Competing application of annulment versus revocation of conditional suspension for offenses committed during the trial period under Article 85 vs. Article 83 of the 1969 Penal Code

Deliberând asupra recursului în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 48 din data de 10 aprilie 2017 a Tribunalului Mureş, secţia Penală pronunţată în Dosarul nr. x/2014, printre altele, s-au dispus următoarele:

A fost admisă cererea procurorului şi a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. prin rechizitoriu, după cum urmează:

- din infracţiunea de constituire a unui grup infracţional - prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. din 1969 în aceeaşi infracţiune dar prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

- din infracţiunile de proxenetism - prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. din 1969 (raportat la numita B.) şi de proxenetism în formă continuată - prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (cu 6 acte materiale raportat la numitele C., D., E., F., G. şi H.) într-o singură infracţiune de proxenetism în formă continuată - prevăzută de art. 329 alin. (1) şi alin. (3) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (cu 7 acte materiale raportat la numitele B., C., D., E., F., G. şi H.) şi a art. 5 C. pen.

- din infracţiunea de trafic de persoane - prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (în raport cu victima B.), în infracţiunea de trafic de persoane - prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 5 C. pen.

- din infracţiunea de trafic de minori în formă continuată - prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (cu 3 acte materiale în raport cu victimele D., E. şi I.) în infracţiunea de trafic de minori în formă continuată - prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3), teza I, din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (cu 3 acte materiale în raport cu victimele D., E. şi I.) şi a art. 5 C. pen.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în rechizitoriu, formulată de inculpatul A., din infracţiunile de:

- proxenetism - prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. din 1969 (privind pe numita B.),

- proxenetism în formă continuată - prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (cu 6 acte materiale, privind pe numitele C., D., E., F., G. şi H.),

- trafic de persoane - prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (privind victima B.),

- trafic de minori în formă continuată - prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (cu 3 acte materiale, privind victimele D., E. şi I.), într-o singură infracţiune de proxenetism în formă continuată - prevăzută de art. 329 alin. (1) şi alin. (3) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi a art. 5 C. pen. (cu 8 acte materiale privind pe numitele B., I., C., D., E., F., G. şi H.).

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional.

În baza art. 83 C. pen. din 1969 a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin nerecurare, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa de mai sus, cu care nu se va contopi, inculpatul urmând a executa pedeapsa principală rezultantă parţială de 3 ani şi 10 luni închisoare.

În baza şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b C. pen. din 1969 ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi a art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b C. pen. din 1969 ca pedeapsă complementară pentru comiterea infracţiunii de proxenetism în formă calificată şi continuată (cu 7 acte materiale privind persoana majoră B. şi minorele C., D., E., F., G. şi H.).

În baza art. 83 C. pen. din 1969 a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin nerecurare, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa de mai sus, cu care nu se va contopi, inculpatul urmând a executa pedeapsa principală rezultantă parţială de 5 ani şi 10 luni închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară de 3 ani constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b C. pen. din 1969.

În baza şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b C. pen. din 1969 ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b C. pen. din 1969 ca pedeapsă complementară pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane (privind persoana vătămată B.).

În baza art. 83 C. pen. din 1969 a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin nerecurare, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa de mai sus, cu care nu se va contopi, inculpatul urmând a executa pedeapsa principală rezultantă parţială de 5 ani şi 10 luni închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară de 2 ani constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b C. pen. din 1969.

În baza şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b C. pen. din 1969 ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi a art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 7 ani închisoare şi la 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b C. pen. din 1969 ca pedeapsă complementară pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată (cu 3 acte materiale privind victimele minore I., D. şi E.).

În baza art. 85 C. pen. din 1969 a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin nerecurare. În baza art. 33 lit. a) şi a) art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, a fost contopită pedeapsa de 7 ani închisoare cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureş, inculpatul urmând a executa pedeapsa principală parţială cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară de 4 ani constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b C. pen. din 1969.

În baza şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b C. pen. din 1969 ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a), a) art. 34 lit. b) şi a) art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b C. pen. din 1969 pe o durată de 4 ani.

