Tax evasion and forgery convictions of an attorney: mandatory professional ban and suspended sentence upheld despite age and personal hardship

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 197 din 20 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice.

Totodată, în baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea participaţiei improprii la infracţiunea de tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. şi art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării acestuia cu persoana vătămată comuna Şimnicu de Sus, jud. Dolj, prin primar.

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal faţă de acelaşi inculpat pentru săvârşirea participaţiei improprii la infracţiunea de tentativă la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. şi art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării inculpatului cu persoana vătămată comuna Şimnicu de Sus, jud. Dolj, prin primar.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 1 an închisoare pentru săvârşirea participaţiei improprii la infracţiunea de fals intelectual.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare pentru săvârşirea participaţiei improprii la infracţiunea de fals intelectual în formă continuată.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (exercitarea profesiei de avocat) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (exercitarea profesiei de avocat) C. pen.

În baza art. 89 C. pen. şi art. 582 alin. (1) C. proc. pen., a fost anulată amânarea aplicării pedepsei rezultante de 1 an şi 8 luni închisoare, stabilită prin Sentinţa penală nr. 222 din 19 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 396/A din 19 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, cu înlăturarea sporului, pedepse care au fost repuse în individualitatea lor, anume: câte 1 an închisoare pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni prevăzute de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 582 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului şi executarea celor trei pedepse stabilite prin Sentinţa penală nr. 222 din 19 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 396/A din 19 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că cele trei infracţiuni reţinute în cauză sunt concurente cu cele trei infracţiuni pentru care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 222 din 19 noiembrie 2015 de către Curtea de Apel Craiova.

În baza art. 40 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin sentinţă cu cele stabilite prin Sentinţa penală nr. 222 din 19 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în pedeapsa cea mai grea (1 an şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) - exercitarea profesiei de avocat - C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară) la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte (1 an şi 8 luni închisoare), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (exercitarea profesiei de avocat) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (exercitarea profesiei de avocat) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante, pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost obligat ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus condamnatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţiile din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei municipiului Slatina, jud. Olt, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca pedeapsa complementară să se execute începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Totodată, s-a precizat că pedeapsa accesorie se va executa doar în caz de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus anularea parţială a:

- procesului-verbal privind cheltuielile de executare întocmit la data de 08 decembrie 2011, în Dosarul de executare nr. x/D/2011, de către B.E.J. "B.", sub aspectul onorariului avocatului în sumă de 8000 de RON;

- procesului-verbal privind cheltuielile de executare întocmit la data de 17 mai 2012, în Dosarul de executare nr. x/D/2012, de către B.E.J. "B.", sub aspectul onorariului avocatului în sumă de 8000 de RON;

- procesului-verbal privind cheltuielile de executare întocmit la data de 07 februarie 2012, în Dosarul de executare nr. x/D/2011, de către B.E.J. "B.", sub aspectul onorariului avocatului în sumă de 5000 de RON.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca, la data rămânerii definitive a hotărârii, copia dispozitivului acesteia să se comunice Oficiului Naţional al Registrului Comerţului în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

Conform art. 4 şi art. 6 din O.G. nr. 75/2001, privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, s-a dispus ca, după rămânerea definitivă a hotărârii, copia dispozitivului acesteia să fie transmisă şi Ministerului Finanţelor Publice şi D.G.F.P. Olt.

În baza art. 397 C. proc. pen. şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 23 C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 31.032 RON, cu dobânzile legale şi penalităţile de întârziere, calculate până la data plăţii integrale a debitului, conform Codului de procedură fiscală, către partea civilă Statul Român (reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt).

În baza art. 275 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., a fost obligată persoana vătămată comuna Şimnicu de Sus la plata sumei de 200 de RON, cheltuieli judiciare statului.

În baza art. 274 alin. (1) şi art. 275 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 de RON, cheltuieli judiciare statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 260 de RON, a rămas în sarcina statului, fiind avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin Rechizitoriul nr. x/2015 din 24 iunie 2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 327 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. pentru săvârşirea unei infracţiuni de participaţie improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a unei infracţiuni de participaţie improprie la fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a unei infracţiuni de participaţie improprie la tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. şi art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a unei infracţiuni de participaţie improprie la tentativă la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. şi art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., şi a unei infracţiuni de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu, în temeiul art. 327 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei faţă de inculpatul A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 241/2005.

În temeiul art. 327 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei faţă de numitul B. pentru infracţiunile de: fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., şi tentativă la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În fapt, în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, prin Rechizitoriul nr. x/2012, din 04 februarie 2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, s-a arătat că numitul C. a introdus mai multe acţiuni civile în faţa instanţelor judecătoreşti, în numele societăţilor comerciale S.C. D. S.R.L., la care asociat unic şi administrator era E., concubina fiului său F., şi S.C. G. S.R.L., la care asociat majoritar şi administrator era H., şi, prin folosirea unor înscrisuri falsificate în aceste cauze civile, a obţinut obligarea mai multor unităţi administrativ-teritoriale, printre care şi comunele Şimnicu de Sus şi I., la plata unor sume de bani, reprezentând despăgubiri şi penalităţi de întârziere, ca urmare a neachitării de către acestea a contravalorii unor lucrări, care în realitate nu au făcut obiectul vreunor contracte încheiate cu reprezentanţii acestor unităţi administrativ-teritoriale.

Pentru punerea în executare silită a unora dintre aceste hotărâri judecătoreşti, numitul C. a apelat şi la serviciile avocaţilor A. şi J.

Astfel, avocatul A. a întocmit în numele S.C. D. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L. o parte din cererile prin care s-a solicitat executarea silită a unor hotărâri judecătoreşti, cereri care au fost depuse la BEJ B. şi la care a anexat chitanţe, în cuprinsul cărora a atestat, în mod necorespunzător adevărului, că a primit de la cele două societăţi, cu titlu de onorariu pentru asistenţa juridică acordată în faza de executare, sume de bani ce reprezentau procente semnificative din debitele ce trebuiau recuperate.

În acest sens, s-a reţinut că, în cursul anului 2011, martorul C. a apelat de mai multe ori la serviciile avocatului A., pentru ca acesta să acorde asistenţă juridică S.C. D. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L. în mai multe dosare de executare. În urma discuţiilor purtate cu martorul C., inculpatul A. a stabilit să-şi primească onorariile de la debitoarea comuna Şimnicu de Sus în urma executării silite a acesteia.

Astfel, inculpatul A. a emis împuternicirile avocaţiale nr. OT/022874/2011, la data de 02 noiembrie 2011, nr. OT/022879/2011, la 03 noiembrie 2011, nr. OT/005367/2012, la 02 august 2012, şi nr. OT/005371/2012, la 06 august 2012, fără a încheia contracte de asistenţă juridică cu cele două societăţi, şi a eliberat Chitanţele nr. x din 21 octombrie 2011, în cuprinsul căreia a atestat, în mod necorespunzător adevărului, că a primit de la S.C. D. S.R.L. suma de 5.000 RON, şi nr. 61 din 03 noiembrie 2011, în cuprinsul căreia a atestat, în mod necorespunzător adevărului, că a primit de la S.C. G. S.R.L. suma de 8.000 RON, reprezentând onorariu avocat, menţionând în cuprinsul celor două chitanţe onorarii într-un cuantum cât mai ridicat pentru ca, prin executarea silită a debitoarei comuna Şimnicu de Sus, să obţină, cu titlu de cheltuieli de executare, aceste sume de bani pe care niciuna dintre cele două societăţi creditoare nu i le-ar fi achitat.

La data de 24 noiembrie 2011, la biroul executorului judecătoresc B. a fost înregistrată cererea de executare silită formulată de inculpatul A., în numele S.C. G. S.R.L., pe care a aplicat ştampila sa de avocat şi prin care a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 3008 din 26 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, împotriva debitorului - unitatea administrativ teritorială Şimnicu de Sus, cerere la care inculpatul a anexat Împuternicirea avocaţială nr. OT/022879/2011, emisă la 03 noiembrie 2011 şi Chitanţa nr. x din 03 noiembrie 2011, Sentinţa civilă nr. 3008 din 26 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, şi Sentinţa civilă nr. 2650 din 09 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, în Dosarul nr. x/2011, cerere în baza căreia executorul judecătoresc a deschis Dosarul de executare nr. x/D/2011.

Prin Sentinţa civilă nr. 2650 din 09 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, în Dosarul nr. x/2011, având ca obiect ordonanţă de plată formulată în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 119/2007, a fost admisă în parte acţiunea formulată de creditoarea S.C. G. S.R.L., în contradictoriu cu debitorii unitatea administrativ teritorială - comuna Şimnicu de Sus şi Primăria Şimnicu de Sus, prin primar, şi s-a dispus ca unitatea administrativ teritorială să plătească creditoarei suma de 98.175 RON, din care 71.400 RON reprezentau contravaloarea Facturii fiscale nr. x/13 aprilie 2009, iar 26.775 RON penalităţi de întârziere, în termen de 20 zile de la comunicarea hotărârii, fiind respinsă acţiunea faţă de Primăria Şimnicu de Sus, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală, iar prin Sentinţa civilă nr. 3008 din 26 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, a fost anulată ca netimbrată cererea formulată de debitorul unitatea administrativ teritorială - comuna Şimnicu de Sus împotriva creditorului.

Urmare solicitării de executare silită depusă de inculpatul A. în numele S.C. G. S.R.L., la data de 24 noiembrie 2011, executorul judecătoresc B. a formulat cerere pentru încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 3008 din 26 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, privind pe creditoarea S.C. G. S.R.L. şi debitoarea unitatea administrativ teritorială - comuna Şimnicu de Sus, care a fost admisă prin Încheierea nr. 7509 din 02 decembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/2011.

În aceste condiţii, la 08 decembrie 2011, executorul judecătoresc B. a întocmit procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare efectuate în dosarul de executare, în cuprinsul căreia a atestat că, pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 3008 din 26 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, s-au făcut, până la acea dată, cheltuieli reprezentând onorariu avocat în sumă totală de 8.000 RON, conform chitanţei depuse de inculpat. La aceeaşi dată, executorul judecătoresc a emis şi Somaţia nr. 1676/D/2011, prin care a somat debitoarea unitatea administrativ teritorială - comuna Şimnicu de Sus ca, în termen de o zi, să se conformeze titlului executoriu, în sensul de a achita suma de 114.290,54 RON, ce se compunea din 98.175 RON debit şi 16.115,54 RON cheltuieli de executare, din care 8.000 RON reprezentau cheltuielile care ar fi fost făcute de creditoarea S.C. G. S.R.L. cu plata onorariului avocatului A.

În consecinţă, prin anexarea Chitanţei nr. 61 din 03 noiembrie 2011, la cererea de executare silită, şi depunerea acesteia la BEJ B., inculpatul A. l-a determinat cu intenţie pe executorul judecătoresc B. să consemneze, în mod necorespunzător adevărului, în cuprinsul procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, întocmit la 08 decembrie 2011 în Dosarul de executare nr. x/D/2011, faptul că, pentru punerea în executare a titlului executoriu, reprezentat de Sentinţa civilă nr. 3008 din 26 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, s-au făcut, până la acea dată, cheltuieli reprezentând onorariu de avocat, în sumă de 8.000 RON, şi să o inducă în eroare pe persoana vătămată - debitoarea comuna Şimnicu de Sus, prin somaţia emisă la aceeaşi dată, să achite, pe lângă debitul în sumă de 98.175 RON şi alte cheltuieli de executare, şi suma de 8.000 RON, reprezentând onorariu avocat, cheltuială pe care creditoarea S.C. G. S.R.L. nu a făcut-o în realitate pentru punerea în executare a acestei sentinţe civile, în scopul de a obţine un folos patrimonial injust.

Somaţia nr. 1676/D/2011 a fost comunicată debitoarei comuna Şimnicu de Sus împreună cu copie de pe procesul-verbal privind cheltuielile de executare, titlul executoriu şi încheierea de încuviinţare a executării silite, fiind primite de aceasta la 12 decembrie 2011.

S-a mai reţinut că, la 15 decembrie 2011, executorul judecătoresc B. a dispus executarea prin poprire a sumelor de bani pe care unitatea administrativ teritorială - comuna Şimnicu de Sus le deţinea la Trezoreria Craiova şi la unităţi bancare, până la achitarea integrală a debitului în cuantum total de 114.290,54 RON, compus din 98.175 RON debit şi 16.115,54 RON cheltuieli de executare, înştiinţând-o pe debitoare despre înfiinţarea acestor popriri.

După primirea somaţiei şi a copiei de pe procesul-verbal privind cheltuielile de executare, de pe titlul executoriu şi de pe încheierea de încuviinţare a executării silite, persoana vătămată - debitoarea comuna Şimnicu de Sus a formulat contestaţie la executare împotriva actelor de executare efectuate în Dosarul nr. x/2011, în contradictoriu cu intimata S.C. G. S.R.L. şi terţul poprit Direcţia Generală a Finanţelor Publice, Trezoreria Craiova, cerere care a fost admisă în parte prin Sentinţa civilă nr. 1852 din 07 februarie 2012, pronunţată de Judecătoria Craiova, secţia civilă, în Dosarul nr. x/2011, fiind anulate toate actele de executare întocmite în Dosarul de executare nr. x/D/2011 al BEJ B., reţinându-se că Sentinţa civilă nr. 3008 din 26 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, prin care a fost anulată ca netimbrată cererea în anulare, fără a se da o soluţie pe fondul cauzei, nu constituia titlu executoriu, ci Sentinţa nr. 2650 din 09 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, în Dosarul nr. x/2011, care nu a fost menţionată în cuprinsul actelor de executare.

