conduce la o individualizare a pedepsei, în sensul solicitat de către aceştia, de orientare către minimul prevăzut de lege.

Astfel, s-a solicitat a se avea în vedere că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor au fost comise pe fondul consumului exagerat de alcool. Inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor, astfel cum au fost reţinute în rechizitoriu, apreciindu-se astfel că, raportat la poziţia procesuală a acestora, se impune reducerea pedepselor, urmând ca instanţa de control judiciar să se orienteze către minimul prevăzut de lege.

La dosar s-au depus dovezi din care a rezultat că inculpaţii sunt integraţi pe deplin în societate, au locuri de muncă stabile şi, mai mult decât atât, aceştia au fost promovaţi la locul de muncă, prin prisma faptului că sunt conştiincioşi şi îşi execută toate sarcinile de serviciu, provin din familii organizate şi sunt cunoscuţi în societate ca nişte persoane integre.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul E., s-a solicitat a se constata incidenţa prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen., privind pluralitatea intermediară, raportat la pedeapsa pentru care acesta a fost condamnat în anul 2016 (prin Sentinţa nr. 2660/2016) de 1 an închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei.

S-a apreciat că, faţă de această situaţie, inculpatul se află sub incidenţa prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen. - pluralitate intermediară, urmând ca, în raport de pedeapsa aplicată, să se dispună în consecinţă.

Cu privire la individualizarea pedepsei pentru infracţiunea de ultraj prin lovire şi alte violenţe, în ceea ce-l priveşte pe E., s-a solicitat a se avea în vedere că această infracţiune a fost săvârşită cu intenţie indirectă. De asemenea, s-a arătat că zilele de îngrijiri medicale pentru persoana vătămată au fost în număr de 4 - 5 şi, raportat la aceste circumstanţe, s-a apreciat că pedeapsa poate fi orientată către minimul special prevăzut de lege şi nu spre maxim, având în vedere atitudinea de recunoaştere a inculpaţilor.

Astfel, s-a solicitat redozarea pedepselor pentru cei doi inculpaţi şi să se aplice acestora pedepse către minimul prevăzut de lege, iar pedeapsa rezultantă să se aplice conform regulilor concursului de infracţiuni.

Sub aspectul laturii civile, s-a susţinut că inculpaţii au fost obligaţi în totalitate la solicitările părţii vătămate B., aspect care nu poate fi menţinut şi de către instanţa de control judiciar, urmând a se admite criticile formulate. În plus, s-a arătat că persoana vătămată nu a făcut niciun fel de dovadă cu privire la sumele solicitate, susţinându-se că daunele materiale trebuie dovedite, iar pentru daunele morale trebuie avute în vedere înscrisurile anexate.

Pentru toate aceste considerente, s-a solicitat admiterea apelului, astfel cum a fost formulat şi au fost completate motivele de apel, în sensul de a se proceda la aplicarea dispoziţiilor art. 91 C. pen.

Apelantul inculpat D., prin intermediul apărătorului ales, a criticat sentinţa pronunţată în cauză pentru greşita aplicare a pedepsei rezultante de 2 ani, 2 luni şi 20 de zile, această pedeapsă fiind excesivă, în raport de condiţiile în care s-au comis faptele deduse judecăţii. Situaţia de fapt nu a fost contestată, având în vedere că inculpatul, alături de ceilalţi coinculpaţi, a uzat de procedura abreviată.

Cu toate acestea, s-a arătat că judecătorul instanţei de fond a aplicat o pedeapsă orientată către maximul prevăzut de lege, motivat de faptul că, în antecedenţa penală, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse de parchet, inculpatul D. ar mai fi suferit condamnări, însă fără ca parchetul să solicite reţinerea unei stări de agravare.