În baza şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b C. pen. din 1969 ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. din 1969, s-a dedus din durata pedepsei principale aplicate inculpatului A. durata reţinerii de 24 de ore din data de 09 octombrie 2013 până în 10 octombrie 2013 şi a arestării preventive din data de 11 octombrie 2013 până la data de 24 ianuarie 2014.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, în ceea ce priveşte regimul sancţionator aplicat, că, potrivit extrasului de cazier judiciar inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, prin Sentinţa penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin nerecurare faţă de inculpat la data de 11.07.2012, pentru comiterea, în perioada minorităţii, a infracţiunii de distrugere.

Cu privire la raportul dintre infracţiunile de care este acuzat inculpatul în acest dosar şi cea pentru care a fost condamnat la 10 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, prin Sentinţa penală nr. 726 din 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureş, s-au menţionat următoarele:

În privinţa acuzei de constituire a unui grup infracţional, s-a reţinut că, potrivit rechizitoriului fapta a fost comisă în perioada 2012 - 2013. Ca atare, aceasta s-a întins şi în interiorul termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei (care este de 2 ani şi 10 luni şi a început să curgă la data de 11 iulie 2012) fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 83 din C. pen. din 1969, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei anterioare, însă nu şi cele ale art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 referitoare la recidiva postcondamnatorie, întrucât inculpatul a comis fapta anterioară înainte de a deveni major.

În privinţa infracţiunii de proxenetism (privitor la numita B.), în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că fapta ar fi fost comisă în cursul anului 2012, fără a se menţiona data sau perioada concretă.

Numita B. a declarat în cursul urmăririi penale, că i s-a propus de către inculpatul A. şi H. să practice prostituţia în perioada 2010 - 2011. A acceptat şi a desfăşurat astfel de activităţi circa 3 - 4 zile. Din cauza unor neînţelegeri nu a mai acceptat să se prostitueze în folosul celor doi. După o lună a acceptat să se prostitueze pentru inculpatul J. şi a făcut-o până la sfârşitul lunii decembrie 2012.

Ca atare, s-a reţinut că activităţile infracţionale ale inculpatului A. legate de activitatea de prostituţie a numitei B. s-au desfăşurat anterior datei de 11 iulie 2012, acestea fiind concurente cu cea pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 726 din 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureş.

În consecinţă, s-a apreciat că, în cauză, ar fi aplicabile dispoziţiile art. 85 din C. pen. din 1969 privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei anterioare şi cele referitoare la concursul de infracţiuni.

Însă, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de mai sus, în sensul că din infracţiunea de proxenetism în formă calificată şi continuată (privitor la minorele C., D., E., F., G. şi H.), s-a reţinut o singură infracţiune de proxenetism în formă calificată şi continuată (privitor la persoana majoră B. şi la minorele C., D., E., F., G. şi H.), iar activităţile infracţionale ale inculpatului în privinţa acestei unice fapte s-au desfăşurat şi după data de 11 iulie 2012 (în acest sens fiind declaraţia numitei C., care indică vara anului 2013; declaraţia numitei E., care a arătat că s-a prostituat în folosul inculpatului J. până în noiembrie 2012, iar când nu venea inculpatul indicat după partea din bani ce-i reveneau în urma practicării prostituţiei, după aceştia venea inculpatul K. însoţit de inculpatul A.; declaraţia numitelor F. şi G., care au indicat luna iunie 2013).

Ca atare, parte din actele materiale componente ale infracţiunii unice de proxenetism sub formă continuată şi calificată s-au desfăşurat şi în interiorul termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei anterioare (care este de 2 ani şi 10 luni şi a început să curgă la data de 11 iulie 2012) fiind, astfel, aplicabile dispoziţiile art. 83 din C. pen. din 1969, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei anterioare, însă nu şi cele ale art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 referitoare la recidiva postcondamnatorie întrucât inculpatul a comis fapta anterioară înainte de a deveni major.

În privinţa infracţiunii de trafic de persoane (persoană vătămată B.) în rechizitoriu s-a menţionat că a fost comisă în anul 2012, fără indicarea datei sau perioadei de comitere.

