Cassation of sentencing limits based on the choice of the more favorable penal law in illegal logging cases

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 167 din data de 5 aprilie 2017 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, în privinţa inculpatului A., din infracţiunile pentru care acest inculpat a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, în infracţiunile prev. de art. 107 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 rep., forma actuală, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (6 acte materiale - persoană vătămată B.), art. 107 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 rep., forma actuală, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale - persoană vătămată C.), art. 109 alin. (1) lit. c) Legea nr. 46/2008 rep., forma actuală, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (6 acte materiale - persoană vătămată B.) şi art. 109 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 rep., forma actuală, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale - persoană vătămată C.), toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., formulată de inculpatul A. prin avocat.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., în privinţa inculpatului A., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, prev. de art. 108 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 C. pen. şi art. 110 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 C. pen. (persoană vătămată B.); art. 47 C. pen. rap. la art. 108 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 C. pen. (cu referire la D.), art. 47 C. pen. rap. la art. 108 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 C. pen. (cu referire la E.), art. 47 C. pen. rap. la art. 108 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 C. pen. (cu referire la F.), art. 47 C. pen. rap. la art. 108 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 C. pen. (cu referire la G.), art. 47 C. pen. rap. la art. 108 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 C. pen. (cu referire la H.), art. 47 C. pen. rap. la art. 108 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 C. pen. (cu referire la I.), art. 47 C. pen. rap. la art. 108 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 C. pen. (cu referire la J.), art. 47 C. pen. rap. la art. 108 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 C. pen. (cu referire la K.), art. 47 C. pen. rap. la art. 108 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 C. pen. (cu referire la L.), art. 47 C. pen. rap. la art. 108 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 C. pen., (cu referire la M. - n.1946), art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 110 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 C. pen., (cu privire la N.), art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 110 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 C. pen., (cu privire la E.), art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 110 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 C. pen., (cu privire la F.), art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 110 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 C. pen., (cu privire la G.), art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 110 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 C. pen., (cu privire la H.), art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 110 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 C. pen., (cu privire la O.-n.1946), art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 110 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 C. pen., (cu privire la I.), art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 110 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 C. pen., (cu privire la J.), art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 110 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 C. pen., (cu privire la L.), art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 110 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 C. pen., (cu privire la P.), toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate B. şi C.), în infracţiunile prevăzute de art. 108 alin. (1) lit.

d) din Legea nr. 46/2008 (forma în vigoare la data comiterii faptelor) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (11 acte materiale) şi de art. 110 alin. (1) lit.

d) din Legea nr. 46/2008 (forma în vigoare la data comiterii faptelor) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (11 acte materiale), ambele cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (forma în vigoare la data comiterii faptelor) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (11 acte materiale) şi art. 5 C. pen., cu aplicarea în cauză a disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la 2 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 110 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (forma în vigoare la data comiterii faptelor) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (11 acte materiale) şi art. 5 C. pen., cu aplicarea în cauză a disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 2 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, au fost contopite cele două pedepse stabilite mai sus şi s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare.

Totodată, s-au aplicat inculpatului A. dispoziţiile art. 71 C. pen. din 1969 rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969.

În baza art. 861 C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 8 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit disp. art. 862 C. pen. din 1969.

S-a instituit în sarcina inculpatului A. respectarea, pe durata termenului de încercare, a următoarelor măsuri de supraveghere, prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen. din 1969: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vâlcea, la datele fixate de acest serviciu; b) să anunţe, în prealabil, Serviciului de Probaţiune Vâlcea orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice Serviciului de Probaţiune Vâlcea schimbarea locului de muncă; d) să comunice Serviciului de Probaţiune Vâlcea informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) şi alin. (4) C. pen. din 1969, s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a drujbei pe care a folosit-o la tăierea fără drept a arborilor, urmând ca, în situaţia în care aceasta nu se mai găseşte, în locul ei să fie confiscate de la inculpat bani şi bunuri până la concurenţa sumei de 100 RON.

S-a constatat ca fiind acoperit integral prejudiciul material pe care inculpatul A. l-a produs persoanelor vătămate/părţi civile B. şi C. prin comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina acestora şi s-a luat act că persoanele vătămate/părţi civile B. şi C. nu mai au pretenţii civile în cauză.