Având în vedere motivul pentru care au fost anulate actele de executare efectuate de executorul judecătoresc B. în Dosarul nr. x/2011, inculpatul A., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a formulat, la data de 09 aprilie 2012, o altă cerere în numele creditoarei S.C. G. S.R.L., prin care a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 2650 din 09 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, în Dosarul nr. x/2011, pentru recuperarea aceluiaşi debit de 98.175 RON, şi i-a solicitat executorului judecătoresc să ataşeze la acest nou dosar de executare Chitanţa nr. x din 03 noiembrie 2011 şi împuternicirea avocaţială pe care le depusese la primul dosar, precizând că onorariul de 8.000 RON, menţionat în cuprinsul chitanţei, a fost plătit de clientul său în vederea recuperării aceleiaşi creanţe care a făcut obiectul executării silite din respectivul dosar. Şi pe această nouă cerere inculpatul A. a aplicat ştampila sa de avocat.

În baza noii cereri de executare silită depusă de inculpatul A. în numele S.C. G. S.R.L. la BEJ B., la data de 11 aprilie 2012, executorul judecătoresc a deschis Dosarul de executare nr. x/D/2012 şi, la aceeaşi dată (11 aprilie 2012), a formulat cerere pentru încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 2650 din 09 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, în Dosarul nr. x/2011, cerere care a fost admisă prin Încheierea nr. 2151 din 19 aprilie 2012 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/2012.

După încuviinţarea executării silite, executorul judecătoresc B. a întocmit, la 17 mai 2012, procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare efectuate în acest dosar, în cuprinsul căruia a atestat că, pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 2650 din 09 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, în Dosarul nr. x/2011, s-au făcut, până la acea dată, cheltuieli reprezentând onorariu avocat în sumă totală de 8.000 RON, conform chitanţei depuse de inculpatul A.. Tot la aceeaşi dată, executorul judecătoresc a emis şi Somaţia nr. 848/D/2012, prin care a somat-o pe debitoarea unitatea administrativ teritorială - comuna Şimnicu de Sus ca, în termen de o zi, să se conformeze titlului executoriu, în sensul de a achita suma de 114.290,54 RON, ce se compunea din 98.175 RON debit şi 16.115,54 RON cheltuieli de executare, din care 8.000 RON reprezentau cheltuielile care ar fi fost făcute de creditoarea S.C. G. S.R.L. cu plata onorariului avocaţial.

În consecinţă, s-a reţinut că, prin formularea noii cereri de executare silită şi solicitarea de a fi ataşate la aceasta Chitanţa nr. x din 03 noiembrie 2011 şi Împuternicirea avocaţială nr. OT/022879/2011, depuse anterior la Dosarul de executare nr. x/D/2011, inculpatul A. l-a determinat din nou, cu intenţie, pe executorul judecătoresc B. să consemneze, în mod necorespunzător adevărului, în cuprinsul procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, întocmit la 17 mai 2012 în Dosarul de executare nr. x/D/2012, că, pentru punerea în executare a titlului executoriu, reprezentat de Sentinţa civilă nr. 2650 din 09 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, în Dosarul nr. x/2011, s-au făcut, până la acel moment, cheltuieli reprezentând onorariu de avocat în sumă de 8.000 RON, şi să o inducă în eroare pe persoana vătămată - debitoarea comuna Şimnicu de Sus, prin somaţia emisă la aceeaşi dată, să achite, pe lângă debitul în sumă de 98.175 RON şi alte cheltuieli de executare, şi suma de 8.000 RON, reprezentând onorariu avocaţial, cheltuială pe care creditoarea S.C. G. S.R.L. nu a făcut-o în realitate pentru punerea în executare a sentinţei civile, în scopul de a obţine un folos patrimonial injust.

S-a reţinut că Somaţia nr. 848/D/2012 a fost comunicată debitoarei comuna Şimnicu de Sus împreună cu copii de pe procesul-verbal privind cheltuielile de executare, de pe titlul executoriu şi încheierea de încuviinţare a executării silite, fiind primite de aceasta la 21 mai 2012.

Totodată, s-a reţinut că, la data de 11 iunie 2012, executorul judecătoresc B. a dispus executarea prin poprire a sumelor de bani pe care unitatea administrativ teritorială - comuna Şimnicu de Sus le deţinea la Trezoreria Craiova şi unităţi bancare, până la achitarea integrală a debitului în cuantum total de 114.290,54 RON, compus din 98.175 RON debit şi 16.115,54 RON cheltuieli de executare, aspect despre care a înştiinţat-o pe debitoare la 14 iunie 2012.

După primirea somaţiei şi a copiilor de pe procesul-verbal privind cheltuielile de executare, de pe titlul executoriu şi de pe încheierea de încuviinţare a executării silite, persoana vătămată - debitoarea comuna Şimnicu de Sus, prin primar, a formulat, la data de 30 mai 2012, în contradictoriu cu intimata S.C. G. S.R.L., Trezoreria Craiova şi D.G.F.P. Dolj, contestaţie la executare împotriva actelor de executare efectuate în Dosarul nr. x/2012 al BEJ B., cerere care a fost admisă prin Sentinţa civilă nr. 15418 din 31 octombrie 2012 pronunţată de Judecătoria Craiova, secţia civilă, în Dosarul nr. x/2012, fiind anulate actele de executare întocmite în dosarul de executare menţionat, reţinându-se că Sentinţa civilă nr. 2650 din 09 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, în Dosarul nr. x/2011, având ca obiect ordonanţă de plată formulată în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 119/2007, care a stat la baza pornirii executării silite, nu a fost învestită cu formulă executorie, deşi trebuia să îndeplinească această formalitate.

În actul de sesizare s-a mai reţinut că, la data de 15 noiembrie 2011, la biroul executorului judecătoresc B. a fost înregistrată, sub nr. de dosar x/2011, cererea de executare silită prin care S.C. D. S.R.L. a solicitat, prin reprezentantul său, punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 2738 din 11 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, împotriva debitorului - unitatea administrativ teritorială Şimnicu de Sus, la care inculpatul A. a anexat Împuternicirea avocaţială nr. OT/022874/2011 din 02 noiembrie 2011 şi Chitanţa nr. x din 21 octombrie 2011, în cuprinsul căreia a atestat, în mod necorespunzător adevărului, faptul că a primit de la societate suma de 5.000 RON.

Prin Sentinţa civilă nr. 2738 din 11 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, rămasă irevocabilă la data de 26 octombrie 2011, a fost admisă cererea formulată de creditoarea S.C. D. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea Primăria Şimnicu de Sus, prin primar, cea din urmă fiind somată să plătească creditoarei suma de 65.688 RON reprezentând contravaloare marfă livrată.

La data de 16 decembrie 2011, executorul judecătoresc B. a formulat cerere pentru încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 2738 din 11 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, privind pe creditorul S.C. D. S.R.L. şi debitorul Primăria Şimnicu de Sus, prin primar, cerere care a fost admisă prin Încheierea nr. 23 din 10 ianuarie 2012 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/2011.

Ca urmare, executorul judecătoresc B. a întocmit, la data de 07 februarie 2012, procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare efectuate în acest dosar de executare, în cuprinsul căruia a atestat că, pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 2738 din 11 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, s-au făcut, până la acel moment, cheltuieli reprezentând onorariu avocat în sumă de 5.000 RON, conform chitanţei anexate de inculpatul A. la cererea de executare silită.

La aceeaşi dată, executorul judecătoresc B. a emis şi somaţia nr. 1729/D/2011, prin care a somat-o pe debitoarea unitatea administrativ-teritorială - comuna Şimnicu de Sus ca, în termen de o zi, să se conformeze titlului executoriu, în sensul de a achita suma de 77.820,39 RON, ce se compunea din 65.688 RON debit şi 12.132,39 RON cheltuieli de executare, din care 5.000 RON reprezentau cheltuielile care ar fi fost făcute de creditoarea S.C. D. S.R.L. cu plata onorariului avocatului A.

În consecinţă, prin emiterea Chitanţei nr. 58 din 21 octombrie 2011, de către inculpatul A., pe care acesta a depus-o, la 15 noiembrie 2011, la BEJ B. împreună cu împuternicirea avocaţială şi cererea de executare silită formulată de reprezentantul creditoarei S.C. D. S.R.L., inculpatul l-a determinat, cu intenţie, pe executorul judecătoresc să consemneze, în mod necorespunzător adevărului, în cuprinsul procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, întocmit la 07 februarie 2012 în Dosarul de executare nr. x/D/2011, faptul că, pentru punerea în executare a titlului executoriu, reprezentat de Sentinţa civilă nr. 2738 din 11 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, s-au făcut, până la acel moment, cheltuieli reprezentând onorariu de avocat, în sumă de 5.000 RON, şi să o inducă în eroare pe persoana vătămată - debitoarea comuna Şimnicu de Sus, prin somaţia pe care acesta a emis-o la aceeaşi dată, să achite, pe lângă debitul în sumă de 65.688 RON şi alte cheltuieli de executare, şi suma de 5.000 RON, reprezentând onorariu avocat, cheltuială pe care creditoarea S.C. D. S.R.L. nu a făcut-o în realitate pentru punerea în executare a acestei sentinţe civile, în scopul de a obţine un folos patrimonial injust.

Somaţia nr. 1729/D/2011 a fost comunicată debitoarei comuna Şimnicu de Sus împreună cu copii de pe procesul-verbal privind cheltuielile de executare, titlul executoriu şi încheierea de încuviinţare a executării silite, fiind primite de aceasta la data de 09 februarie 2012.

De asemenea, la 17 februarie 2012, executorul judecătoresc B. a dispus executarea, prin poprire, a sumelor de bani pe care unitatea administrativ teritorială - comuna Şimnicu de Sus le deţinea la Trezoreria Craiova şi unităţi bancare, până la achitarea integrală a debitului în cuantum total de 77.820,39 RON, compus din 65.688 RON debit şi 12132,39 RON cheltuieli de executare, înştiinţând-o pe debitoare despre înfiinţarea acestor popriri.

La data de 02 august 2012, inculpatul A. s-a prezentat la biroul executorului judecătoresc B., unde a depus o altă împuternicire avocaţială, cu nr. OT/005367/2012, pentru clienta sa S.C. D. S.R.L., la Dosarul de executare nr. x/D/2011, şi l-a însoţit pe executorul judecătoresc la sediul Primăriei Şimnicu de Sus, unde acesta i-a solicitat primarului K. să-i pună la dispoziţie o listă de inventar cu bunurile din domeniul privat al instituţiei şi o listă cu primii zece contribuabili.

Cu această ocazie, primarul K. a adus la cunoştinţa executorului judecătoresc B. şi a inculpatului A. faptul că pe rolul IPJ Dolj - Serviciul de Investigare al Fraudelor există înregistrat Dosarul nr. x/2012, având ca obiect sesizarea pentru săvârşirea infracţiunilor de fals şi uz de fals, şi le-a învederat că nu recunoştea existenţa niciunei facturi şi niciunui contract care să fi fost încheiat între creditoare şi debitoare.

După primirea somaţiei şi a copiilor de pe procesul-verbal privind cheltuielile de executare, de pe titlul executoriu şi de pe încheierea de încuviinţare a executării silite, persoana vătămată - debitoarea comuna Şimnicu de Sus, prin primar, a formulat, în contradictoriu cu intimata S.C. D. S.R.L. şi terţul poprit Trezoreria Craiova, DGFP Dolj, contestaţie la executare împotriva actelor de executare efectuate în Dosarul nr. x/2011, cerere care a fost admisă în parte prin Sentinţa civilă nr. 11682 din 12 septembrie 2012, pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/2012, fiind anulate formele de executare întocmite în Dosarul de executare nr. x/D/2011 al BEJ B. şi ordonanţa emisă prin Sentinţa civilă nr. 2738 din 11 octombrie 2011, reţinându-se că debitoarea Primăria Şimnicu de Sus nu avea capacitate de folosinţă.

S-a mai arătat că, fiind audiat în cauză, inculpatul A. a recunoscut că, nici la momentul emiterii Chitanţelor nr. 58 din 21 octombrie 2011 şi nr. 61 din 03 noiembrie 2011, şi nici ulterior, nu a primit vreo sumă de bani, cu titlu de onorariu, de la numitul C., pentru asistenţa juridică ce urma să o acorde S.C. D. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L. în dosarele de executare, care au fost înregistrate pe rolul BEJ B. sub nr. x/2011, nr. y/2011 şi nr. x/D/2012, susţinând că, la momentul depunerii celor două chitanţe la dosarele de executare, a purtat o discuţie cu executorul judecătoresc în cadrul căreia i-a adus la cunoştinţă că nu a primit sumele de bani menţionate în cuprinsul acestor chitanţe, iar, ulterior, când a aflat că actele de executare întocmite în Dosarul nr. x/2011 au fost anulate în urma contestaţiei la executare formulate de debitoarea comuna Şimnicu de Sus, a mers la biroul executorului judecătoresc din mun. Slatina pentru a-i cere să-i înapoieze chitanţa depusă la dosar, însă acesta a refuzat şi i-a cerut să-i dea ştampila sa de avocat, pe care i-a înmânat-o, crezând că o va aplica pe vreun document în baza căruia îi va restitui Chitanţa nr. x din 03 noiembrie 2011, ulterior constatând că ştampila sa a fost aplicată pe cererea de executare care a format obiectul Dosarului de executare nr. x/D/2012.