Persoana vătămată nu a indicat nici ea o dată a comiterii faptei, arătând doar că, după ce luat hotărârea de a nu se mai prostitua în folosul inculpatului J., la sfârşitul lunii decembrie 2012, a fost ameninţată de inculpaţi, inclusiv de inculpatul A., pe seama unei pretinse datorii de 200 euro, legată de refuzul victimei de participa la realizarea unui film porno. Aşadar, s-a apreciat că fapta a fost comisă după sfârşitul lunii decembrie 2012, adică în interiorul termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei anterioare (care este de 2 ani şi 10 luni şi a început să curgă la data de 11 iulie 2012) fiind, astfel, aplicabile dispoziţiile art. 83 din C. pen. din 1969, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei anterioare, însă nu şi cele ale art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 referitoare la recidiva postcondamnatorie întrucât inculpatul a comis fapta anterioară înainte de a deveni major.

În fine, în privinţa infracţiunii de trafic de minori (victime D., E. şi I.), instanţa de fond a menţionat că, potrivit rechizitoriului, şi această faptă a fost săvârşită "în cursul anului 2012", fără a se preciza data sau perioada concretă de comitere.

Or, instanţa de fond a constatat, în primul rând, că numita I. nu a fost audiată niciodată. Referiri la aceasta reies din declaraţia numitei E.

În al doilea rând, s-a precizat că activităţile privind-o pe D. s-au petrecut înainte de 11 iulie 2012, sau, mai precis, nu se poate stabili cu precizie când au avut loc ultimele acţiuni ale inculpatului.

Nici din declaraţiile numitei E. nu reiese când au avut loc concret acţiunile inculpatului A. de recrutare prin ameninţare şi violenţă a persoanei vătămate, sau când acesta a intervenit pe lângă inculpatul J. în acelaşi sens.

Ca atare, neputându-se stabili perioada concretă în care inculpatul A. a fost implicat în activităţile infracţionale ce i se reţin în sarcină, existând serioase dubii, în sensul că nu se poate stabili cu certitudine, acţiunile fiind plasate în anul 2012, instanţa de fond a reţinut că aceste dubii nu pot decât să-i profite.

În consecinţă, s-a reţinut că fapta de trafic de minori în formă continuată pentru care este acuzat inculpatul în acest dosar poate fi, cel mult, în concurs cu cele pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 10 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, prin Sentinţa penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureş, soluţia anulării suspendării condiţionate a executării pedepsei şi aplicării regulilor concursului de infracţiuni fiind cea legală în opinia acestei instanţe.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel, printre alţii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi inculpatul A.

Prin Decizia nr. 364/A din 27 iunie 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş împotriva Sentinţei penale nr. 48 din data de 10.04.2017 pronunţate de Tribunalul Mureş, în Dosarul nr. x/2014, a fost desfiinţată parţial sentinţa atacată şi a fost rejudecată cauza cu privire la inculpatul K.

Au fost menţinute dispoziţiile primei instanţe, compatibile cu decizia.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii J., A., M. şi N. împotriva Sentinţei penale nr. 48 din data de 10.04.2017 pronunţate de Tribunalul Mureş, în Dosarul nr. x/2014.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. şi art. 422 C. proc. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului J. durata detenţiei de la data pronunţării sentinţei atacate, 10.04.2017, până la data de 05.12.2017.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut, în esenţă, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., că hotărârea atacată este legală şi temeinică, iar argumentele aduse de prima instanţă în sprijinul ei sunt pertinente.

Astfel, având în vedere considerentele primei instanţe, instanţa de apel a reţinut ca fiind pe deplin dovedite, atât săvârşirea de către inculpatul apelant a infracţiunilor pentru care a fost condamnat, cât şi amploarea activităţii infracţionale, fiind, aşadar, justificate pedepsele stabilite.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 08 august 2018.

În cererea de recurs în casaţie, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 pct. 12 C. proc. pen.

În esenţă, a susţinut că instanţa de fond a ales în mod greşit legea penală mai favorabilă şi s-au aplicat greşit dispoziţiile referitoare la recidivă şi la revocarea suspendării condiţionate a pedepsei închisorii.