Ca stare de fapt, prima instanţă a reţinut următoarele:

"1. În perioada octombrie- noiembrie 2011, inculpatul A. a tăiat fără drept, cu drujba, un număr de 6 arbori nemarcaţi, de esenţă gârniţă, din pădurea situată în UP VI - UA 153, ce aparţine persoanei vătămate B.

Dintre cei 6 arbori tăiaţi ilegal, 4 au fost transportaţi de către inculpatul Q. cu căruţa sa, la locuinţa din com. Stoileşti, jud. Vâlcea, a inculpatului A., inculpatul Q. primind pentru acest transport ceilalţi 2 arbori care fuseseră tăiaţi de către inculpatul A.

Astfel cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 07.10.2014, inculpatul Q. a condus organul de poliţie şi organul silvic la terenul pădure UP VI - UA 153, indicându-le cele 6 cioate ale arborilor specia gârniţă ce au fost tăiaţi de către inculpatul A., care nu prezentau cioplaj sau marca silvică rotundă de tăiere.

Fiind audiat de către organul de cercetare penală, inculpatul Q. a relatat împrejurările în care inculpatul A. a tăiat cei şase arbori, precizând că respectivii arbori nu prezentau cioplaj sau marca silvică rotundă de tăiere.

Potrivit Adresei nr. x/27.10.2014 emisă de R., valoarea prejudiciului produs de către inculpatul A. prin tăierea ilegală şi sustragerea celor 6 arbori sus-menţionaţi, cu un volum total de 7,724 mc., este de 1566,77 RON.

De asemenea, din cuprinsul adreselor emise de R. a reieşit că preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii/constatării faptei, era de 71 RON/mc.

2. În cursul lunilor octombrie - noiembrie 2011, inculpatul A. a instigat pe inculpatul L. să taie un număr de 3 arbori nemarcaţi, specia gârniţă, de pe terenul pădure, situat în UP VI - UA 153, teren ce aparţine persoanei vătămate B., spunându-i acestuia că arborii îi aparţin, fiind pădurea sa. Astfel, inculpatul L. i-a dat inculpatului A., pentru cei 3 arbori, suma de 250 RON. Cei doi s-au deplasat în pădurea ce aparţine persoanei vătămate B., iar inculpatul A. i-a indicat inculpatului L., cei trei arbori specia gârniţă, nemarcaţi, pe care acesta din urmă i-a tăiat cu drujba şi i-a transportat la locuinţa sa.

Aşa cum a rezultat din procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 07.10.2014, inculpatul L. a condus organul de poliţie şi organul silvic la terenul pădure UP VI - UA 153, indicându-le cele 3 cioate ale arborilor specia gârniţă pe care îi tăiase la indicaţia inculpatului A., constatându-se că respectivele cioate nu prezentau cioplaj sau marca silvică rotundă de tăiere.

Fiind audiat de către organul de cercetare penală, inculpatul L. a relatat împrejurările în care a tăiat, la indicaţiile inculpatului A., cei trei arbori specia gârniţă, precizând că respectivii arbori nu aveau marcă silvică de tăiere.

Conform Adresei nr. x/27.10.2014, emisă de R., cei trei arbori aveau un volum de 4,350 mc., valoarea prejudiciului produs fiind de 920,58 RON.

De asemenea, din cuprinsul adreselor emise de R. a reieşit că preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei, era de 71 RON/mc.

3. Inculpatul A., în perioada octombrie - noiembrie 2011, a instigat pe inculpata I. să taie şi să sustragă un număr de 2 arbori, specia gârniţă, nemarcaţi, din pădurea situată în UP VI - UA 153, ce aparţine persoanei vătămate C., creându-i acesteia impresia că pădurea îi aparţine. Pentru cei doi arbori, inculpatul a primit de la inculpata I. suma de 50 RON. Cei doi arbori pe care inculpatul A. i-a indicat pentru a fi tăiaţi, nu erau marcaţi şi au fost ulterior tăiaţi, la solicitarea inculpatei I., de către inculpatul L., fiind apoi transportaţi la locuinţa inculpatei.

Fiind audiaţi de către organul de cercetare penală, inculpaţii L. şi I. au confirmat situaţia de fapt reţinută mai sus.

Aşa cum a rezultat din procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 07.10.2014, inculpatul L. a condus organul de poliţie şi organul silvic la terenul pădure situat în UP VI - UA 153, indicându-le cele 2 cioate ale arborilor specia gârniţă pe care i-a tăiat la solicitarea inculpatei I., constatându-se că respectivele cioate nu prezentau cioplaj sau marca silvică rotundă de tăiere.