Procurorul a arătat că aceste susţineri ale inculpatului sunt contrazise de executorul judecătoresc B. care, cu ocazia audierii, a precizat că, pe parcursul executării silite efectuate în Dosarele nr. x/2011, nr. y/2012 şi nr. x/D/2011, avocatul A., care asigura asistenţă juridică creditoarelor S.C. D. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L., nu i-a adus niciodată la cunoştinţă faptul că nu ar fi încasat de la creditoare, cu titlu de onorariu, sumele de bani menţionate în cuprinsul Chitanţelor nr. 58 din 21 octombrie 2011 şi nr. 61 din 03 noiembrie 2011. De asemenea, executorul judecătoresc B. a arătat că avocatul A. nu a formulat şi nu a depus nicio cerere la cele trei dosare de executare, prin care să fi solicitat restituirea Chitanţelor nr. 58 din 21 octombrie 2011 şi nr. 61 din 03 noiembrie 2011, iar, în situaţia în care ar fi formulat o astfel de cerere, i-ar fi restituit originalul acestor chitanţe pe bază de proces-verbal, păstrând la dosarele de executare copii conforme cu originalul de pe aceste chitanţe, precum şi că, dacă inculpatul nu ar mai fi dorit executarea sumelor menţionate în cuprinsul celor două chitanţe cu titlu de onorariu, acesta putea formula cerere prin care să renunţe la executarea sumelor respective, de 5.000 RON şi 8.000 RON, lucru pe care nu l-a făcut.

Mai mult, după anularea actele de executare întocmite în Dosarul de executare nr. x/D/2011, inculpatul A. a aplicat din nou ştampila sa de avocat pe o nouă cerere de executare silită, formulată la data de 09 aprilie 2012, în numele creditoarei S.C. G. S.R.L., făcând, astfel, noi demersuri, în vederea obţinerii, prin executare silită, de la debitoarea comuna Şimnicu de Sus a sumei de 8.000 RON, menţionată în cuprinsul Chitanţei nr. 61 din 03 noiembrie 2011. Or, dacă inculpatul A. nu ar mai fi dorit obţinerea, prin executare silită a sumelor de 5.000 RON şi 8.000 RON, aşa cum a susţinut cu ocazia audierii, nu ar mai fi aplicat ştampila sa pe o nouă cerere formulată la data de 09 aprilie 2012, în numele S.C. G. S.R.L., în baza căreia a fost deschis Dosarul de executare nr. x/D/2012, şi nu l-ar fi însoţit, la data de 02 august 2012, pe executorul judecătoresc B. la sediul Primăriei Şimnicu de Sus, unde acesta i-a solicitat primarului K. să-i pună la dispoziţie o listă de inventar cu bunurile din domeniul privat al instituţiei şi o listă cu primii zece contribuabili, în vederea recuperării debitului şi cheltuielilor de executare.

Faţă de aceste considerente, procurorul a constatat că în cauză nu poate fi reţinută declaraţia martorului L. care a arătat că, la sfârşitul anului 2011, de trei ori, l-a condus pe prietenul său, inculpatul A., cu autoturismul, la biroul executorului judecătoresc B. din mun. Craiova şi, de fiecare dată, a asistat la discuţiile pe care acesta le-a purtat cu executorul judecătoresc, ocazii cu care a auzit când primul i-a cerut celui de-al doilea să-i restituie chitanţele pe care le depusese anterior la nişte dosare de executare sau să le anuleze, deoarece, în situaţia în care inculpatul nu ar mai fi dorit obţinerea, prin executare silită, a sumelor de 5.000 RON şi 8.000 RON, nu ar mai fi făcut demersuri, în anul 2012, în vederea executării silite a debitoarei comuna Şimnicu de Sus.

S-a apreciat evident că, în scopul de a obţine un folos patrimonial injust, inculpatul A., prin întocmirea şi anexarea Chitanţelor nr. 58 din 21 octombrie 2011 şi nr. 61 din 03 noiembrie 2011, la cererile de executare silită formulate de S.C. G. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., depuse la BEJ B., l-a determinat cu intenţie pe executorul judecătoresc să consemneze, în mod necorespunzător adevărului, în cuprinsul proceselor-verbale privind cheltuielile de executare, întocmite la datele de 08 decembrie 2011, în Dosarul de executare nr. x/D/2011, 17 mai 2012, în Dosarul de executare nr. x/D/2012, şi 07 februarie 2012, în dosarul de executare nr. 1729/D/2011, faptul că, pentru punerea în executare a titlurilor executorii reprezentate de Sentinţa civilă nr. 3008 din 26 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, Sentinţa civilă nr. 2650 din 09 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, în Dosarul nr. x/2011, şi Sentinţa civilă nr. 2738 din 11 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, s-au făcut cheltuieli, reprezentând onorarii de avocat, în cuantum de 8.000 RON şi 5.000 RON, şi s-o inducă în eroare pe persoana vătămată comuna Şimnicu de Sus, prin somaţiile emise la datele de 08 decembrie 2011, 17 mai 2012 şi 07 februarie 2012, să achite, pe lângă debite şi alte cheltuieli de executare, şi sumele de 8.000 RON şi 5.000 RON, reprezentând onorarii avocat, cheltuieli pe care cele două creditoare nu le-au făcut în realitate pentru punerea în executare a hotărârilor.

S-a arătat că împrejurarea că nu s-a produs şi o pagubă în patrimoniul persoanei vătămate comuna Şimnicu de Sus s-a datorat faptului că, în urma contestaţiilor la executare formulate de persoana vătămată, au fost anulate actele de executare efectuate de executorul judecătoresc B. în cele trei dosare de executare.

Având în vedere că executorul judecătoresc nu a ştiut că inculpatul A. nu au primit de la creditoarele S.C. D. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L. sumele de bani menţionate, cu titlu de onorariu, în cuprinsul Chitanţelor nr. 58 din 21 octombrie 2011 şi nr. 61 din 03 noiembrie 2011, pentru asistenţa juridică pe care urma să o acorde creditoarelor în faza executării silite, procurorul a dispus, prin rechizitoriu, clasarea cauzei faţă de executorul judecătoresc B. pentru infracţiunile de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., şi tentativă la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În cauză, s-a mai reţinut că, pe parcursul cercetărilor efectuate în Dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova faţă de inculpatul A. cu privire la alte trei chitanţe pe care le-a emis în anul 2011 şi în cuprinsul cărora a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului cu privire la onorariile primite, chitanţe pe care le-a depus la BEJ M., s-a solicitat Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Olt, prin adresele din datele de 24 septembrie 2013 şi 19 decembrie 2013, să comunice dacă inculpatul a înregistrat, în registrul jurnal de încasări şi plăţi al cabinetului său de avocatură, Chitanţele nr. 67 din 30 noiembrie 2011, nr. 68 din 30 noiembrie 2011 şi nr. 69 din 05 decembrie 2011.

În vederea efectuării acestor verificări, au fost solicitate informaţii fiscale de la organul de administrare fiscală prin adresa din 10 decembrie 2013, privind comportamentul fiscal al inculpatului A., constatându-se că, în perioada 2008 - 2012, acesta nu a depus declaraţii fiscale, motiv pentru care i s-a solicitat inculpatului de către organele de inspecţie fiscală, prin Adresa nr. x/2013, să prezinte documentele de evidenţă contabilă. La data de 24 decembrie 2013, inculpatul A. s-a prezentat la sediul organului de inspecţie fiscală, fără însă a prezenta documentele de evidenţă contabilă solicitate, susţinând, prin nota explicativă care i-a fost luată cu această ocazie, că aceste documente i-ar fi fost sustrase, împreună cu ştampila, în urmă cu doi ani şi nu a luat măsuri pentru reconstituirea lor.

Organele de inspecţie fiscală, constatând că inculpatul A. nu deţinea documente de evidenţă contabilă, respectiv: registrul de încasări şi plăţi şi registrul inventar, neputând prezenta documentele de încasare (chitanţierele folosite), a dispus ca, în termen de 30 de zile, acesta să reconstituie documentele, referitor la care declarase că i-au fost sustrase, întocmind dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală, înregistrată sub nr. x din 30 decembrie 2013.

Verificarea evidenţei contabile, care ar fi trebuit ţinută de inculpatul A., nu a putut fi efectuată nici ulterior, deoarece acesta nu a întreprins nicio măsură pentru refacerea documentelor de evidenţă contabilă cu privire la care a susţinut iniţial că i-au fost sustrase, arătând, prin nota explicativă dată la 27 februarie 2014, că documentele solicitate de către organele de inspecţie fiscală au rămas în locuinţa pe care a vândut-o, iar noul proprietar le-a aruncat.

Faţă de cele constatate, prin adresa din 28 februarie 2014, organele de inspecţie fiscală au solicitat efectuarea de cercetări faţă de inculpatul A. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 3 din Legea nr. 241/2005.

Având în vedere că, în urma verificărilor efectuate, a reieşit că inculpatul A. a acordat asistenţă juridică în numeroase dosare înregistrate pe rolul Judecătoriei Slatina şi Tribunalului Olt, deşi nu a declarat veniturile realizate la organele fiscale, s-a apreciat că, în realitate, inculpatul A. nu a înregistrat veniturile obţinute din activitatea de avocatură în registrul jurnal de încasări şi plăţi şi nu a declarat aceste venituri organelor fiscale, motiv pentru care, prin procesul-verbal din 23 martie 2015, organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către acesta şi a infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În urma raportului de constatare efectuat în cauză, de către specialiştii antifraudă, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a constatat că inculpatul A. a figurat înregistrat în evidenţa fiscală a A.N.A.F. cu activitate de avocatură şi a deţinut Codul de înregistrare fiscală nr. x, emis la data de 30 ianuarie 1997, şi că persoana impozabilă avocat A. a fost radiată din evidenţele fiscale la 30 noiembrie 2001. Cu toate că, ulterior, în perioada 2005 - iunie 2014, inculpatul A. a continuat să desfăşoare activitate de avocatură, încasând venituri, acesta nu a făcut niciun demers pentru a se înregistra la organele fiscale, sub orice formă de organizare (cabinet individual, societate civilă profesională de avocaţi etc).

S-a arătat că împrejurarea că inculpatul A. a continuat să desfăşoare activitate de avocatură, în perioada 2005 - iunie 2014, reiese din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, delegaţiile pentru asistenţă juridică obligatorie emise de Baroul Olt pentru acesta şi declaraţiile pe proprie răspundere privind veniturile realizate din activitatea de avocatură, depuse de acesta la Casa de Asigurări a Avocaţilor.

În actul de sesizare, referitor la asistenţa juridică prestată de avocatul A., s-a mai arătat că:

- martorul N. a relatat că, pentru asistenţa juridică acordată de inculpat într-un proces, având ca obiect partaj de bunuri succesorale, i-a achitat acestuia, cu titlu de onorariu, suma de 500 RON, pentru care inculpatul A. nu i-a eliberat nicio chitanţă şi nu a încheiat contract de asistenţă juridică;

- martorul O. a arătat că inculpatul A. a fost angajat de tatăl său, la data audierii decedat, pentru a-i acorda asistenţă juridică, astfel că nu cunoaşte ce sumă de bani i-a achitat tatăl său, cu titlu de onorariu, inculpatului, dacă acesta a eliberat chitanţă pentru onorariul încasat şi dacă a încheiat contract de asistenţă juridică;

- martorul P. a arătat că, pentru asistenţa juridică acordată de inculpatul A. într-un dosar, având ca obiect reabilitare, i-a achitat acestuia, cu titlu de onorariu, suma de 500 RON, pentru care acesta nu i-a eliberat nicio chitanţă şi nici nu a încheiat contract de asistenţă juridică;

- martorul Q., Primarul comunei Corbu, a arătat că inculpatul A. a acordat asistenţă juridică unităţii administrativ teritoriale şi a eliberat chitanţe pentru sumele de bani, care i-au fost achitate cu titlu de onorariu, însă nu-şi aminteşte dacă inculpatul a încheiat contracte de asistenţă juridică;

- martora R. a arătat că, pentru asistenţa juridică acordată de inculpatul A. într-o cauză, având ca obiect rectificare carte funciară, nu i-a fost eliberată nicio chitanţă şi nici nu i-a fost încheiat contract de asistenţă juridică deoarece, în vederea acordării asistenţei juridice, a purtat discuţii cu acesta soţul unei colege, însă ulterior, când a vândut apartamentul, în privinţa căruia se solicitase, în instanţă, ridicarea interdicţiei de înstrăinare, a fost înscrisă, ca obligaţie de plată, şi onorariul avocatului;

- martorul S. a arătat că inculpatul A. i-a acordat asistenţă juridică în mai multe dosare, eliberându-i chitanţe pentru sumele de bani pe care i le-a achitat cu titlu de onorariu, însă nu-şi aminteşte dacă a fost încheiat contract de asistenţă juridică, nedeţinând niciun act în acest sens;

- martora T. a arătat că, pentru asistenţa juridică acordată soţului său U. de către inculpatul A., într-o cauză având ca obiect drepturi băneşti, în care acesta s-a judecat în contradictoriu cu S.C. V. S.A., i-a achitat acestuia, cu titlu de onorariu, suma de aproximativ 400 RON şi nu-şi mai aminteşte dacă le-a fost eliberată chitanţă pentru suma de bani plătită sau dacă inculpatul i-a încheiat contract de asistenţă juridică;

- martorul W. a arătat că, pentru asistenţa juridică acordată de către inculpatul A., în cauza civilă care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina în anul 2009, i-a achitat acestuia, cu titlu de onorariu, suma de 250 RON, pentru care i-a fost eliberată chitanţă, însă nu i-a fost încheiat contract de asistenţă juridică;

- martora X. a arătat că, pentru asistenţa juridică acordată de către inculpatul A. în procesul civil intentat Primăriei Cungrea, i-a oferit acestuia o sticlă de whisky şi, ulterior, l-a invitat la un grătar, la domiciliul său, nefiindu-i încheiat contract de asistenţă juridică de către inculpat;

- martorul Y. a arătat că, pentru asistenţa juridică acordată de către inculpatul A., în cauza în care a fost cercetat în anul 2010 pentru săvârşirea infracţiunii de furt, i-a achitat acestuia, cu titlu de onorariu, suma de 700 RON, pentru care inculpatul nu i-a eliberat nicio chitanţă şi nici nu i-a încheiat contract de asistenţă juridică;