În ceea ce priveşte aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 5 C. pen., a menţionat că în sentinţa penală a Tribunalului Mureş s-a reţinut că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969 şi dispoziţiile unor legi speciale, deoarece actele de executare ale faptelor de a căror săvârşire a fost acuzat puteau constitui forma continuată a unor infracţiuni numai în baza art. 41 alin. (1) C. pen. din 1969.

Dacă Tribunalul Mureş considera că legea mai favorabilă este reprezentată de C. pen. actual, în baza dispoziţiilor art. 35 C. pen., fiecare act de executare constituia o unitate infracţională de sine stătătoare, impunându-se aplicarea regulilor concursului de infracţiuni. În această situaţie, la pedeapsa principală trebuia să se adauge cuantumul unei treimi din celelalte pedepse, ajungându-se la o pedeapsă prea aspră, care nu mai reflecta pericolul social real al faptelor săvârşite.

De asemenea, a arătat că, în faza de judecată a apelului, înainte de primul termen de judecată, în luna iulie 2017, a fost pronunţată Decizia Curţii Constituţionale nr. 368, prin care s-a constatat că sintagma "şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv" din cuprinsul dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen. este neconstituţională.

Recurentul a apreciat că prin eliminarea sintagmei arătate, art. 35 din C. pen. a devenit identic cu art. 41 alin. (1) C. pen. din 1969.

S-a susţinut că actele de executare ale infracţiunilor de proxenetism, trafic de minori şi constituirea unui grup infracţional pot fi calificate ca infracţiuni continuate, iar limitele de pedeapsă prevăzute de noul C. pen. sunt inferioare în cazul tuturor infracţiunilor. Alegerea legii penale mai favorabile trebuia făcută exclusiv în baza criteriului limitelor de pedeapsă, având în vedere că textul care reglementa infracţiunea continuată era identic în cele două coduri.

Fapta de proxenetism, conform art. 329 alin. (3) C. pen., era pedepsită cu închisoare între 5 ani şi 18 ani, în timp ce noul C. pen. pedepseşte aceeaşi faptă cu închisoare între 3 ani şi 10 ani (art. 213 alin. (3). Infracţiunile incriminate de art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 prevedeau pedepse cu închisoarea între 3 şi 12 ani, respectiv 5 şi 15 ani spre deosebire de prevederile art. 211 C. pen. care sancţionează aceleaşi fapte cu pedeapsa închisorii de la 3 ani la 10 ani. Fapta de constituire a unui grup infracţional, în conformitate cu art. 8 din Legea nr. 39/2013 raportat la art. 323 C. pen. din 1969 se pedepsea cu închisoare de la 3 ani la 15 ani, în timp ce noul C. pen. pedepseşte aceeaşi faptă cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Referitor la încălcarea dispoziţiilor care reglementează recidiva, s-a menţionat că dacă există fapte continuate, concurente şi stare de recidivă, există o anumită ordine de aplicare succesivă a acestor instituţii. Mai întâi se determină unităţile infracţionale alcătuite din fapte continuate (acte de executare) şi se stabileşte o pedeapsă pentru fiecare unitate (pentru fiecare faptă continuată). În continuare, se procedează la contopirea pedepselor aplicate pentru infracţiunile concurente, iar pedeapsa rezultantă va constitui primul termen al recidivei. În urma acestor operaţiuni, se vor aplica regulile recidivei, stabilindu-se o pedeapsă pentru noua faptă şi efectuându-se operaţiunile de contopire sau de adăugare a pedepselor rezultate în urma contopirii faptelor concurente. În niciun caz nu se va proceda invers, altminteri s-ar încălca principiul imperativ ne bis in idem.

Recurentul a mai susţinut că, dacă, de exemplu, există trei fapte concurente în privinţa cărora se stabileşte câte o pedeapsă separată, aceste fapte nu vor constitui, fiecare în parte, al doilea termen al recidivei. Pedepsele pentru infracţiunile concurente se vor contopi, stabilindu-se o singura pedeapsă. După aceea, această pedeapsă unică se va compara cu primul termen al recidivei (cu pedeapsă preexistentă) şi se vor efectua, după caz, operaţiunile de contopire sau revocare.