Potrivit Adresei nr. x/27.10.2014, emisă de R., cei doi arbori aveau un volum de 2,228 mc., valoarea prejudiciului produs fiind de 459,66 RON.

De asemenea, din cuprinsul adreselor emise de R. a reieşit că preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării/comiterii faptei, era de 71 RON/mc.

4. Inculpatul N., în toamna anului 2011, a auzit de la un unchi al său, S., că inculpatul A. are lemne de vânzare, astfel a mers la acesta şi împreună s-au deplasat în pădure, în pct. (...), iar inculpatul A. i-a indicat un număr de 5 arbori nemarcaţi, specia gârniţă, pe care urma să-i taie. Pentru cei 5 arbori, inculpatul N. i-a dat acestuia suma de 150 RON. Inculpatul A. i-a spus că se va ocupa el de marcarea arborilor, însă nu a realizat acest lucru, creându-i inculpatului N. impresia că arborii sunt din pădurea proprietatea sa. Cei 5 arbori au fost tăiaţi cu drujba de către inculpatul T., la solicitarea inculpatului N. şi duşi la locuinţa acestuia din urmă.

Fiind audiaţi de către organul de cercetare penală, inculpaţii N. şi T. au confirmat situaţia de fapt reţinută mai sus.

Aşa cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 06.10.2014, inculpaţii N. şi T. au condus organul de poliţie şi organul silvic la terenul pădure UP VI - UA 153, indicându-le cele 5 cioate ale arborilor specia gârniţă, pe care inculpatul T. îi tăiase la solicitarea inculpatului N., constatându-se că respectivele cioate nu prezentau cioplaj sau marca silvică rotundă de tăiere.

Din materialul probator aflat în dosarul de urmărire penală rezultă arborii au fost tăiaţi de pe terenul cu vegetaţie forestieră situat în UP VI - UA 153, teren ce aparţine persoanei vătămate C.

Potrivit Adresei nr. x/27.10.2014, emisă de R., cei cinci arbori aveau un volum de 4,915 mc., valoarea prejudiciului produs fiind de 909,38 RON.

De asemenea, din cuprinsul adreselor emise de R., reiese că preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării/comiterii faptei, era de 71 RON/mc.

5. În toamna anului 2011, lunile octombrie- noiembrie, inculpatul A. a vândut doi arbori specia gârniţă, nemarcaţi, inculpatului K., creându-i impresia că arborii îi aparţin. Cei doi s-au deplasat în pădurea situată în UP VI - UA 153, iar inculpatul A. i-a indicat cei 2 arbori, care erau nemarcaţi, pe care inculpatul K. i-a tăiat cu drujba şi i-a transportat la domiciliul său.

Fiind audiat de către organul de cercetare penală, inculpatul K. a relatat împrejurările în care a tăiat, la indicaţiile inculpatului A., cei doi arbori specia gârniţă, precizând că respectivii arbori nu prezentau cioplaj sau marca silvică rotundă de tăiere.

De asemenea, fiind audiat de către organul de cercetare penală, martorul J. a confirmat situaţia de fapt reţinută mai sus, relatând că, în toamna anului 2011, l-a văzut pe inculpatul K. când a tăiat arborii, iar în pădurea respectivă l-a văzut şi pe inculpatul A., acesta din urmă fiind împreună cu inculpatul K.

Aşa cum a rezultat din procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 13.10.2014, inculpatul K. a condus organul de poliţie şi organul silvic la terenul pădure situat în UP VI - UA 153, indicându-le cele două cioate ale arborilor specia gârniţă, pe care îi tăiase la indicaţia inculpatului A., constatându-se că respectivele cioate nu prezentau marca silvică rotundă de tăiere.

Cei doi arbori au fost tăiaţi de pe terenul persoanei vătămate C., iar potrivit Adresei nr. x/27.10.2014, emisă de R., aceştia aveau un volum de 3,247 mc., valoarea prejudiciului produs fiind de 875,93 RON.

De asemenea, din cuprinsul adreselor emise de R. a reieşit că preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei, era de 71 RON/mc.

6. Inculpatul E., în toamna anului 2011, a discutat cu inculpatul A. cu privire la faptul că doreşte să cumpere de la acesta arbori. Astfel, inculpatul A. a fost de acord şi au mers în pădurea situată în UP VI - UA 153, unde acesta i-a indicat inculpatului E., cei doi arbori specia gârniţă, nemarcaţi, pentru care a primit suma de 130 RON. Cei doi arbori nemarcaţi au fost tăiaţi la solicitarea inculpatului E. de către inculpatul Q., cu drujba, şi transportaţi la locuinţa lui E.