S-a mai arătat, de către apelantul inculpat D., că instanţa de fond a motivat aplicarea acestei pedepse, spre maximul special, raportat la faptul ar fi fost cercetat şi, pe cale de consecinţă, a făcut o analiză minuţioasă a infracţiunilor pentru care parchetul a dispus soluţii de netrimitere în judecată. În acest context, s-a făcut trimitere la practica instanţelor de judecată, în sensul că, pentru infracţiuni de ultraj, pedepsele aplicate au fost fără executare privativă de libertate.

Prin urmare, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei criticate şi, pe cale de consecinţă, să se reducă pedeapsa, dându-se eficienţa cuvenită tuturor circumstanţelor atenuante, iar ca modalitate de executare, să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 91 C. pen., scopul pedepsei putând fi atins şi fără privare de libertate.

Prin Decizia penală nr. 918 din 27 septembrie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii A. domiciliat în Ploieşti, strada x, nr. 12, judeţul Prahova şi E., împotriva Sentinţei penale nr. 839/05.04.2018, pronunţată de Judecătoria Ploieşti, care a fost desfiinţată în parte, în latură civilă, în sensul că a fost redus cuantumul despăgubirilor pentru daune morale acordate părţii civile B. de la suma de 10.000 euro, la suma 5.000 euro, echivalent în RON la data plăţii.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpaţi.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu sunt contrare deciziei.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul parţial al apărătorului din oficiu pentru inculpatul D., în cuantum de 130 RON, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, în contul Baroului Prahova.

Împotriva deciziei penale anterior menţionate, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., au declarat recurs în casaţie inculpaţii D., E. şi A.

În motivele scrise pe care se fundamentează calea de atac şi în susţinerea orală a acestora a fost invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., arătându-se că pedepsele aplicate celor trei recurenţi inculpaţi pentru infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen. (de câte 1 an şi 8 luni închisoare), sunt nelegale, cu consecinţă şi asupra pedepsei rezultante aplicate recurentului inculpat E.. În acest sens, s-a susţinut că, pornind de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de ameninţare, respectiv pentru infracţiunea de ultraj, în forma prev. de art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen. şi continuând cu aplicarea prevederilor art. 77 lit. a) C. pen., art. 78 alin. (1) teza I C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., prin reţinerea şi a dispoziţiilor art. 39 C. pen., pedeapsa maximă ce ar fi putut fi aplicată în cauză recurenţilor inculpaţi pentru infracţiunea anterior menţionată ar fi fost de 1 an şi 6 luni închisoare. Totodată, apărarea a susţinut că instanţa de fond, cât şi cea de apel, nu au stabilit un spor pe care să-l aplice pedepselor (deşi aveau obligaţia, în măsura în care l-au avut în vedere, să îl cuantifice), fiind aplicabilă astfel doar teza I din cuprinsul dispoziţiilor art. 78 alin. (1) C. pen.

Pe de altă parte, criticile formulate în scris în susţinerea căii extraordinare de atac au vizat greşita reţinere a circumstanţei agravante prevăzute de art. 77 lit. a) C. pen., în ceea ce îl priveşte pe inculpatul E., pentru infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. rap. la art. 193 alin. (2) C. pen. (parte vătămată B.), cât şi în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A. şi D., pentru infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen. (parte vătămată B.).

Faţă de aceste considerente, recurenţii inculpaţi au solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti.

Prin încheierea din 10 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus admiterea în principiu a cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpaţii E., D. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 918 din 27 septembrie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, dispunându-se trimiterea cauzei în vederea judecării recursurilor în casaţie.

Examinând pe fond recursurile în casaţie declarate de inculpaţii D., E. şi A., Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Acest caz de recurs în casaţie devine incident ori de câte ori se constată că pedeapsa aplicată de instanţă nu se încadrează în limitele stabilite în norma de incriminare pentru infracţiunea consumată, pentru tentativă sau prin reţinerea unor cauze de agravare, de atenuare a pedepsei ori reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare.

În ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - caz invocat de recurenţii inculpaţi D., E. şi A. în susţinerea căii de atac - se constată că acesta este incident în cauza dedusă judecăţii.

Astfel, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 79 alin. (1) C. pen., când în cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la tentativă, circumstanţe atenuante şi cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine.