- martora Z. a arătat că, pentru asistenţa juridică acordată de către inculpatul A. în cauza penală, în care a fost cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de furt de energie electrică şi folosirea de instalaţii clandestine, în scopul racordării la reţeaua electrică, i-a achitat acestuia, cu titlu de onorariu, suma de 200 RON, pentru care i-a fost eliberată chitanţă, însă nu-şi aminteşte să-i fi fost încheiat contract de asistenţă juridică de către inculpat;

- martorul AA. a arătat că, pentru asistenţa juridică acordată de inculpatul A. într-o cauză, având ca obiect plângere contravenţională, i-a achitat acestuia, cu titlu de onorariu, suma de 100 RON, pentru care inculpatul nu i-a eliberat nicio chitanţă şi nici nu i-a încheiat contract de asistenţă juridică;

- martorul BB. a arătat că nu-şi aminteşte ce sumă de bani i-a achitat, cu titlu de onorariu, inculpatului A., pentru asistenţa juridică acordată fiului său CC., care a provocat un accident de circulaţie, şi nici dacă a fost încheiat contract de asistenţă juridică, însă i-au fost eliberate chitanţe pentru onorariile achitate, pe care nu le mai deţine;

- martorul DD. a arătat că nu-şi aminteşte ce sumă de bani i-a achitat inculpatului A. pentru asistenţa juridică acordată, nici dacă i-a fost eliberată chitanţă pentru onorariile înmânate acestuia sau dacă i-a fost încheiat contract de asistenţă juridică;

- martorul EE. a arătat că, pentru asistenţa juridică acordată de inculpatul A. firmei S.C. FF. S.R.L., societate pe care o administra, într-o cauză având ca obiect insolvenţa societăţi, i-a achitat acestuia, cu titlu de onorariu, iniţial suma de 500 RON, pentru care i-a fost eliberată chitanţă, iar pentru o altă sumă de 500 RON, pe care i-a achitat-o pe parcursul procesului, nu-şi mai aminteşte dacă i-a fost eliberată chitanţă şi nici dacă i-a fost încheiat contract de asistenţă juridică de către inculpat;

- martorul GG. a arătat că inculpatul A. a fost angajat de bunica sa HH., deoarece el era plecat în Irlanda, pentru a-i acorda asistenţă juridică în faţa instanţei de judecată, fiindu-i achitată de bunica sa suma de 200 euro cu titlu de onorariu, pentru încasarea căreia inculpatul nu a eliberat chitanţă şi nici nu a încheiat contract de asistenţă juridică;

- martora II. a arătat că inculpatul A. i-a acordat asistenţă juridică fără ca acesta să-i încheie contract de asistenţă juridică, însă nu-şi mai aminteşte în ce cauze şi nici dacă acesta i-a eliberat chitanţe pentru onorariile achitate;

- martorul JJ. a arătat că, pentru asistenţa juridică acordată de inculpatul A. într-un dosar în care a fost cercetat în anul 2011 pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, i-a achitat acestuia, cu titlu de onorariu, suma totală de 600 RON, în două tranşe, de 500 RON şi 100 RON, pentru care inculpatul nu i-a eliberat nicio chitanţă şi nu i-a încheiat contract de asistenţă juridică;

- martorul KK. a arătat că, pentru asistenţa juridică acordată de către inculpatul A. într-un dosar în care a fost cercetat în anul 2011 pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, i-a dat acestuia un telefon mobil marca "LL." deoarece nu a avut bani pentru a-i achita onorariul, iar, cu ocazia primirii telefonului, inculpatul nu a întocmit niciun înscris şi nici nu i-a încheiat contract de asistenţă juridică;

- martorul MM. a arătat că inculpatul A. i-a acordat asistenţă juridică într-o cauză în care s-a judecat în contradictoriu cu numitul NN., însă nu-şi mai aminteşte ce sumă de bani i-a achitat, cu titlu de onorariu, însă, pentru încasarea acesteia nu i-a fost eliberată chitanţă şi nici nu s-a încheiat contract de asistenţă juridică;

- martorul OO. a arătat că, pentru asistenţa juridică acordată de inculpatul A. în anul 2012 într-o cauză civilă, i-a achitat acestuia, cu titlu de onorariu, suma de aproximativ 400 - 500 RON, pentru care inculpatul nu i-a eliberat nicio chitanţă şi nici nu i-a încheiat contract de asistenţă juridică;

- martora PP. a arătat că, pentru asistenţa juridică acordată de inculpatul A. în dosarul în care a fost judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, cauză înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. x/2012, nu-şi mai aminteşte ce sumă de bani i-a achitat acestuia cu titlu de onorariu şi nici dacă acesta i-a încheiat contract de asistenţă juridică, însă i-a fost eliberată chitanţă pentru suma de bani plătită;

- martorul QQ. a arătat că, pentru asistenţa juridică acordată de inculpatul A. în dosarul în care a fost judecat, în stare de arest preventiv, mama sa RR. i-a achitat acestuia, cu titlu de onorariu, suma de aproximativ 2000 RON, însă nu are cunoştinţă dacă mamei sale i-a fost eliberată vreo chitanţă de către inculpat sau dacă acesta a încheiat contract de asistenţă juridică;

- martorul SS. a arătat că, pentru asistenţa juridică acordată de către inculpatul A. într-un dosar penal în care a fost trimis în judecată în cursul anilor 2012 - 2013, i-a achitat acestuia, cu titlu de onorariu, suma de aproximativ 1500 RON, pentru care nu i-a fost eliberată chitanţă şi nici nu i-a fost încheiat contract de asistenţă juridică de către inculpat;

- martorul TT. a arătat că, pentru asistenţa juridică acordată de inculpatul A. în dosarul în care a fost judecat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, i-a achitat acestuia, cu titlu de onorariu, suma de 100 RON, pentru care nu-şi aminteşte dacă i-a fost eliberată chitanţă, precizând, totodată, că nu i-a fost încheiat contract de asistenţă juridică;

- martorul UU. a arătat că, pentru asistenţa juridică acordată de inculpatul A. în dosarul în care a fost judecat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, cauză înregistrată pe rolul Tribunalului Olt şi Curţii de Apel Craiova sub nr. x/2013, i-a achitat acestuia, cu titlu de onorariu, suma de 100 RON, pentru care nu-şi aminteşte dacă i-a fost eliberată chitanţă şi nici dacă i-a fost încheiat contract de asistenţă juridică;

- martorul VV. a arătat că, pentru asistenţa juridică acordată de inculpatul A. fratelui său WW., care era reţinut, i-a achitat acestuia, cu titlu de onorariu, suma de 450 RON, pentru care nu i-a fost eliberată chitanţă şi nici nu i-a fost încheiat contract de asistenţă juridică;

- martorul XX. a arătat că, pentru asistenţa juridică acordată de inculpatul A. în anul 2013 într-un dosar înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina, i-a achitat acestuia, cu titlu de onorariu, suma de 200 RON, pentru care nu-şi aminteşte dacă i-a fost eliberată vreo chitanţă de către inculpat;

- martorul YY. a arătat că, pentru asistenţa juridică acordată de inculpatul A. în anul 2006 într-o cauză civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, nu-şi mai aminteşte cuantumul sumei de bani, pe care i-a achitat-o cu titlu de onorariu şi pentru care i-a fost eliberată chitanţă de către inculpat şi nici dacă acesta i-a încheiat contract de asistenţă juridică.

S-a mai arătat că, din documentele înaintate de Baroul Olt, Judecătoria Slatina şi Tribunalul Olt, a reieşit că inculpatul A. a acordat asistenţă juridică la aceste instanţe, la parchetele din raza lor teritorială şi la poliţie mai multor persoane, în mai multe dosare, la care a depus împuterniciri avocaţiale, iar, în unele dintre acestea, în rare cazuri, şi chitanţe, anexând în acest sens o situaţie sub formă de tabel.

Deşi inculpatul A. era obligat să ţină evidenţa contabilă în partidă simplă pentru veniturile realizate din activitatea de avocatură, potrivit prevederilor Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 1040/2004, act normativ care prevede că "evidenţa contabilă în partidă simplă a veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor, astfel: a) venituri din activităţi care constituie fapte de comerţ; b) venituri din profesii libere", nu şi-a îndeplinit această obligaţie.

Astfel, atât din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, cât şi din împuternicirile avocaţiale emise de inculpatul A., în cuprinsul cărora acesta a menţionat acelaşi număr, atribuit de acesta fiecărei împuterniciri, ca şi când ar fi fost şi numărul contractului de asistenţă juridică, în baza căruia a fost emisă respectiva împuternicire, reiese că, în realitate, inculpatul nu a încheiat, în perioada ianuarie 2005 - iunie 2014, contracte de asistenţă juridică cu niciunul dintre clienţii cărora le-a asigurat asistenţă juridică, iar chitanţe privind onorariile încasate a emis foarte rar.

Totodată, din cuprinsul împuternicirilor emise de inculpatul A., procurorul a observat că inculpatul a atribuit acelaşi număr mai multor împuterniciri emise în acelaşi an şi chiar în aceeaşi lună, împrejurare din care a concluzionat că acesta nu a ţinut nici o evidenţă a cauzelor în care a acordat asistenţă juridică, relevante în acest sens fiind Împuternicirile nr. 50/15 ianuarie 2007, nr. 50/29 martie 2007, nr. 50/25 aprilie 2007, nr. 50/27 aprilie 2007, nr. 50/28 august 2007 şi nr. 50/15 noiembrie 2007, emise în anul 2007, nr. 37/03 aprilie 2008, nr. 37/30 aprilie 2008, nr. 50/19 iunie 2008, nr. 50/21 iulie 2008, nr. 50/15 septembrie 2008 şi nr. 53/02 octombrie 2008, emise în anul 2008, nr. 70/28 ianuarie 2011, nr. 70/19 februarie 2011, nr. 70/04 martie 2011, nr. 70/18 martie 2011, nr. 70/21 martie 2011 şi 70/12 aprilie 2011, emise în anul 2011.

S-a arătat că, în lipsa documentelor de evidenţă contabilă, în cauză s-a procedat la estimarea veniturilor care au fost realizate de inculpat din activitatea de avocatură, pe baza veniturilor declarate de către acesta, pe proprie răspundere, la Casa de Asigurări a Avocaţilor, instituţie autonomă care funcţionează în cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, şi a situaţiei comunicate la dosar de Casa de Asigurări a Avocaţilor cu privire la aceste venituri, avându-se în vedere şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, cărora inculpatul le-a acordat asistenţă juridică, chitanţele depuse de acesta în unele din dosarele în care a acordat asistenţă juridică, documente înaintate în copie de Judecătoria Slatina şi Tribunalul Olt, şi delegaţiile pentru asistenţă juridică obligatorie emise de Baroul Olt pentru inculpatul A. În baza acestor documente şi declaraţii s-a stabilit că, în perioada ianuarie 2005 - iunie 2014, inculpatul A. a realizat venituri din desfăşurarea activităţii de avocatură, reprezentând onorarii încasate de la cetăţeni, societăţi comerciale şi instituţii ale statului, pentru asistarea şi reprezentarea acestora la organele judiciare, în sumă brută de 162.473 RON, respectiv, în sumă netă de 143.063 RON (162.473 minus cotele achitate la Casa de Asigurări a Avocaţilor în sumă de 19.409,60 RON).

Potrivit normelor metodologice, privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabili, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, norme aprobate prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1040/2004, contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente sunt obligaţi, conform prevederilor art. 49 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, să organizeze şi să conducă evidenţa contabilă în partidă simplă, iar orice operaţiune economico-financiară, pe care o efectuează, trebuie consemnată, în momentul efectuării ei, într-un document care stă la baza înregistrărilor în evidenţa contabilă în partidă simplă, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Documentele justificative trebuie apoi înregistrate de contribuabilul care obţine venituri din activităţi independente în registrul jurnal de încasări şi plăţi, care serveşte ca document de înregistrare a încasărilor şi plăţilor, document de stabilire a situaţiei financiare a contribuabilului, care conduce evidenţa contabilă în partidă simplă, şi probă în litigii. Pe baza datelor înregistrate în registrul jurnal de încasări şi plăţi se stabilesc veniturile nete, care constituie bază de calcul pentru determinarea impozitului pe venit şi a celorlalte contribuţii datorate bugetului general consolidat al statului.

S-a învederat că, din probatoriul administrat în cauză, a reieşit că inculpatul A. nu a efectuat în registrul jurnal de încasări şi plăţi înregistrări privind veniturile obţinute în perioada ianuarie 2005 - iunie 2014, deoarece acesta nu a prezentat acest registru nici organelor de inspecţie fiscală, nici pe parcursul urmăririi penale, pretextând, fie că i-ar fi fost sustras, fie că a rămas în locuinţa pe care a vândut-o, iar noul proprietar l-ar fi aruncat, pentru a justifica neîntocmirea acestuia.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 83 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, contribuabilii care realizează, individual sau într-o formă de asociere, venituri din activităţi independente, au obligaţia de a depune o declaraţie, privind venitul realizat, la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 25 mai inclusiv, a anului următor celui de realizare a venitului.

S-a arătat că, prin Adresa nr. x/04 iulie 2014, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt a comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova că, pentru perioada 2004 - 2013, inculpatul nu a depus declaraţii de venit, iar prin Adresa nr. x/19 mai 2016 aceeaşi instituţie a comunicat, prin raportare începând cu anul 2006, că nu deţine informaţii privind veniturile, cheltuielile şi veniturile nete realizate de inculpatul A., deoarece acestea nu au fost declarate.

Faţă de aceste constatări, prin raportul de constatare întocmit în cauză, s-a concluzionat că inculpatul A. nu a declarat la organele fiscale veniturile realizate din practicarea profesiei de avocat, în perioada ianuarie 2005 - iunie 2014, în sumă brută de 162.473 RON şi sumă netă de 143.063 RON, şi nu a înregistrat aceste venituri în registrul jurnal de încasări şi plăţi, registru pe care nu l-a întocmit. Totodată, prin acelaşi raport, s-a reţinut că, pentru activitatea desfăşurată pe perioada ianuarie 2005 - iunie 2014, respectiv pentru veniturile încasate, inculpatul A. avea obligaţia să calculeze şi să vireze la bugetul de stat, conform prevederilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cota de impozit pe venit, de 16%, în sumă totală de 22.889 RON (143.063 RON x %). Or, din documentele existente la dosarul cauzei, a reieşit că inculpatul A. nu a calculat şi nu a virat la bugetul statului impozitul pe venit datorat, în sumă de 22.889 RON.