Or, prin sentinţa şi prin decizia curţii de apel s-a procedat exact invers. După stabilirea pedepselor pentru faptele de proxenetism, trafic de minori şi constituire de grup infracţional, în loc să se procedeze la contopirea acestora, s-a dispus revocarea pedepsei de 10 luni de închisoare cu suspendare, iar această pedeapsă de 10 luni s-a adăugat la fiecare din pedepsele aplicate celor trei fapte concurente.

Referitor la starea de recidivă, s-a apreciat că pedeapsa închisorii de 10 luni cu suspendarea condiţionată nu trebuia revocată deoarece în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 187/2012:

"pedepsele cu închisoarea aplicate în baza dispoziţiilor C. pen. din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii nu vor fi luate în considerare la stabilirea stării de recidivă potrivit dispoziţiilor C. pen."

S-a considerat că nu sunt incidente dispoziţiile privind recidiva deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 41 C. pen. Conform definiţiei legale conţinute de acest text imperativ, primul termen al recidivei trebuie să fie reprezentat de o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 1 an. Or, o pedeapsă de 10 luni nu îndeplineşte această cerinţă.

În concluzie, s-a solicitat admiterea în principiu a recursului în casaţie, urmând să se înlăture consecinţele aplicării greşite a legii.

Prin încheierea din 16 octombrie 2018, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 364/A din 27 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen. şi a trimis cauza completului C7, în vederea judecării recursului în casaţie.

Pentru a pronunţa această încheiere, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că, în cadrul cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., nu se pot verifica orice aspecte de legalitate privind pedeapsa, ci strict încadrarea acesteia în limitele prevăzute de legea care a fost aplicată în cauză.

Diferenţa dintre pedeapsa prevăzută de lege şi pedeapsa aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, analizată cu privire la temeinicia reţinerii criteriilor, stărilor şi circumstanţelor de individualizare nu se circumscrie cazului de casare menţionat, ci doar stabilirea corectă a efectelor acestora cu privire la limitele pedepsei.

Critica formulată de recurent, în ceea ce priveşte greşita aplicare a criteriilor de alegere a legii penale mai favorabile depăşeşte limitele recursului în casaţie, căci implică reanalizarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie tocmai a acestor criterii, cu consecinţa stabilirii altei legi mai favorabile, precum şi examinarea situaţiei de fapt, aspecte ce nu pot fi cenzurate în această cale extraordinară de atac, al cărei scop este verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Referitor la aplicarea greşită a dispoziţiilor referitoare la recidivă, s-a reţinut că, din conţinutul hotărârilor atacate rezultă, în mod evident, că nu a fost reţinută starea de recidivă, ci s-a făcut aplicarea tratamentului sancţionator specific comiterii unor infracţiuni în termenul de încercare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, după caz, tratamentul specific concursului de infracţiuni, conform dispoziţiilor din C. pen. din 1969, stabilit ca lege penală mai favorabilă.

Prin urmare, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte a constatat că recursul în casaţie este admisibil pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., doar în ceea ce priveşte motivul referitor la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, în situaţia în care se analizează stabilirea corectă a efectelor acesteia cu privire la pedeapsă şi legalitatea tratamentului sancţionator în cazul pluralităţii de infracţiuni, astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 83 şi art. 85 C. pen. din 1969.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută în hotărârea atacată, precum şi de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de fond sau de apel. Astfel, o pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute pentru o anumită infracţiune. Există însă situaţii în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reţinerii unor împrejurări care au drept consecinţă reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări ţin de individualizarea legală a pedepsei şi pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (circumstanţele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracţiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi şi de natură procesuală (judecarea cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii).