Din analiza textului rezultă că, în caz de concurs între cauze de atenuare, pedeapsa se stabileşte ţinând seama, în primul rând, de prevederile art. 33 alin. (2) C. pen., în sensul că limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată se reduc la jumătate.

În al doilea rând, limitele de pedeapsă stabilite pentru tentativă vor fi reduse cu o treime, în baza dispoziţiilor art. 76 C. pen., indiferent de numărul circumstanţelor atenuante reţinute.

În al treilea rând, la limitele de pedeapsă reduse ca urmare a efectelor circumstanţelor atenuante se aplică reducerea potrivit cazurilor speciale de reducere a pedepsei.

Potrivit art. 79 alin. (3) C. pen., când în cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei şi una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2).

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că, în sarcina inculpaţilor D., E. şi A., s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Infracţiunea de ultraj, în forma reţinută de instanţa de fond şi confirmată în apel, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 1 an, iar limitele de pedeapsă se majorează cu jumătate, în condiţiile art. 257 alin. (4) C. pen., rezultând posibilitatea aplicării unei pedepse cu închisoarea de la 6 luni la 1 an şi 6 luni.

Respectând ordinea aplicării pedepsei, astfel cum rezultă din textele de lege la care s-a făcut referire anterior şi cum există o cauză specială de reducere a pedepsei, circumscrisă dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (limitele de pedeapsă se reduc cu o treime), rezultă că maximul special pentru infracţiunea de ultraj era de 1 an închisoare.

Existând însă şi o circumstanţă agravantă, respectiv cea prevăzută de art. 77 lit. a) C. pen. - săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună - în cauză devin incidente şi prevederile art. 78 alin. (1) C. pen., potrivit cărora, în cazul în care există circumstanţe agravante, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special, iar dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor până la 2 ani, care nu poate depăşi o treime din acest maxim.

Cum nici instanţa de fond, nici cea de apel, nu fac vorbire de incidenţa dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din C. pen., referitoare la efectele circumstanţelor agravante şi nici la aplicarea vreunui spor, pedepsele aplicate celor trei recurenţi inculpaţi sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite recursurile în casaţie declarate de inculpaţii D., E. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 918 din 27 septembrie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, va casa, în parte, decizia penală atacată, numai în ceea ce priveşte latura penală şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, care poate înlătura nelegalitatea, urmare apelurilor declarate de inculpaţi.

Va anula mandatele de executare a pedepselor cu închisoarea aplicate inculpaţilor D., E. şi A. prin Sentinţa penală nr. 839 din 5 aprilie 2018 a Judecătoriei Ploieşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, după cum urmează: mandatul de executare a pedepsei nr. 928 din 27 septembrie 2018, emis pentru inculpatul D., mandatul de executare a pedepsei nr. 929 din 27 septembrie 2018, emis pentru inculpatul E. şi mandatul de executare a pedepsei nr. 927 din 27 septembrie 2018, emis pentru inculpatul A. şi va dispune punerea de îndată în libertate a acestora, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor în casaţie declarate de inculpaţii D., E. şi A. vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 157 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile în casaţie declarate de inculpaţii D., E. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 918 din 27 septembrie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

Casează, în parte, decizia penală atacată, numai în ceea ce priveşte latura penală şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti.

Anulează mandatele de executare a pedepselor cu închisoarea aplicate inculpaţilor D., E. şi A. prin Sentinţa penală nr. 839 din 5 aprilie 2018 a Judecătoriei Ploieşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, după cum urmează: mandatul de executare a pedepsei nr. 928 din 27 septembrie 2018, emis pentru inculpatul D., mandatul de executare a pedepsei nr. 929 din 27 septembrie 2018, emis pentru inculpatul E. şi mandatul de executare a pedepsei nr. 927 din 27 septembrie 2018, emis pentru inculpatul A. şi dispune punerea de îndată în libertate a acestora, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 157 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2019.

Procesat de GGC - GV