De asemenea, s-a reţinut că, pentru veniturile realizate în perioada ianuarie 2005 - iunie 2014, inculpatul A. avea obligaţia să calculeze şi să vireze la bugetul general consolidat al statului şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate. Această contribuţie a fost de 6,5%, aplicată asupra veniturilor nete realizate până la 30 iunie 2008, conform art. 257 alin. (2) din O.U.G. nr. 150/31 octombrie 2002, şi de 5,5 %, aplicată asupra veniturilor nete realizate după data de 01 iulie 2008, conform art. 29618 alin. (3) lit. b1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Din documentele existente la dosarul cauzei, a reieşit că, pentru perioada ianuarie 2005 - iunie 2014, inculpatul A. nu a calculat şi nu a virat la bugetul general consolidat al statului contribuţia individuală pentru asigurările sociale de sănătate, în sumă totală de 8.143 RON.

S-a concluzionat că, pentru perioada 2005 - iunie 2014, inculpatul A., deşi avea obligaţia să înregistreze în registrul jurnal de încasări şi plăţi venitul în sumă brută de 162.473 RON, respectiv, în sumă netă de 143.063 RON (162.473 minus cotele achitate la Casa de Asigurări a Avocaţilor în sumă de 19.409,60 RON), să declare acest venit la organul fiscal, în fiecare an fiscal, până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului, şi să vireze la bugetul general consolidat al statului impozitul pe venit şi contribuţiile de asigurări sociale de sănătate, în sumă totală de 31.032 RON, (din care impozit pe venit 22.889 RON şi contribuţii de asigurări sociale de sănătate 8.143 RON), nu a înregistrat venitul realizat, nu l-a declarat organelor fiscale şi nu a virat impozitul şi contribuţiile datorate la bugetul general consolidat al statului, producând un prejudiciu în sumă totală de 31.032 RON.

În urma solicitării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova adresată Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Olt, prin adresele din 24 septembrie 2013 şi 19 decembrie 2013, emise în Dosarul nr. x/2013, de a comunica dacă inculpatul A. a înregistrat, în registrul jurnal de încasări şi plăţi al cabinetului său de avocatură, mai multe chitanţe privind onorariile pe care le-ar fi primit de la clientul său S.C. D. S.R.L., organele fiscale, constatând că acesta, deşi a desfăşurat activitate de avocatură, nu a făcut nicio declaraţie privind veniturile realizate, a înfiinţat, începând cu luna iunie 2014, popriri pe pensia acestuia, din care a fost reţinută, în perioada iunie 2014 - mai 2016, suma totală de 3.342 RON.

Faţă de aceste considerente, având în vedere că, din probatoriul administrat în cauză, a reieşit că inculpatul A. nu a ţinut nicio evidenţă a veniturilor pe care le-a realizat, în perioada ianuarie 2005 - iunie 2014, neîntocmind contracte de asistenţă juridică şi, în majoritatea cazurilor, neeliberând chitanţe pentru onorariile încasate şi nefăcând nicio înregistrare, în registrul jurnal de încasări şi plăţi, a acestor venituri, procurorul a apreciat că fapta săvârşită de acesta întruneşte numai elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, neputându-se reţine în sarcina sa şi infracţiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 241/2005, având în vedere că, în cauză, nu există nicio dovadă a faptului că ar fi întocmit documente de evidenţă contabilă privind veniturile realizate în perioada ianuarie 2005 - iunie 2014 şi că acestea ar fi fost distruse ulterior, numai susţinerile inculpatului în acest sens, necoroborate cu nici un mijloc de probă, neputând face dovada acestei împrejurări. Ca urmare, s-a dispus clasarea cauzei privind pe inculpatul A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 241/2005, deoarece fapta nu există.

În drept, în actul de sesizare s-a arătat că faptele săvârşite de inculpatul A., constând în aceea că:

- la data de 03 noiembrie 2011, în calitate de avocat în cadrul Baroului Olt, a emis Chitanţa nr. x din 03 noiembrie 2011, pentru suma de 8.000 RON, reprezentând onorariu avocat, sumă pe care în realitate nu a primit-o de la clienta sa S.C. G. S.R.L., şi a depus-o, la data de 24 noiembrie 2011, la BEJ B., împreună cu cererea pe care a formulat-o în numele creditoarei S.C. G. S.R.L., prin care a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 3008 din 26 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, determinându-l, cu intenţie, pe executorul judecătoresc B. să consemneze, în mod necorespunzător adevărului, în cuprinsul procesului-verbal, privind cheltuielile de executare, întocmit la 08 decembrie 2011, în dosarul de executare nr. x/D/2011, faptul că, pentru punerea în executare a titlului executoriu sus-menţionat, s-au făcut, până la data de 08 decembrie 2011, cheltuieli reprezentând onorariu de avocat în sumă de 8.000 RON, şi, totodată, a indus în eroare pe debitoarea comuna Şimnicu de Sus, prin determinarea executorului judecătoresc să o someze, la data de 08 decembrie 2011, să achite, pe lângă debitul în sumă de 98.175 RON şi alte cheltuieli de executare, şi suma de 8.000 RON, reprezentând onorariu avocat, deşi ştia că, în realitate, această sumă nu i-a fost achitată de clienta sa, creditoarea S.C. G. S.R.L., în scopul de a obţine un folos patrimonial injust, însă paguba nu s-a produs în dauna persoanei vătămate comuna Şimnicu de Sus deoarece prin Sentinţa civilă nr. 1852 din 07 februarie 2012, pronunţată de Judecătoria Craiova, secţia civilă, în Dosarul nr. x/2011, a fost admisă în parte contestaţia formulată de comuna Şimnicu de Sus, fiind anulate toate actele de executare întocmite în Dosarul de executare nr. x/D/2011 al BEJ B., cu motivarea că Sentinţa civilă nr. 3008 din 26 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, prin care a fost anulată ca netimbrată acţiunea în anulare formulată de debitoarea unitatea administrativ teritorială comuna Şimnicu de Sus, fără a se da o soluţie pe fondul cauzei, nu constituia titlu executoriu, ci Sentinţa nr. 2650 din 09 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, în Dosarul nr. x/2011, la care nu s-a făcut vreo referire în cuprinsul actelor de executare;

- la data de 09 aprilie 2012, în calitate de avocat în cadrul Baroului Olt, a formulat din nou, în numele creditoarei S.C. G. S.R.L., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, o nouă cerere prin care a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa nr. 2650 din 09 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, în Dosarul nr. x/2011, pentru recuperarea aceluiaşi debit de 98.175 RON, şi i-a solicitat executorului judecătoresc B. să ataşeze la acest nou dosar de executare Chitanţa nr. x din 03 noiembrie 2011 şi împuternicirea avocaţială pe care le depusese la Dosarul de executare nr. x/D/2011, determinându-l din nou, cu intenţie, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe executorul judecătoresc să consemneze, în mod necorespunzător adevărului, în cuprinsul procesului-verbal, privind cheltuielile de executare, întocmit la data de 17 mai 2012, în Dosarul de executare nr. x/D/2012, faptul că, pentru punerea în executare a titlului executoriu sus-menţionat, s-au făcut, până la data de 17 mai 2012, cheltuieli reprezentând onorariu de avocat în sumă de 8.000 RON, şi, totodată, a indus în eroare pe debitoarea comuna Şimnicu de Sus, prin determinarea executorului judecătoresc să o someze, la data de 17 mai 2012, să achite, pe lângă debitul în sumă de 98.175 RON şi alte cheltuieli de executare, şi suma de 8.000 RON, reprezentând onorariu avocat, deşi ştia că, în realitate, această sumă nu i-a fost achitată de clienta sa, creditoarea S.C. G. S.R.L., în scopul de a obţine un folos patrimonial injust, însă paguba nu s-a produs în dauna persoanei vătămate comuna Şimnicu de Sus deoarece prin Sentinţa civilă nr. 15418/31 octombrie 2012, pronunţată de Judecătoria Craiova, secţia civilă, în Dosarul nr. x/2012, a fost admisă contestaţia formulată de comuna Şimnicu de Sus, fiind anulate actele de executare efectuate în Dosarul de executare nr. x/D/2012 al BEJ B.;

- la data de 21 octombrie 2011, a emis Chitanţa nr. x din 21 octombrie 2011, pentru suma de 5.000 RON, reprezentând onorariu avocat, sumă pe care în realitate nu a primit-o de la clienta sa S.C. D. S.R.L., şi a depus-o, la data de 15 noiembrie 2011, la BEJ B., împreună cu cererea formulată de reprezentantul creditoarei S.C. D. S.R.L., prin care s-a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 2738 din 11 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, determinându-l, cu intenţie, pe executorul judecătoresc să consemneze, în mod necorespunzător adevărului, în cuprinsul procesului-verbal, privind cheltuielile de executare, întocmit la data de 07 februarie 2012, în Dosarul de executare nr. x/D/2011, faptul că, pentru punerea în executare a titlului executoriu sus-menţionat, s-au făcut, până la data de 07 februarie 2012, cheltuieli reprezentând onorariu de avocat în sumă de 5.000 RON, şi, totodată, a indus în eroare pe debitoarea comuna Şimnicu de Sus, prin determinarea executorului judecătoresc să o someze, la data de 07 februarie 2012, să achite, pe lângă debitul în sumă de 65.688 RON şi alte cheltuieli de executare, şi suma de 5.000 RON, reprezentând onorariu avocat, deşi ştia că, în realitate, această sumă nu i-a fost achitată de clienta sa, creditoarea S.C. D. S.R.L., în scopul de a obţine un folos patrimonial injust, însă paguba nu s-a produs în dauna persoanei vătămate comuna Şimnicu de Sus deoarece prin Sentinţa comercială nr. 11682/12 septembrie 2012, pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/2012, a fost admisă contestaţia precizată, formulată de comuna Şimnicu de Sus, fiind anulate formele de executare efectuate în Dosarul nr. x/2011 al BEJ B. şi ordonanţa emisă prin Sentinţa nr. 2738/2011;

- în perioada ianuarie 2005 - iunie 2014, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de avocat în cadrul Baroului Olt, nu a înregistrat în registrul jurnal de încasări şi plăţi veniturile obţinute din activitatea de avocatură, în sumă brută de 162.473 RON şi sumă netă de 143.063 RON, şi nu le-a declarat organelor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului general consolidat al statului în sumă totală de 31.032 RON, din care 22.889 RON reprezintă impozit pe venit şi 8.143 RON reprezintă contribuţii de asigurări sociale de sănătate;

- întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de participaţie improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., participaţie improprie la fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., participaţie improprie la tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., participaţie improprie la tentativă la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., şi evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă, în actul de sesizare s-a reţinut că persoana vătămată comuna Şimnicu de Sus, prin reprezentantul său legal, primarul K., a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.

Prin Adresa nr. x DEX 5191/02 iunie 2016, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt a comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, referitor la Dosarul nr. x/2015, că se constituie parte civilă în procesul penal pentru recuperarea prejudiciului cauzat bugetului general consolidat al statului de către inculpatul A., în cuantum de 31.032 RON, reprezentând 22.889 RON impozit pe venit şi 8.143 RON contribuţii de asigurări sociale de sănătate, la care se adaugă obligaţii fiscale accesorii, ce se calculează potrivit legislaţiei fiscale în vigoare de la momentul producerii prejudiciului până la data achitării integrale a acestuia.

S-a arătat că situaţia de fapt expusă anterior a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale:

