Withdrawal of appeal against European Arrest Warrant execution and judicial cost allocation

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 130/F din 22 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în temeiul art. 107 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (7) şi 10 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 18.05.2018, de către autorităţile judiciare din Spania (Instanţa de Instrucţie nr. 4 din l`Hospitalet de Llobregat), pe numele persoanei solicitate A. (menţionat în mandatul european de arestare cu numele A.).

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 22 iunie 2018 şi până la data de 21 iulie 2018, inclusiv şi s-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu începând cu data de 13.06.2018 la zi.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că, la data de 13 iunie 2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost înregistrată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu nr. 1612/II-5/2018 privind solicitarea autorităţilor judiciare din Spania, transmisă prin intermediul Biroului SIRENE de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 18.05.2018 de către autorităţile judiciare din Spania împotriva persoanei solicitate A..

În motivare, s-a arătat că mandatul european de arestare a fost emis la data de 18.05.2018 de către autorităţile judiciare din Spania împotriva persoanei solicitate A., urmărit pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune agravantă, grup infracţional organizat, prevăzută de C. pen. spaniol, constând în aceea că, împreună cu alţii, a redirecţionat colete trimise prin curierat către alte adrese, colete ce conţineau dispozitive telefonice, pe care ulterior le-a vândut.

În drept, s-au invocat prevederile art. 101 alin. (4) şi alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.

S-a reţinut că prin ordonanţa nr. 64/2018, emisă în dosarul nr. x/2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a luat măsura reţinerii faţă de persoana solicitată, pe o perioadă de 24 de ore, din data de 13.06.2018, ora 12:35, până la data de 14.06.2018 ora 12:35. Prin încheierea de şedinţă din data de 13.06.2018 s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate A. (menţionat în semnalarea Sirene cu numele A.) pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 13 iunie 2018 şi până la data de 27 iunie 2018, inclusiv şi a fost fixat termen la data de 22 iunie 2018, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea acestuia în limba română.

La dosarul cauzei, la data de 19.06.2018, s-a ataşat Mandatul european de arestare, însoţit de traducerea acestuia în limba română. S-a reţinut că, audiată fiind de instanţă, la termenul de judecată din data de 13.06.2018, persoana solicitată A. nu a formulat obiecţiuni în ceea ce priveşte identitatea sa, iar la termenul de judecată din data de 22.06.2018, a declarat că nu este de acord să fie predat autorităţilor judiciare din Spania, însă în cazul în care va fi predat autorităţilor judiciare din Spania, înţelege să se prevaleze de regula specialităţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că în privinţa persoanei solicitate A. s-a emis mandatul european de arestare la data de 18.05.2018, de către autorităţile judiciare din Spania (Instanţa de Instrucţie nr. 4 din l`Hospitalet de Llobregat), persoana solicitată fiind urmărită pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune agravantă, grup infracţional organizat, prevăzută de C. pen. spaniol.

S-a constatat că în cuprinsul mandatului european de arestare s-a reţinut că faptele ar putea constitui o infracţiune de constituire de grup structurat (570 terţ C. pen.) destinat, circumstanţial, în mod specific săvârşirii de infracţiuni de înşelăciune la nivel naţional cu o valoare ce depăşeşte cu mult 50.000 de euro, limită prevăzută de art. 248.1 şi 250.2 din C. pen., care în ambele cazuri ar depăşi cu mult perioada minimă de 2 ani închisoare pentru a ţine seama de proporţionalitatea măsurii, întrucât infracţiunile de înşelăciune cu circumstanţa agravantă de art. 248.1 şi 250.2 C. pen. sunt pedepsite cu privarea de libertate între 4 şi 8 ani.

Cu privire la presupusa implicare în cadrul grupului infracţional organizat a persoanei solicitate A. s-a reţinut că în suplimentul la procesul-verbal principal, cu număr 308/17 se precizează reţinerea în oraşul Lerida a trei curieri B., C. şi D., presupuşi membri în structura infracţională cercetată şi responsabili pentru deturnarea mărfurilor pentru a le face să ajungă la A..

Curtea a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplineşte condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute de art. 86 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecţiune), este indicată instanţa care a emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, sunt descrise circumstanţele săvârşirii faptelor şi sunt specificate atât pedepsele aplicate, cât şi limita maximă a pedepselor prevăzute de legislaţia statului spaniol pentru aceste infracţiuni (pedeapsa cu închisoarea de la 4 până la 8 ani), dar şi că infracţiunile care fac obiectul urmăririi penale desfăşurate de către autorităţile judiciare spaniole sunt incriminate şi de legea penală română (infracţiunea de constituire grup infracţional organizat şi infracţiunea de înşelăciune) şi, totodată, că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 98 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Totodată, Curtea a luat act că persoana solicitată în declaraţia dată a arătat că nu este de acord cu predarea către autorităţile judiciare spaniole.

În ceea ce priveşte cererea persoanei solicitate de a se lua o altă măsură preventivă pentru a avea grijă de minorul bolnav, instanţa de fond a constatat, că din declaraţiile persoanei solicitate rezultă că minorul stă acasă cu mama lui şi au mai existat perioade când acesta a stat fără tatăl său, care a fost în Spania, în majoritatea timpului. În plus, instanţa a constatat că nu există la dosar nici un fel de înscrisuri care să dovedească această situaţie familială.

În acest sens, s-a avut în vedere gravitatea presupuselor infracţiuni pentru care s-a dispus arestarea persoanei solicitate de către autorităţile judiciare din Spania şi, văzând cazierul judiciar al persoanei solicitate, ataşat în lucrarea parchetului, s-a apreciat că o altă măsură preventivă ar fi ineficientă în condiţiile în care nu s-ar putea realiza o supraveghere corespunzătoare a persoanei solicitate.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27 iunie 2018, având fixat prim termen de judecată la data de 29 iunie 2018.

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din 29 iunie 2018, persoana solicitată A., prezent personal în faţa instanţei, a solicitat retragerea contestaţiei formulate.

Având în vedere solicitarea contestatorului persoana solicitată A. în sensul retragerii contestaţiei formulate, reprezentând manifestarea sa de voinţă valabil exprimată, dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 4251 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 415 C. proc. pen. care se aplică în mod corespunzător, Înalta Curte va lua act de retragerea contestaţiei formulate de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 130/F din 22 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată în cuantum de 105 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 130/F din 22 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă persoana solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 105 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 iunie 2018.