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut că "problematica conformităţii unei pedepse cu limitele prevăzute de lege nu trebuie limitată la aspectul particular al felului ori limitelor speciale ale pedepsei principale. Aceasta deoarece, în procesul penal, pedeapsa nu poate fi aplicată în afara unui regim expres prevăzut de lege ori cu depăşirea cerinţelor normative proprii unui anumit mod de executare. Încălcarea dispoziţiilor legale relative la aceste din urmă elemente plasează regimul sancţionator şi, implicit, pedeapsa aplicată, în afara limitelor determinate de legiuitor şi justifică intervenţia instanţei de casaţie." (Decizia nr. 370/RC din 29 septembrie 2017, şi ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, publicată, www.x.ro)

Astfel, s-a stabilit că pot fi încadrate în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancţiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni (recidivă, concurs, etc.), prin greşita revocare a suspendării sub supraveghere. În toate cazurile, legalitatea sancţiunilor a fost examinată prin raportare la încadrarea juridică dată faptei şi la legea penală mai favorabilă, astfel cum au fost stabilite prin hotărârea recurată (în acest sens, sunt relevante Deciziile nr. 66, 230, 246, 249, 250, 267, 367 din 2014; nr. 27, 32, 75, 115, 124, 349, 404 din 2015; nr. 51, 63, 327, 522, 554 din 2016; nr. 23, 150, 201, 370 din 2017 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, publicate, www.x.ro).

În acest context jurisprudenţial, Înalta Curte apreciază că stabilirea eronată a tratamentului sancţionator în cazul pluralităţii de infracţiuni, se circumscrie cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.

Astfel, se constată că, prin hotărârile atacate în prezenta cauză, inculpatul A. a fost condamnat la pedepsele de:

- 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.

- 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de proxenetism în formă calificată şi continuată (cu 7 acte materiale privind persoana majoră B. şi minorele C., D., E., F., G. şi H.), prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi a art. 5 C. pen.

- 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane (privind persoana vătămată B.), prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 5 C. pen.

- 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată (cu 3 acte materiale privind victimele minore I., D. şi E.), prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi a art. 5 C. pen.

De asemenea, se observă că una dintre infracţiunile pentru care a fost condamnat recurentul prin hotărârile atacate (trafic de minori în formă continuată) a fost săvârşită anterior rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin nerecurare la data de 11.07.2012, prin care inculpatul A. a fost condamnat la 10 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru comiterea, în perioada minorităţii, a infracţiunii de distrugere.

Totodată, se reţine că celelalte trei infracţiuni pentru care a fost condamnat inculpatul A. în prezenta cauză (constituire a unui grup infracţional, proxenetism în formă calificată şi continuată, trafic de persoane), au fost comise în termenul de încercare de 2 ani şi 10 luni al suspendării condiţionate a executării aceleiaşi pedepse de 10 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012.

Deopotrivă, trebuie subliniat că, în cauză, contrar susţinerilor apărării, nu sunt incidente dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 187/2012, care au fost invocate de o manieră formală, întrucât, aşa cum rezultă din cele anterior menţionate, nu s-a reţinut că vreuna dintre infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză ar fi fost săvârşită în stare de recidivă. În plus, nu pot fi primite nici susţinerile apărării privind aplicarea, prin analogie, a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 187/2012 şi în cazul pluralităţii intermediare, întrucât, pe de-o parte, prevederile anterior menţionate sunt de strictă interpretare, iar pe de altă parte, regulile care se aplică recidivei şi pluralităţii intermediare sunt diferite, astfel încât nu pot fi extinse, prin analogie.

Analizând, aşadar, hotărârile recurate, Înalta Curte constată că, în mod eronat, instanţa de apel a menţinut soluţia instanţei de fond, care a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin nerecurare, şi executarea acestei pedepse alături de pedepsele de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional, de 5 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de proxenetism şi de 5 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de trafic de persoane, iar, ulterior, a contopit pedepsele astfel rezultate, potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni, cu pedeapsa de 7 ani închisoare (rezultată din contopirea pedepsei de 7 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de minori în formă continuată cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureş, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 85 C. pen. din 1969 privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei).

Pentru clarificarea regimului juridic al revocării, respectiv al anulării suspendării condiţionate a executării pedepsei stabilită pentru o infracţiune comisă şi judecată potrivit C. pen. anterior sunt relevante atât dispoziţiile art. 83 şi art. 85 C. pen. din 1969, cât şi Decizia nr. 42 din 13 octombrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii.