- declaraţie reprezentant persoană vătămată,

- înscrisuri: Chitanţele nr. 58 din 21 octombrie 2011 şi nr. 61 din 03 noiembrie 2011 şi împuternicirile avocaţiale depuse de inculpatul A. la Dosarele de executare nr. x/D/2011, nr. x/D/2011 şi nr. x/D/2012 ale BEJ B.; procesele-verbale privind cheltuielile de executare, somaţiile întocmite de executorul judecătoresc B. în Dosarele de executare nr. x/D/2011, nr. x/D/2011 şi nr. x/D/2012 şi celelalte acte aflate la aceste dosare de executare; împuternicirile avocaţiale şi chitanţele privind onorariile încasate, emise de inculpatul A., sesizările şi hotărârile judecătoreşti aflate la Dosarele nr. x/2006, nr. y/2006, nr. z/2006, nr. w/2006, nr. t/2007, nr. s/2007, nr. q/2007, nr. r/2007, nr. x/311/COM/2007, nr. x/311/2007, nr. x/311/2007, nr. x/311/2007, nr. x/311/2007, nr. x/311/2007, nr. x/311/2007, nr. x/311/2007, nr. x/311/2007, nr. x/311/2007, nr. x/311/2007, nr. x/311/2008, nr. x/311/2008, nr. x/311/2008, nr. x/311/2008, nr. x/311/2008, nr. x/311/2008, nr. x/311/2008, nr. x/311/2009, nr. x/311/2009, nr. x/311/2009, nr. x/311/2009, nr. x/311/2009, nr. x/311/2009, nr. x/311/2009, x/311/2009, nr. x/311/2010, nr. x/311/2010*, nr. x/311/2010, nr. x/311/2010, nr. x/311/2010, nr. x/311/2010, nr. x/311/2010, nr. x/311/2010, nr. x/311/2011, nr. x/311/2011, nr. x/311/2010, nr. x/311/2011, nr. x/311/2011, nr. x/311/2011, nr. x/311/2011, nr. x/311/2011*, nr. x/311/2011, nr. x/311/2011, nr. x/311/2011, nr. x/311/2012, nr. x/311/2012, nr. x/311/2012, nr. x/311/2013, nr. x/311/2013, şi nr. x/311/2013 ale Judecătoriei Slatina, nr. x/104/2006, nr. x/104/2006, nr. x025/104/2006, nr. x/311/2006, nr. x/311/2006, nr. x/311/2007, nr. x/311/2006, nr. x/311/2007, nr. x/34/2007, nr. x/311/2007, nr. x/311/2007, nr. x/311/2007, nr. x/311/2007, nr. x/104/2008, nr. x/104/2009, nr. x/311/2008, nr. x/104/2008, nr. x/104/2009, nr. x/104/2009, nr. x/104/2009, nr. x/104/2009, nr. x/213/2009, nr. x/311/2009, nr. x/311/2009, nr. x/311/2009, nr. x/207/2009, nr. x/104/2010, nr. x/104/2010, nr. x/311/2009, nr. x/311/2009, nr. x/311/2009, nr. x/104/2011, nr. x/104/2010, nr. x/104/2010, nr. x/311/2010, nr. x/311/2010*, nr. x/311/2010, nr. x/104/2010, nr. x/311/2011, nr. x/311/2012, nr. x/311/2012/a3, nr. x/104/2012, nr. x/311/2012, nr. x/311/2012, nr. x/311/2011, nr. x/104/2013, nr. x/104/2013, nr. x/104/2013, nr. x/104/2013 şi nr. x/104/2013 ale Tribunalului Olt, nr. x/311/2010, nr. x/104/2010, nr. x/104/2013, nr. x/104/2013 ale Curţii de Apel Craiova, nr. x/P/2007, nr. x/P/2009, nr. x/P/2010 şi nr. x/P/2012 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina şi nr. 636/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova; delegaţiile pentru asistenţă juridică obligatorie emise de Baroul Olt nr. x/04 noiembrie 2012, nr. x/09 ianuarie 2013, nr. x/20 martie 2013, nr. x/12 aprilie 2013, nr. x/02 mai 2013, nr. x/05 iunie 2013, nr. x/18 iulie 2013, nr. x/09 septembrie 2013, nr. x/23 septembrie 2013, nr. x/02 octombrie 2013, nr. x/18 noiembrie 2013, nr. x/22 noiembrie 2013, nr. x/29 noiembrie 2013, x/10 decembrie 2013, nr. x/17 decembrie 2013, nr. x/09 mai 2014, nr. x/28 mai 2014, nr. x/31 martie 2010, nr. x/05 decembrie 2012, nr. x/05 februarie 2013, nr. x/16 iulie 2013, nr. x/28 august 2013, nr. x/02 octombrie 2013, nr. x/15 octombrie 2013, nr. x/06 ianuarie 2014, nr. x/20 noiembrie 2010, nr. x/11 ianuarie 2011, nr. x/30 ianuarie 2011, nr. x/28 februarie 2013, nr. x/12 martie 2013, nr. x/23 iulie 2013, nr. x/21 februarie 2014, nr. x/03 martie 2014, nr. x/03 martie 2014, nr. x/04 aprilie 2014;

- raportul de constatare întocmit la data de 23 mai 2016, de către specialiştii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova;

- declaraţiile pe proprie răspundere depuse de inculpatul A. la Casa de Asigurări a Avocaţilor;

- declaraţiile martorilor B., C., H., ZZ., L., N., O., P., Q., R., AAA., T., W., X., Y., Z., AA., BB., DD., EE., GG., II., JJ., KK., MM., OO., PP., QQ., SS., TT., UU., VV., XX., YY.

- declaraţiile inculpatului A.

S-a mai reţinut că, pe parcursul urmăririi penale, inculpatul A. a avut o atitudine nesinceră şi că, din fişa de cazier judiciar, ataşată la dosarul cauzei, reiese că faţă de inculpat a fost pusă în mişcare acţiunea penală, la data de 27 februarie 2015, în Dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pentru trei infracţiuni de participaţie improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., şi trei infracţiuni de participaţie improprie la tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată la data de 12 martie 2015.

Prin Sentinţa penală nr. 222 din 19 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2015, s-a dispus, cu privire la inculpatul A., în baza art. 396 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., stabilirea pentru inculpatul A. a unei pedepse de câte 1 an închisoare, pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni, prevăzute de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., iar, în baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost stabilită pentru inculpat pedeapsa rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare, fiind dispusă amânarea aplicării acestei pedepse pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, prevăzut de art. 84 alin. (1) C. pen.

De asemenea, prin aceeaşi sentinţă penală s-a dispus încetarea procesului penal, ca efect al împăcării părţilor, faţă de inculpatul A. pentru trei infracţiuni prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 32 C. pen. coroborat cu art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

După sesizarea instanţei, prin Încheierea nr. 166 din 27 octombrie 2016 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2016 (definitivă prin Încheierea nr. 1503 din 06 decembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), au fost respinse cererile şi excepţiile formulate de inculpat, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu Rechizitoriul nr. x/2015 din 24 iunie 2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care a fost trimis în judecată inculpatul A., şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei.

La termenul din data de 27 aprilie 2017, inculpatul a declarat în faţa instanţei că recunoaşte în totalitate faptele şi înţelege să uzeze de procedura simplificată, precizând că s-a împăcat cu persoana vătămată comuna Şimnicu de Sus, jud. Dolj, prin primar, în privinţa a două fapte reţinute în actul de sesizare a instanţei, sens în care a depus la dosar înscrisuri şi, ulterior, un acord de mediere.

Totodată, s-a mai depus la dosar Sentinţa penală nr. 222 din 19 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 396/A din 19 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi fişa actualizată a cazierului inculpatului.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt indicată prin rechizitoriu este reală, declaraţiile inculpatului din faza de urmărire coroborându-se cu cele ale reprezentantului persoanei vătămate şi ale martorilor B., C., H., ZZ., L., N., O., P., Q., R., AAA., T., W., X., Y., Z., AA., BB., DD., EE., GG., II., JJ., KK., MM., OO., PP., QQ., SS., TT., UU., VV., XX., YY., cu înscrisurile (Chitanţele nr. 58 din 21 octombrie 2011 şi nr. 61 din 03 noiembrie 2011 şi împuternicirile avocaţiale depuse de inculpatul A. la Dosarele de executare nr. x/D/2011, nr. x/D/2011 şi nr. x/D/2012 ale BEJ B.; procesele-verbale privind cheltuielile de executare, somaţiile întocmite de executorul judecătoresc B.

în Dosarele de executare nr. x/D/2011, nr. x/D/2011 şi nr. x/D/2012 şi celelalte acte aflate la aceste dosare; împuternicirile avocaţiale şi chitanţele privind onorariile încasate, emise de inculpatul A., sesizările şi hotărârile judecătoreşti aflate la Dosarele nr. x/2006, nr. y/2006, nr. z/2006, nr. w/2006, nr. t/2007, nr. s/2007, nr. q/2007, nr. r/2007, nr. x/311/COM/2007, nr. x/311/2007, nr. x/311/2007, nr. x/311/2007, nr. x/311/2007, nr. x/311/2007, nr. x/311/2007, nr. x/311/2007, nr. x/311/2007, nr. x/311/2007, nr. x/311/2007, nr. x/311/2008, nr. x/311/2008, nr. x/311/2008, nr. x/311/2008, nr. x/311/2008, nr. x/311/2008, nr. x/311/2008, nr. x/311/2009, nr. x/311/2009, nr. x/311/2009, nr. x/311/2009, nr. x/311/2009, nr. x/311/2009, nr. x/311/2009, x/311/2009, nr. x/311/2010, nr. x/311/2010*, nr. x/311/2010, nr. x/311/2010, nr. x/311/2010, nr. x/311/2010, nr. x/311/2010, nr. x/311/2010, nr. x/311/2011, nr. x/311/2011, nr. x/311/2010, nr. x/311/2011, nr. x/311/2011, nr. x/311/2011, nr. x/311/2011, nr. x/311/2011*, nr. x/311/2011, nr. x/311/2011, nr. x/311/2011, nr. x/311/2012, nr. x/311/2012, nr. x/311/2012, nr. x/311/2013, nr. x/311/2013, şi nr. x/311/2013 ale Judecătoriei Slatina, nr. x/104/2006, nr. x/104/2006, nr. x/104/2006, nr. x.3/311/2006, nr. x/311/2006, nr. x/311/2007, nr. x/311/2006, nr. x/311/2007, nr. x/34/2007, nr. x/311/2007, nr. x/311/2007, nr. x/311/2007, nr. x/311/2007, nr. x/104/2008, nr. x/104/2009, nr. x/311/2008, nr. x/104/2008, nr. x/104/2009, nr. x/104/2009, nr. x/104/2009, nr. x/104/2009, nr. x/213/2009, nr. x/311/2009, nr. x/311/2009, nr. x/311/2009, nr. x/207/2009, nr. x/104/2010, nr. x/104/2010, nr. x/311/2009, nr. x/311/2009, nr. x/311/2009, nr. x/104/2011, nr. x/104/2010, nr. x/104/2010, nr. x/311/2010, nr. x/311/2010*, nr. x/311/2010, nr. x/104/2010, nr. x/311/2011, nr. x/311/2012, nr. x/311/2012/a3, nr. x/104/2012, nr. x/311/2012, nr. x/311/2012, nr. x/311/2011, nr. x/104/2013, nr. x/104/2013, nr. x/104/2013, nr. x/104/2013 şi nr. x/104/2013 ale Tribunalului Olt, nr. x/311/2010, nr. x/104/2010, nr. x/104/2013, nr. x/104/2013 ale Curţii de Apel Craiova, nr. x/P/2007, nr. x/P/2009, nr. x/P/2010 şi nr. x/P/2012 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina şi nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova; delegaţiile pentru asistenţă juridică obligatorie emise de Baroul Olt nr. x/04 noiembrie 2012, nr. x/09 ianuarie 2013, nr. x/20 martie 2013, nr. x/12 aprilie 2013, nr. x/02 mai 2013, nr. x/05 iunie 2013, nr. x/18 iulie 2013, nr. x/09 septembrie 2013, nr. x/23 septembrie 2013, nr. x/02 octombrie 2013, nr. x/18 noiembrie 2013, nr. x/22 noiembrie 2013, nr. x/29 noiembrie 2013, x/10 decembrie 2013, nr. x/17 decembrie 2013, nr. x/09 mai 2014, nr. x/28 mai 2014, nr. x/31 martie 2010, nr. x/05 decembrie 2012, nr. x/05 februarie 2013, nr. x/16 iulie 2013, nr. x/28 august 2013, nr. x/02 octombrie 2013, nr. x/15 octombrie 2013, nr. x/06 ianuarie 2014, nr. x/20 noiembrie 2010, nr. x/11 ianuarie 2011, nr. x/30 ianuarie 2011, nr. x/28 februarie 2013, nr. x/12 martie 2013, nr. x/23 iulie 2013, nr. x/21 februarie 2014, nr. x/03 martie 2014, nr. x/03 martie 2014, nr. x/04 aprilie 2014), dar şi cu raportul de constatare întocmit, la data de 23 mai 2016, de specialiştii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, precum şi cu declaraţiile pe proprie răspundere depuse de inculpatul A. la Casa de Asigurări a Avocaţilor.

Mai mult, inculpatul a declarat în faţa instanţei, la data de 27 aprilie 2017, că recunoaşte în totalitate faptele şi înţelege să uzeze de procedura simplificată.

Judecătorul fondului a arătat că, din toate acestea mijloace de probă, reiese că inculpatul, la 03 noiembrie 2011, fiind avocat în cadrul Baroului Olt, a emis Chitanţa nr. x din 03 noiembrie 2011, pentru suma de 8.000 RON, reprezentând onorariu avocat, sumă pe care în realitate nu a primit-o de la clienta sa S.C. G. S.R.L., şi a depus-o, la data de 24 noiembrie 2011, la BEJ B., împreună cu cererea formulată în numele creditoarei S.C. G. S.R.L., prin care a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 3008 din 26 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, determinându-l, cu intenţie, pe executorul judecătoresc B. să consemneze, în mod necorespunzător adevărului, în cuprinsul procesului-verbal, privind cheltuielile de executare, întocmit la 08 decembrie 2011, în Dosarul de executare nr. x/D/2011, faptul că, pentru punerea în executare a titlului executoriu sus menţionat, s-au făcut, până la acel moment, cheltuieli reprezentând onorariu de avocat în sumă de 8.000 RON, şi, totodată, a indus în eroare pe debitoarea comuna Şimnicu de Sus, prin determinarea executorului judecătoresc să o someze, la aceeaşi dată, să achite, pe lângă debitul în sumă de 98.175 RON şi alte cheltuieli de executare, şi suma de 8.000 RON, reprezentând onorariu avocat, deşi ştia că, în realitate, această sumă nu i-a fost achitată de clienta sa, creditoarea S.C.

G. S.R.L., în scopul de a obţine un folos patrimonial injust, însă paguba nu s-a produs în dauna persoanei vătămate deoarece prin Sentinţa civilă nr. 1852 din 07 februarie 2012, pronunţată de Judecătoria Craiova, secţia civilă, în Dosarul nr. x/2011, a fost admisă în parte contestaţia formulată de comuna Şimnicu de Sus, fiind anulate toate actele de executare întocmite în Dosarul de executare nr. x/D/2011 al BEJ B., reţinându-se că Sentinţa civilă nr. 3008 din 26 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, prin care a fost anulată ca netimbrată acţiunea în anulare formulată de debitoarea unitatea administrativ teritorială comuna Şimnicu de Sus, fără a se da o soluţie pe fondul cauzei, nu constituia titlu executoriu, ci Sentinţa nr. 2650 din 09 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, în Dosarul nr. x/2011, care nu a fost menţionată în cuprinsul actelor de executare.