Fiind audiaţi de către organul de cercetare penală, inculpaţii E. şi Q. au confirmat situaţia de fapt reţinută mai sus.

Aşa cum a rezultat din procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 07.10.2014, inculpatul Q. a condus organul de poliţie şi organul silvic la terenul pădure situat în UP VI - UA 153, indicându-le cele două cioate ale arborilor specia gârniţă, pe care îi tăiase la indicaţia inculpatului E., constatându-se că respectivele cioate nu prezentau marca silvică rotundă de tăiere.

Cei doi arbori au fost tăiaţi de pe terenul persoanei vătămate B., iar potrivit Adresei nr. x/28.11.2014, emisă de R., aceştia aveau un volum de 2,288 mc., valoarea prejudiciului produs fiind de 459,66 RON.

De asemenea, din cuprinsul adreselor emise de R. a reieşit că preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării/comiterii faptei, era de 71 RON/mc.

7. În toamna anului 2011, inculpatul G. a auzit prin comună că inculpatul A. vinde material lemnos, astfel că a mers la acesta şi a convenit să-i vândă 2 arbori, specia gârniţă. În aceste condiţii, cei doi au mers la un teren cu vegetaţie forestieră, în pct. (...), situat în UP VI - UA 153, unde inculpatul A. i-a creat impresia că terenul îi aparţine şi a indicat inculpatului G., cei 2 arbori pe care urma să-i taie şi să-i ducă la domiciliul său. Cei doi arbori nu prezentau marcă silvică şi pentru aceştia inculpatul G. i-a dat inculpatului A. suma de 120 RON. Arborii au fost tăiaţi cu drujba, la solicitarea inculpatului G., de către inculpatul U., zis V. Arborii tăiaţi de inculpatul U. au fost transportaţi apoi la locuinţa inculpatului G., cu căruţa, de către martorul W.

Fiind audiaţi de către organul de cercetare penală, inculpaţii G. şi martorii W. şi X. au confirmat situaţia de fapt reţinută mai sus.

Aşa cum a rezultat din procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 07.10.2014, inculpatul G. a condus organul de poliţie şi organul silvic la terenul pădure situat în UP VI - UA 153, indicându-le cele două cioate ale arborilor specia gârniţă, arbori pe care îi cumpărase de la inculpatul A., constatându-se că respectivele cioate nu prezentau cioplaj sau marca silvică rotundă de tăiere.

Cei doi arbori au fost tăiaţi de pe terenul persoanei vătămate B., iar potrivit Adresei nr. x/27.10.2014, emisă de R., aceştia aveau un volum de 2,926 mc., valoarea prejudiciului produs fiind de 627,43 RON.

De asemenea, din cuprinsul adreselor emise de R. a reieşit că preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării/comiterii faptei, era de 71 RON/mc.

8. Inculpata H., în toamna anului 2011, în luna octombrie sau noiembrie, a mers împreună cu martora Y., la inculpatul A. şi a cumpărat de la acesta 2 arbori, specia gârniţă. Inculpatul A. a mers cu ea la un teren cu pădure, situat în UP VI - UA 153 - pct. (...), creându-i acesteia impresia că îi aparţine, unde i-a indicat 2 arbori, specia gârniţă, pe care aceasta urma să-i taie şi să-i ducă la domiciliul său. Cei doi arbori nu erau marcaţi cu marcă silvică rotundă, aveau doar un cioplaj, iar pentru aceştia inculpata H. i-a dat inculpatului A. suma de 140 RON. Arborii au fost tăiaţi cu drujba de către inculpatul Z. la solicitarea inculpatei H. şi au fost transportaţi la locuinţa acesteia.

Fiind audiaţi de către organul de cercetare penală, inculpaţii H. şi Z. au confirmat situaţia de fapt reţinută mai sus.

Aşa cum a rezultat din procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 08.10.2014, inculpata H. a condus organul de poliţie şi organul silvic la terenul pădure situat în UP VI - UA 153, indicându-le cele două cioate ale arborilor specia gârniţă, arbori pe care îi cumpărase de la inculpatul A., constatându-se că respectivele cioate nu prezentau cioplaj sau marca silvică rotundă de tăiere.