Astfel, se observă că, potrivit art. 83 alin. (1) C. pen. din 1969, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

De asemenea, conform art. 85 alin. (1) C. pen. din 1969, dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă.

Totodată, în considerentele Deciziei nr. 42 din 13 octombrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că "Aceste două instituţii juridice, anularea şi revocarea, reglementate prin dispoziţii cu caracter imperativ, au însă efecte diferite sub aspectul stabilirii cuantumului pedepsei finale.

De aceea, în cazul concomitenţei lor, instanţa de judecată, în respectarea principiului legalităţii pedepsei, trebuie să aplice cu prioritate soluţia de anulare a suspendării condiţionate a executării.

Anularea, intervenind datorită unei cauze anterioare, preexistente suspendării condiţionate a executării pedepsei şi săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare, sancţionează tocmai neîndeplinirea condiţiilor în care aceasta putea fi dispusă.

Ca urmare, anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei constituie un remediu procesual având ca scop desfiinţarea dispoziţiei de suspendare atunci când aceasta este lovită, ab initio, de un viciu esenţial, fiind impusă de necesitatea ca soluţia să fie conformă cu realitatea obiectivă şi să se înlăture o situaţie contrară adevărului, ce nu îşi găseşte justificare cât timp există o perseverenţă a inculpatului de a săvârşi fapte penale de natură a duce la revocarea suspendării condiţionate.

Trebuie observat deci că măsura anulării duce la înlăturarea suspendării executării pedepsei, ca şi cum această măsură nici nu ar fi fost pronunţată, făcând astfel să nu se poată revoca ceea ce nu mai exista la data săvârşirii infracţiunii ulterioare.

Anularea intervine astfel datorită unei cauze anterioare, preexistentă acordării suspendării condiţionate şi săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare, şi sancţionează tocmai neîndeplinirea condiţiilor în care aceasta putea fi dispusă.

Aşadar, înlăturarea prin anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei face să dispară temeiul regimului sancţionator special (cumul aritmetic) bazat pe dispoziţiile art. 83 alin. (1) teza finală din C. pen. (...)

Infracţiunile săvârşite în stare de recidivă nu pot fi considerate în concurs cu cele comise mai înainte ca hotărârea de condamnare anterioară să fi rămas definitivă.

În ipoteza analizată potrivit dispoziţiilor art. 33 lit. a) din C. pen., sfera concursului de infracţiuni, cu pluralitate infracţională, s-a închis prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru una dintre infracţiunile concurente şi, ca atare, tot ce precedă alcătuieşte concursul, iar tot ce urmează constituie recidivă."

Aşadar, Înalta Curte constată că Decizia nr. 42/2008 stabileşte în mod clar, prin raportare dispoziţiile legale anterior menţionate, modalitatea de determinare a pedepsei care urmează să se execute în situaţia în care care instanţa este învestită prin acelaşi act de sesizare cu judecarea a cel puţin două infracţiuni intenţionate, săvârşite de acelaşi inculpat, dintre care cel puţin una anterior şi celelalte ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, respectiv că sunt aplicabile exclusiv dispoziţiile art. 85 din C. pen. din 1969.

În cauza dedusă judecăţii, instanţele de fond şi de apel nu au stabilit pedeapsa potrivit celor statuate prin Decizia nr. 42/2008 pronunţată de instanţa supremă într-un recurs în interesul legii, ci, aşa cum s-a menţionat anterior, au aplicat, în mod greşit, atât dispoziţiile art. 83 C. pen. din 1969, cât şi cele ale art. 85 C. pen. din 1969, şi, mai mult, au dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, şi executarea acestei pedepse alături de fiecare dintre pedepsele aplicate pentru infracţiunile săvârşite în termenul de încercare.

Înalta Curte constată că se impunea ca, după ce instanţele de fond şi de apel au aplicat pedepse pentru fiecare dintre cele patru infracţiuni deduse judecăţii, să anuleze suspendarea condiţionată a executării pedepsei pronunţate anterior, să contopească, potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni, pedeapsa a cărei executare a fost iniţial suspendată condiţionat cu pedeapsa care a atras anularea acesteia, şi, în final, pedeapsa rezultantă, astfel determinată, să fie contopită, după caz, conform regulilor prevăzute la pluralitatea intermediară, cu cele stabilite pentru faptele săvârşite în termenul de încercare.