La data de 09 aprilie 2012, inculpatul A., în calitate de avocat în cadrul Baroului Olt, a formulat, în numele creditoarei S.C. G. S.R.L., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, o nouă cerere prin care a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa nr. 2650 din 09 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, în Dosarul nr. x/2011, pentru recuperarea aceluiaşi debit de 98.175 RON, şi i-a solicitat executorului judecătoresc B. să ataşeze la acest nou dosar de executare Chitanţa nr. x din 03 noiembrie 2011 şi împuternicirea avocaţială pe care le depusese la Dosarul de executare nr. x/D/2011, determinându-l din nou, cu intenţie, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe executorul judecătoresc să consemneze, în mod necorespunzător adevărului, în cuprinsul procesului-verbal, privind cheltuielile de executare, întocmit la data de 17 mai 2012 în Dosarul de executare nr. x/D/2012, faptul că, pentru punerea în executare a titlului executoriu sus-menţionat, s-au făcut, până la acel moment, cheltuieli reprezentând onorariu de avocat în sumă de 8.000 RON, şi, totodată, a indus în eroare pe debitoarea comuna Şimnicu de Sus, prin determinarea executorului judecătoresc B. să o someze, la aceeaşi dată, să achite, pe lângă debitul în sumă de 98.175 RON şi alte cheltuieli de executare, şi suma de 8.000 RON, reprezentând onorariu avocat, deşi ştia că, în realitate, această sumă nu i-a fost achitată de clienta sa, creditoarea S.C. G. S.R.L., în scopul de a obţine un folos patrimonial injust, însă paguba nu s-a produs în dauna persoanei vătămate deoarece prin Sentinţa civilă nr. 15418 din 31 octombrie 2012, pronunţată de Judecătoria Craiova, secţia civilă, în Dosarul nr. x/2012, a fost admisă contestaţia formulată de comuna Şimnicu de Sus, fiind anulate actele de executare efectuate în Dosarul de executare nr. x/D/2012 al BEJ B.

S-a mai reţinut că, la data de 21 octombrie 2011, inculpatul a emis Chitanţa nr. x din 21 octombrie 2011, pentru suma de 5.000 RON, reprezentând onorariu avocat, sumă pe care în realitate nu a primit-o de la clienta sa S.C. D. S.R.L., şi a depus-o, la data de 15 noiembrie 2011, la BEJ B., împreună cu cererea formulată de reprezentantul creditoarei, prin care s-a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 2738 din 11 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, determinându-l, cu intenţie, pe executorul judecătoresc B. să consemneze, în mod necorespunzător adevărului, în cuprinsul procesului-verbal privind cheltuielile de executare întocmit la data de 07 februarie 2012 în Dosarul de executare nr. x/D/2011, faptul că, pentru punerea în executare a titlului executoriu sus-menţionat, s-au făcut, până la acel moment, cheltuieli reprezentând onorariu de avocat în sumă de 5.000 RON, şi, totodată, a indus în eroare pe debitoarea comuna Şimnicu de Sus, prin determinarea executorului judecătoresc să o someze, la aceeaşi dată, să achite, pe lângă debitul în sumă de 65.688 RON şi alte cheltuieli de executare, şi suma de 5.000 RON, reprezentând onorariu avocat, deşi ştia că, în realitate, această sumă nu i-a fost achitată de clienta sa, creditoarea S.C. D. S.R.L., în scopul de a obţine un folos patrimonial injust, însă paguba nu s-a produs în dauna persoanei vătămate deoarece prin Sentinţa comercială nr. 11682 din 12 septembrie 2012, pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/2012, a fost admisă contestaţia formulată de comuna Şimnicu de Sus, fiind anulate formele de executare efectuate în Dosarul nr. x/2011 al BEJ B. şi ordonanţa emisă prin Sentinţa nr. 2738/2011.

De asemenea, s-a reţinut că, în perioada ianuarie 2005 - iunie 2014, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul A., în calitate de avocat în cadrul Baroului Olt, nu a înregistrat în registrul jurnal de încasări şi plăţi veniturile obţinute din activitatea de avocatură, în sumă brută de 162.473 RON şi sumă netă de 143.063 RON, nu le-a declarat organelor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului general consolidat al statului în sumă totală de 31.032 RON, din care 22.889 RON reprezintă impozit pe venit şi 8.143 RON reprezintă contribuţii de asigurări sociale de sănătate.

S-a arătat că, în drept, faptele enunţate anterior întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de participaţie improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., participaţie improprie la fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., participaţie improprie la tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. şi art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., participaţie improprie la tentativă la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. şi art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., şi evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., concluzionându-se că încadrarea juridică dată prin actul de sesizare este legală.

Cu privire la prima faptă, judecătorul fondului a reţinut că, sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în determinarea executorului judecătoresc (funcţionar public, în sensul legii penale, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu) să ateste în mod nereal, într-un înscris oficial, anume în cuprinsul procesului-verbal privind cheltuielile de executare întocmit la 08 decembrie 2011 în dosarul de executare nr. x/D/2011 de către B.E.J. "B.", sub aspectul onorariului avocatului în sumă de 8000 de RON, şi că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, urmărind scopul respectiv - determinarea funcţionarului public.

În legătură cu a doua faptă, s-a arătat că, sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în determinarea executorului judecătoresc, în mod repetat, să ateste anumite elemente nereale, în cuprinsul proceselor-verbale privind cheltuielile de executare întocmite la data de 17 mai 2012, în Dosarul de executare nr. x/D/2012, de către B.E.J. "B.", privind onorariul avocatului în sumă de 8000 de RON, şi la data de 07 februarie 2012, în Dosarul de executare nr. 1729/D/2011, de către B.E.J. "B.", sub aspectul onorariului avocatului în sumă de 5000 de RON. S-a reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, urmărind determinarea executorului judecătoresc să ateste în fals cheltuieli de executare fictive constând în onorariul avocatului.

S-a arătat că elementul material al laturii obiective la a treia faptă constă în determinarea executorului judecătoresc să inducă în eroare pe debitoarea comuna Şimnicu de Sus, prin somarea acesteia din urmă, la data de 08 decembrie 2011, să achite, pe lângă debitul în sumă de 98.175 RON şi alte cheltuieli de executare, şi suma de 8.000 RON, reprezentând onorariul avocatului, deşi inculpatul ştia că în realitate această sumă nu i-a fost achitată de clienta sa, creditoarea S.C. G. S.R.L.

S-a constatat că urmarea imediată (paguba materială) nu s-a produs, infracţiunea rămânând în faza tentativei, întrucât prin Sentinţa civilă nr. 1852 din 07 februarie 2012, pronunţată de Judecătoria Craiova, secţia civilă, în Dosarul nr. x/2011, a fost admisă în parte contestaţia formulată de comuna Şimnicu de Sus, fiind anulate toate actele de executare întocmite în Dosarul de executare nr. x/D/2011 al B.E.J. "B.". S-a reţinut că acţiunea s-a derulat prin folosirea unui mijloc fraudulos, anume a înscrisului fals, inculpatul acţionând cu intenţie directă, calificată prin scop, urmărind obţinerea pentru sine a unui folos material injust, anume a onorariului avocaţial fictiv.

Cea de-a patra faptă este identică, în privinţa elementelor constitutive, cu cea de-a treia, cu diferenţa că acţiunea s-a produs în mod repetat (două acte materiale) - încercându-se de două ori inducerea în eroare, rămasă în faza de tentativă, în două dosare de executare distincte - nr. 848/D/2012 şi nr. 1729/D/2011 - B.E.J. "B.".

În privinţa celei de-a cincea fapte, s-a reţinut că elementul material a constat în omisiunea inculpatului, în perioada ianuarie 2005 - iunie 2014, în mod repetat, în calitate de avocat în cadrul Baroului Olt, de a înregistra în registrul jurnal de încasări şi plăţi a veniturilor obţinute din activitatea de avocatură, în sumă brută de 162.473 RON şi sumă netă de 143.063 RON, pe care nu le-a declarat organelor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului general consolidat al statului în sumă totală de 31.032 RON, din care 22.889 RON reprezintă impozit pe venit şi 8.143 RON reprezintă contribuţii de asigurări sociale de sănătate. S-a arătat că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

Instanţa de fond a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice, în temeiul art. 386 C. proc. pen., din mai multe infracţiuni de participaţie improprie la fals intelectual, într-una singură în formă continuată, arătând că nu pot fi primite susţinerile inculpatului A. în sensul că toate faptele de determinare a executorului judecătoresc să ateste în fals onorariul avocatului în cuprinsul cheltuielilor de executare ar constitui acte materiale ale aceleiaşi infracţiuni, fiind vorba despre o singură rezoluţie infracţională - atât în ce priveşte cele două fapte reţinute în rechizitoriul din cauză, cât şi a celor trei stabilite prin Sentinţa penală nr. 222 din 19 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2015.

În acest sens, în primul rând, s-a subliniat că a schimba încadrarea din trei fapte, pentru care inculpatul a fost judecat în mod definitiv prin Sentinţa penală nr. 222/19 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 396/A din 19 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, într-una singură înseamnă a periclita autoritatea de lucru judecat, garanţie a securităţii raporturilor juridice într-un stat de drept, cu reverberaţii sociale nocive, aspect reţinut constant şi de jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg (C.E.D.O.).

În plus, s-a arătat că cele două fapte de participaţie improprie la fals intelectual, pentru care a fost trimis în judecată în cauză, au fost comise subsecvent datelor de 03 noiembrie 2011 şi, respectiv, 09 aprilie 2012, neputându-se reţine o rezoluţie infracţională unică pentru ambele, la diferenţă de 5 luni, fiind vorba despre iniţierea de către inculpat a unor demersuri diferite în vederea obţinerii unor sume de bani reprezentând onorarii fictive de avocat, iar cele trei fapte de participaţie improprie la fals intelectual din Dosarul nr. x/2015 au fost comise la începutul lunii decembrie 2011, inculpatul iniţiind demersurile infracţionale respective prin emiterea unor chitanţe false la 30 noiembrie 2011 şi 05 decembrie 2011. Mai mult, primele două fapte au vizat înscrisuri emise de B.E.J. "B.", pe când celelalte dosare de executare aparţinând unui alt executor judecătoresc - B.E.J. "M.".

În aceste condiţii, judecătorul fondului a concluzionat că elementul comun al celor cinci fapte de participaţie improprie la fals intelectual îl reprezintă doar modul de operare (modus operandi) identic.

Prima instanţă a apreciat, totodată, că legea penală mai favorabilă inculpatului este noua reglementare, având în vedere, în acest sens, dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, în conformitate cu care tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă. În acest sens s-a stabilit prin Decizia nr. 7/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, că, în aplicarea art. 5 C. pen., în cazul pluralităţii de infracţiuni constând în săvârşirea unor infracţiuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infracţiuni comise după intrarea în vigoare a noii reglementări, pentru infracţiunile săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014 se va aplica legea penală mai favorabilă - identificată ca fiind legea veche sau legea nouă -, iar pentru infracţiunile săvârşite sub imperiul legii penale noi, precum şi pentru tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni se va aplica legea nouă, conform art. 3 C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

S-a arătat că această ipoteză se regăseşte şi în speţă, având în vedere că infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., s-a derulat în perioada ianuarie 2005 - iunie 2014, consumându-se după intrarea în vigoare a noului C. pen., fiind astfel incidente dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din Decizia nr. 7/2016.

Întrucât inculpatul a săvârşit infracţiunile în concurs, au fost considerat aplicabile dispoziţiile art. 38 şi art. 39 C. pen., privind tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, respectiv aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă.

Având în vedere că anterior citirii actului de sesizare în faţa primei instanţe, în şedinţa din 31 martie 2017, în condiţiile art. 159 C. pen., s-a produs împăcarea inculpatului cu persoana vătămată comuna Şimnicu de Sus, jud. Dolj, prin primar, conform Adresei nr. x din 09 februarie 2017 emisă de unitatea administrativ teritorială, prin care se arată că nu mai are vreo pretenţie de la inculpat, de natură penală sau civilă, aspect confirmat şi de acordul de mediere depus la dosar în original, la 11 septembrie 2017, manifestarea de voinţă a părţilor fiind dincolo de orice îndoială şi întrunind elementele prescrise de dispoziţiile art. 159 şi art. 244 alin. (3) C. pen., instanţa de fond, în baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea participaţiei improprii la infracţiunea de tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. şi art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., şi pentru săvârşirea participaţiei improprii la infracţiunea de tentativă la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. şi art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În ceea ce priveşte celelalte trei fapte deduse judecăţii, având în vedere cele expuse anterior, instanţa de fond a constatat că ele constituie infracţiuni dincolo de orice îndoială rezonabilă şi sunt comise cu vinovăţia prescrisă de lege de către inculpat, impunându-se condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepselor, instanţa a ţinut seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen. (împrejurările, modul de comitere a infracţiunii şi mijloacele folosite; starea de pericol creată; natura şi gravitatea rezultatului produs ori consecinţele infracţiunii; motivul săvârşirii faptei; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedenţa penală a inculpatului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului; nivelul de educaţie, vârsta, sănătatea, situaţia familială şi socială), de conjunctura în care faptele s-au produs, precum şi de faptul că inculpatul a mai fost condamnat pentru alte trei infracţiuni concurente prin Sentinţa penală nr. 222 din 19 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 396/A din 19 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, neavând alte antecedente penale. S-a mai reţinut că, în faţa instanţei, a manifestat o atitudine cooperantă şi a înţeles a uza de procedura simplificată, recunoscând în totalitate vinovăţia şi cele cinci fapte deduse judecăţii, precum şi prejudiciul produs prin evaziune fiscală, fiind de acord cu acoperirea integrală. La stabilirea cuantumului pedepselor principale s-a avut în vedere şi reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, conform dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În aceste condiţii, instanţa a apreciat ca fiind îndestulătoare sancţiunile aplicate, acestea răspunzând scopului preventiv-educativ, inculpatul având răgazul şi posibilitatea de a reflecta la comportamentul său şi de a-şi forma o atitudine corectă faţă de valorile sociale ocrotite.