Cei doi arbori au fost tăiaţi de pe terenul persoanei vătămate B., iar potrivit Adresei nr. x/27.10.2014, emisă de R., aceştia aveau un volum de 2,594 mc., valoarea prejudiciului produs fiind de 536,69 RON.

De asemenea, din cuprinsul adreselor emise de R. a reieşit că preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării/comiterii faptei, era de 71 RON/mc.

9. În toamna anului 2011, probabil în cursul lunii noiembrie, nu s-a putut stabili cu certitudine, martora AA., auzind prin sat că inculpatul A. are lemne de vânzare s-a dus la acesta şi l-a întrebat dacă mai are să-i vândă şi ei, deoarece avea nevoie de lemne pentru iarnă. Inculpatul i-a răspuns afirmativ şi a doua zi, acesta a mers în pădure, în pct. (...), împreună cu tatăl martorei, respectiv M., inculpatul A. creându-i acestuia impresia că terenul îi aparţine, ocazie cu care a indicat inculpatului M. doi arbori nemarcaţi, specia gârniţă, pe care urma să-i taie. Pentru arbori, inculpatul A. a pretins martorei AA. suma de 150 RON, pe care a şi primit-o de la aceasta. Astfel, inculpatul M. a indicat fiului său, inculpatul O., arborii pe care trebuia să-i taie, iar acesta din urmă a tăiat cu drujba un număr de 5 arbori, nemarcaţi, ce au fost transportaţi cu căruţa de către inculpatul Q., la locuinţa martorei AA.

Fiind audiaţi de către organul de cercetare penală, inculpaţii Q., O., BB. şi martora AA. au confirmat situaţia de fapt reţinută mai sus.

Aşa cum a rezultat din procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 19.10.2014, inculpatul M. a condus organul de poliţie şi organul silvic la terenul pădure UP VI - UA 153, indicându-le cele cinci cioate ale arborilor specia gârniţă, pe care îi tăiase în împrejurările descrise mai sus, constatându-se că respectivele cioate nu prezentau cioplaj sau marca silvică rotundă de tăiere.

Cei cinci arbori au fost tăiaţi de pe terenul persoanei vătămate C., iar potrivit Adresei nr. x/27.10.2014, emisă de R., aceştia aveau un volum de 5,748 mc., valoarea prejudiciului produs fiind de 1144,17 RON.

De asemenea, din cuprinsul adreselor emise de R. a reieşit că preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării/comiterii faptei, era de 71 RON/mc.

10. Inculpata F., în perioada octombrie - noiembrie 2011, a cumpărat 2 arbori de esenţă gârniţă, nemarcaţi, de la inculpatul A.. Astfel, inculpatul A. s-a deplasat împreună cu inculpata F., la terenul cu vegetaţie forestieră situat în UP VI - UA 153, creându-i acesteia impresia că terenul îi aparţine şi i-a indicat doi arbori nemarcaţi, specia gârniţă, pentru a fi tăiaţi. Aceasta i-a dat pentru cei doi arbori suma de 140 RON. Arborii au fost tăiaţi cu drujba de către inculpatul Z., la indicaţia inculpatei F. şi transportaţi apoi la domiciliul acesteia, prin târâre cu un tractor.

Fiind audiaţi de către organul de cercetare penală, inculpaţii F. şi Z. au confirmat situaţia de fapt reţinută mai sus.

Aşa cum a rezultat din procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 07.10.2014, inculpatul Z. a condus organul de poliţie şi organul silvic la terenul pădure situat în UP VI - UA 153, indicându-le cele două cioate ale arborilor specia gârniţă, arbori pe care îi tăiase în împrejurările descrise mai sus, constatându-se că respectivele cioate nu prezentau cioplaj sau marca silvică rotundă de tăiere.

Cei doi arbori au fost tăiaţi de pe terenul persoanei vătămate B., iar potrivit Adresei nr. x/27.10.2014, emisă de R., aceştia aveau un volum de 2,594 mc., valoarea prejudiciului produs fiind de 536,69 RON.

De asemenea, din cuprinsul adreselor emise de R. a reieşit că preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei, era de 71 RON/mc.