Prin urmare, Înalta Curte va proceda la înlăturarea nelegalităţii constatate cu privire la regimul sancţionator pentru pluralitatea de infracţiuni, întrucât sunt aplicabile dispoziţiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., nelegalitatea putând fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanţa învestită cu soluţionarea recursului în casaţie, deoarece nu implică chestiuni de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei şi a modului de executare a acesteia. În acest sens, este, de altfel, jurisprudenţa constantă a instanţei supreme (Deciziile nr. 150/RC din 4 aprilie 2017, nr. 333/RC din 10 octombrie 2018, nr. 302/RC din 27 septembrie 2018, nr. 212/RC din 11 iunie 2018 - publicate, www.x.ro).

Faţă de cele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 364/A din 27 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, va casa în parte decizia mai sus menţionată şi Sentinţa penală nr. 48 din 10.04.2017 pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. x/2014, numai în ceea ce priveşte aplicarea tratamentului sancţionator pentru pluralitatea de infracţiuni şi, rejudecând în aceste limite:

Va înlătură măsura revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin nerecurare, şi măsura privind executarea acestei pedepse alături de pedepsele de: 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional, de 5 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de proxenetism şi de 5 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de trafic de persoane.

Va menţine măsura dispusă în baza art. 85 C. pen. din 1969, de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin nerecurare.

Va menţine măsura dispusă în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, de contopire a pedepsei de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, aplicate pentru infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi a art. 5 C. pen., cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureş, şi de stabilire a unei pedepse principale parţiale (rezultante) de 7 ani închisoare şi a pedepsei complementare constând în interzicerea pe o perioadă de 4 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, precum şi a pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969.

În conformitate cu Decizia nr. 42/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite şi în baza art. 40 C. pen. din 1969 cu referire la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, va contopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, astfel aplicată, cu pedepsele de:

- 3 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional - în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen.;

- de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, aplicate pentru infracţiunea de proxenetism - în baza art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.;

- de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, aplicate pentru infracţiunea de trafic de persoane - în baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 5 C. pen., şi va dispune ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o perioadă de 4 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969.

În baza şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei recurate.

Va dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza Sentinţei penale nr. 48 din 10.04.2017 pronunţată de Tribunalul Mureş, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 364/A din 27 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, ambele în Dosarul nr. x/2014, şi emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 364/A din 27 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2014.

Casează în parte decizia mai sus menţionată şi Sentinţa penală nr. 48 din 10.04.2017 pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. x/2014, numai în ceea ce priveşte aplicarea tratamentului sancţionator pentru pluralitatea de infracţiuni şi, rejudecând în aceste limite:

1) Înlătură măsura revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin nerecurare, şi măsura privind executarea acestei pedepse alături de pedepsele de: 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional, de 5 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de proxenetism şi de 5 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de trafic de persoane.

2) Menţine măsura dispusă în baza art. 85 C. pen. din 1969, de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin nerecurare.

Menţine măsura dispusă în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, de contopire a pedepsei de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, aplicate pentru infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi a art. 5 C. pen., cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureş, şi de stabilire a unei pedepse principale parţiale (rezultante) de 7 ani închisoare şi a pedepsei complementare constând în interzicerea pe o perioadă de 4 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, precum şi a pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969.

3) În conformitate cu Decizia nr. 42/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite şi în baza art. 40 C. pen. din 1969 cu referire la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, contopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, astfel aplicată, cu pedepsele de:

- 3 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional - în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen.;

- de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, aplicate pentru infracţiunea de proxenetism - în baza art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.;

- de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, aplicate pentru infracţiunea de trafic de persoane - în baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 5 C. pen., şi dispune ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o perioadă de 4 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969.

În baza şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei recurate.

Dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza Sentinţei penale nr. 48 din 10.04.2017 pronunţată de Tribunalul Mureş, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 364/A din 27 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, ambele în Dosarul nr. x/2014, şi dispune emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 27 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - NN