Deopotrivă, s-a reţinut că inculpatul a fost judecat în mod definitiv prin Sentinţa penală nr. 222 din 19 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 396/A din 19 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru alte trei infracţiuni concurente, comise la începutul lunii decembrie 2011, arătându-se că acesta a iniţiat demersurile infracţionale respective prin emiterea unor chitanţe false la 30 noiembrie 2011 şi la 05 decembrie 2011.

Astfel, s-a apreciat că se impune aplicarea dispoziţiilor art. 89 C. pen. şi art. 582 alin. (1) C. proc. pen., instanţa anulând amânarea aplicării pedepsei rezultante de 1 an şi 8 luni închisoare, stabilită prin Sentinţa penală nr. 222 din 19 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 396/A din 19 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe care a descontopit-o în pedepsele componente, cu înlăturarea sporului, pedepse pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv câte 1 an închisoare pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni prevăzute de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., iar, în baza art. 582 alin. (3) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului şi executarea acestor sancţiuni.

Totodată, constatând că cele trei infracţiuni reţinute în cauză sunt concurente cu cele trei infracţiuni pentru care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 222 din 19 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în baza art. 40 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (1) C. pen., în baza art. 38 alin. (1) C. pen., instanţa a contopit pedepsele aplicate prin sentinţă cu cele aplicate prin sentinţa penală menţionată, în pedeapsa cea mai grea (1 an şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) - exercitarea profesiei de avocat - C. pen., pedeapsă complementară) la care a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte (1 an şi 8 luni închisoare), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) - exercitarea profesiei de avocat - C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) C. pen. - lit. a), b) şi g) - exercitarea profesiei de avocat, de care s-a folosit în activitatea infracţională.

Raportat la aceleaşi criterii de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen. şi la circumstanţele reale şi personale amintite, la atitudinea cooperantă, la disponibilitatea de a achita prejudiciul, s-a apreciat că inculpatul prezintă posibilităţi de îndreptare şi fără executarea pedepsei închisorii în regim de detenţie, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 91 C. pen., având în vedere că acesta şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, cu luarea în seamă a vârstei şi a stării de sănătate.

Ca urmare, instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, stabilit conform dispoziţiilor art. 92 C. pen., interval în care l-a obligat pe inculpat să respecte măsurile de supraveghere reglementate de art. 93 alin. (1) C. pen. conform dispozitivului.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a impus condamnatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţiile din comunitate.

Totodată, în baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei municipiului Slatina, jud. Olt, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare. În legătură cu acest aspect, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a arătat că este dispus a presta această activitate neremunerată, invocând însă starea de sănătate precară şi vârsta înaintată. Întrucât, în baza textului de lege indicat, măsura este obligatorie, instanţa de fond, ţinând seama de chestiunile de ordin personal invocate de inculpat, a apreciat că se poate acorda numărul minim de zile de muncă, arătând că activitatea concretă ce urmează a fi derulată va fi individualizată în faza de executare, în raport de studiile condamnatului, vârsta, starea de sănătate, etc.

Deopotrivă, a reţinut că înscrisurile ce fac obiectul falsului intelectual constau în trei procese-verbale privind cheltuielile de executare silită, emise de către executorul judecătoresc, şi că în toate cele trei dosare de executare, au fost anulate toate formele de executare ca urmare a unor contestaţii admise de către instanţele civile. Pentru a înlătura orice dubiu cu privire la problema anulării acestor acte ca negotium (act juridic, manifestare de voinţă în măsură să producă consecinţe juridice), iar nu ca instrumentum probationem (mijloc de probă), instanţa de fond a dispus şi prin sentinţă, în baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. anularea parţială a celor trei procese-verbale privind cheltuielile de executare întocmite în Dosarele de executare nr. x/D/2011, nr. x/D/2012 şi nr. x/D/2011.

În ceea ce priveşte latura civilă, s-a arătat că, faţă de recunoaşterea inculpatului şi de dispoziţiile imperative ale art. 23 alin. (3) C. proc. pen., nu se mai impune administrarea altor probe, astfel că a fost obligat inculpatul la acoperirea prejudiciului produs prin fapta de evaziune fiscală pentru care a fost găsit vinovat, în cuantumul pretins de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F., apreciindu-se că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale referitoare la existenţa unui prejudiciu cert, lichid, exigibil şi neacoperit, a fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, a legăturii de cauzalitate şi a vinovăţiei făptuitorului, reglementate de art. 1349, art. 1357 şi următoarele, art. 1381 şi următoarele C. civ.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul A., criticând-o sub aspectul netemeiniciei.

Astfel, invocând considerente de ordin personal (vârsta de 68 ani, cuantumul redus al pensiei ca urmare a înfiinţării popririi în vederea recuperării prejudiciului, veniturile reduse ale familiei, în condiţiile în care şi soţia sa este pensionară, precum şi aspectele rezultate din caracterizările depuse la dosar), a solicitat înlăturarea pedepsei complementare constând în interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., arătând că doar prin exercitarea profesiei de avocat poate asigura veniturile necesare subzistenţei familiei. În plus, a solicitat instanţei să constate că, faţă de condiţiile concrete în care au fost săvârşite faptele, cu precizarea că nu a realizat niciun fel de venituri din prestarea activităţii profesionale, acestea nu au afectat calitatea de avocat. În susţinerea acestui motiv de apel, a invocat atât jurisprudenţa altor instanţe, cât şi deciziile date de Consiliile Barourilor din Bucureşti şi din ţară, referitoare la situaţii în care persoanelor condamnate pentru diverse fapte nu s-a aplicat interdicţia exercitării profesiei de avocat.

Totodată, a solicitat înlăturarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. proc. pen., întrucât aceasta se execută doar când pedeapsa este privativă de libertate, or, în cauză s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În plus, invocând vârsta şi starea sa de sănătate, cu privire la care există înscrisuri doveditoare la dosar, a solicitat înlăturarea obligaţiilor prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) şi art. 93 alin. (3) C. pen., precizând că a reflectat asupra comportamentului care a determinat trimiterea sa în judecată şi nu va mai efectua activităţi care să poată genera conflicte cu legea.

Examinând sentinţa penală atacată, raportat la criticile formulate, la actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., şi în limitele impuse de art. 418 şi art. 419 C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelul declarat de inculpatul A. nu este fondat, pentru următoarele motive:

Astfel, procedând la propria analiză a probatoriului ce a fundamentat trimiterea în judecată (a cărui legalitate a fost constatată prin Încheierea judecătorului de cameră preliminară nr. 166 din data de 27 octombrie 2016, rămasă definitivă la 06 decembrie 2016, şi pe baza căruia inculpatul A. a solicitat să se realizeze procedura de judecată, potrivit art. 375 C. proc. pen.), Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, din care rezultă atât existenţa faptelor pentru care apelantul inculpat A. a fost trimis în judecată, cât şi săvârşirea acestora cu forma de vinovăţie cerută de lege, respectivele mijloace de probă coroborându-se cu declaraţia de recunoaştere a învinuirii dată de inculpat la data de 27 aprilie 2017. De altfel, situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare şi în hotărârea primei instanţe nici nu a fost contestată prin motivele de apel formulate de inculpat.

Deopotrivă, se constată că şi încadrarea juridică a faptelor comise de apelantul inculpat este legală, soluţia de condamnare a acestuia pentru infracţiunile ce constituie obiectul sesizării instanţei fiind justă şi confirmată, aşa cum s-a arătat anterior, prin mijloacele de probă legal administrate în cursul urmăririi penale, dublate, astfel cum cer dispoziţiile legale în vigoare, de recunoaşterea vinovăţiei de către inculpat, în condiţiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

În plus, Înalta Curte constată că, la individualizarea sancţiunilor aplicate, instanţa de fond a valorificat în mod corect toate circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunilor, astfel cum au fost expuse în considerentele hotărârii atacate (inclusiv prin prisma calităţii în care inculpatul A. a realizat activitatea infracţională imputată), precum şi cele personale ale inculpatului (care nu se află la prima încălcare a legii penale, anterior fiind trimis în judecată pentru fapte similare celor ce formează obiectul cauzei şi pentru comiterea cărora, în mod definitiv, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, ţinându-se seama atât de vârsta şi de starea sa de sănătate, dar şi de aceea că este integrat social, provenind dintr-o familie organizată, nivelul său de instruire fiind corespunzător studiilor universitare), fiind avută în vedere inclusiv conduita procesuală sinceră de recunoaştere a vinovăţiei, astfel încât pedepsele principale aplicate sunt corespunzătoare atât ca întindere, cât şi ca modalitate de executare, fiind adecvate necesităţilor unei juste individualizări.

În mod similar, Înalta Curte apreciază că, raportat la gravitatea faptelor săvârşite şi elementele ce circumstanţiază persoana inculpatului (astfel cum au fost mai sus prezentate), termenul de 2 ani pe a cărui durată a fost stabilită pedeapsa complementară constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), b (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi g (exercitarea profesiei de avocat) C. pen. este suficientă pentru a asigura scopul urmărit prin instituirea sa.

În acest context, contrar susţinerilor apelantului inculpat A., Înalta Curte apreciază că nu se impune înlăturarea pedepsei complementare constând în interzicerea exercitării profesiei de avocat, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., având în vedere că, aşa cum rezultă din hotărârea atacată, inculpatul s-a folosit de respectiva calitate în realizarea activităţii infracţionale. Astfel, în sarcina inculpatului A. s-a reţinut că, în perioada ianuarie 2005 - iunie 2014, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de avocat în cadrul Baroului Olt, nu a înregistrat în registrul jurnal de încasări şi plăţi veniturile obţinute din activitatea de avocatură, în sumă brută de 162.473 RON şi sumă netă de 143.063 RON, şi nu le-a declarat organelor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului general consolidat al statului în sumă totală de 31.032 RON, din care 22.889 RON reprezintă impozit pe venit şi 8.143 RON reprezintă contribuţii de asigurări sociale de sănătate. Aşadar, din situaţia de fapt reţinută în cauză, care a fost recunoscută de inculpat cu prilejul declaraţiei dată la 27 aprilie 2017, rezultă că săvârşirea, în formă continuată, a infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, a fost realizată în legătură cu activitatea desfăşurată în calitate de avocat. Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, actualizată, săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală se pedepseşte cu închisoare şi interzicerea unor drepturi. Ca urmare, în condiţiile în care inculpatul a realizat activitatea infracţională imputată în strânsă legătură cu exercitarea profesiei de avocat, în mod corect instanţa de fond a dispus în privinţa sa interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., legea prevăzând, cu caracter obligatoriu, aplicarea pedepsei complementare pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală.

Sub acest aspect, Înalta Curte arată că nu pot fi primite argumentele apărării referitoare la imposibilitatea obţinerii veniturilor necesare subzistenţei familiei prin alte mijloace decât exercitarea profesiei de avocat, de vreme ce, chiar prin motivele de apel, inculpatul a arătat că beneficiază de pensie (chiar dacă cuantumul acesteia s-a redus ca urmare a popririi de către A.N.A.F. în vederea recuperării prejudiciului produs în cauză), ca şi soţia sa. De altfel, aşa cum rezultă din hotărârea atacată, circumstanţele personale ale inculpatului, inclusiv vârsta, sănătatea, situaţia familială şi socială, au fost avute în vedere de instanţa de fond la instituirea pedepselor aplicate (principale, complementare şi accesorii).

Nici împrejurarea că, în alte cauze, în sarcina unor persoane condamnate pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie nu s-a impus interdicţia de a exercita profesia de avocat nu poate fi valorificată în sensul solicitat de apărare, atâta timp cât situaţiile nu sunt similare, iar în fiecare speţă în parte, la stabilirea sancţiunilor aplicate, se ţine seama de situaţia particulară a persoanei cercetate.

Neîntemeiată este şi solicitarea de înlăturare a pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., având în vedere că aceasta este obligatorie în condiţiile art. 65 alin. (1) C. pen., de vreme ce inculpatului i-au fost interzise aceste drepturi ca pedeapsă complementară. Deşi este adevărat că pedeapsa accesorie se execută doar când pedeapsa principală este privativă de libertate, iar în cauză faţă de inculpat s-a dispus suspendarea executării acesteia sub supraveghere, în sentinţa penală atacată s-a precizat expres că pedeapsa accesorie se va executa doar în cazul revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, dispoziţie care este în concordanţă cu prevederile art. 54 C. pen. şi art. 65 alin. (3) C. pen.

De altfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, se execută doar pedeapsa complementară, iar nu şi cea accesorie având acelaşi conţinut.

Înalta Curte nu poate da curs nici solicitării apelantului de înlăturare a obligaţiilor de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probaţiune şi de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 93 alin. (3) C. pen., este obligatorie instituirea acestora pe durata termenului de supraveghere, cu atât mai mult cu cât, fiind audiat în faţa primei instanţe la 11 septembrie 2017, inculpatul A. şi-a manifestat acordul să presteze o astfel de activitate, aspect care, alături de vârsta şi starea sa de sănătate, a fost avut în vedere de judecătorul fondului la instituirea obligaţiei pe perioada minimă prevăzută de textul de lege.

În acest context, Înalta Curte nu poate să nu observe, însă, poziţia contradictorie a inculpatului în ceea ce priveşte argumentele invocate în susţinerea solicitării de înlăturare a obligaţiilor prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 93 alin. (3) C. pen., argumente pentru care, în acelaşi timp, a solicitat ridicarea pedepsei complementare constând în interdicţia de a profesa ca avocat, dorind să desfăşoare o activitate lucrativă în acest domeniu.

Ca urmare, având în vedere toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 197 din 20 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Faţă de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în sumă de 260 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 197 din 20 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în sumă de 260 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2018.

Procesat de GGC - NN