11. Inculpatul J., în cursul lunii noiembrie 2011, a cumpărat de la inculpatul A., un număr de 3 arbori specia gârniţă. Astfel, inculpatul A. s-a deplasat la terenul cu vegetaţie forestieră situat în UP VI - UA 153, împreună cu inculpatul J., creându-i acestuia impresia că respectiva pădure îi aparţine şi a indicat inculpatului J. arborii pe care urma să-i taie şi să-i ducă la domiciliul său. Cei trei arbori specia gârniţă, nemarcaţi, au fost tăiaţi cu drujba de către inculpatul J. şi transportaţi la domiciliul acestuia, cu căruţa, de către inculpatul Q.

Fiind audiat de către organul de cercetare penală, inculpatul Q. a confirmat situaţia de fapt reţinută mai sus.

Aşa cum a rezultat din procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 07.10.2014, inculpatul Q. a condus organul de poliţie şi organul silvic la terenul pădure situat UP VI - UA 153, indicându-le cele trei cioate ale arborilor specia gârniţă, arbori pe care îi tăiase inculpatul J. în împrejurările descrise mai sus, constatându-se că respectivele cioate nu prezentau cioplaj sau marca silvică rotundă de tăiere.

Cei trei arbori au fost tăiaţi de pe terenul persoanei vătămate C., iar potrivit Adresei nr. x/27.10.2014, emisă de R., aceştia aveau un volum de 5,732 mc., valoarea prejudiciului produs fiind de 1328,20 RON.

De asemenea, din cuprinsul adreselor emise de R., a reieşit că preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării/comiterii faptei, era de 71 RON/mc.

Deşi, pe parcursul urmăririi penale, inculpatul J. nu a recunoscut că ar fi tăiat cei trei arbori nemarcaţi, materialul probator aflat la dosarul cauzei infirmă apărarea inculpatului. De altfel, pe parcursul judecăţii, inculpatul J. a recunoscut în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, aşa cum este descrisă în actul de sesizare a instanţei.

La rândul său, pe parcursul urmăririi penale, inculpatul A. nu a recunoscut comiterea faptelor. Acesta a susţinut că nu a vândut sau tăiat vreun arbore din pădurile persoanelor vătămate B. şi C. De asemenea, inculpatul A. a mai susţinut că mama sa, CC., şi persoanele vătămate B. şi C., nu ar fi procedat la ieşirea din indiviziune în privinţa terenului cu vegetaţie forestieră şi că nu ar fi fost niciodată la terenul cu vegetaţie forestieră să stabilească mejdinele.

Instanţa de fond a apreciat că aceste susţineri ale inculpatului A. sunt contrazise de materialul probator aflat la dosarul cauzei.

În această ordine de idei, s-a observat că mamei inculpatului, CC., i-a revenit conform Certificatului de moştenitor cu partaj nr. 74 din 16.05.2007, printre alte bunuri şi un teren pădure extravilan, în suprafaţă de 8.000 m.p., situat în UP VI-UA 153. Ulterior, între RNP - Direcţia Silvică Râmnicu Vâlcea, în calitate de prestator prin R., şi CC., în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de prestări servicii nr. x/04.06.2007, având ca obiect paza fondului forestier aflat în proprietatea beneficiarului. Astfel cum rezultă atât din cuprinsul procesului-verbal de predare primire din data de 23.12.2008, precum şi din declaraţiile martorilor ing. DD. şi EE., inculpatul A. avea cunoştinţă de limitele de hotar, deoarece chiar el a participat la predarea terenului cu vegetaţie forestieră ce i-a revenit mamei sale, în pază la R., teren ce era delimitat prin semne vizibile de cioplaje cât şi vopsea de culoare galbenă.

De altfel, pe parcursul judecăţii, inculpatul A. a recunoscut în totalitatea faptele pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, aşa cum sunt descrise în actul de sesizare a instanţei."

Astfel, în drept, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a constatat că, faptele reţinute la pct. 1 - 11 din hotărârea primei instanţe, în sarcina inculpatului A., constând în aceea că, în perioada octombrie - noiembrie 2011, a tăiat fără drept şi a sustras cei 6 arbori de esenţă gârniţă, nemarcaţi, din pădurea persoanei vătămate B., situată în UP VI-UP 153 şi, în aceeaşi perioadă, a instigat pe inculpaţii N., I., M. (n. 1946), L., K., H., G., F., J. şi E. să taie mai mulţi arbori nemarcaţi din pădurea persoanei vătămate B. sau, după caz, din pădurea persoanei vătămate C., pe care aceştia i-au dus la domiciliile lor, inculpatul A. creându-le impresia că arborii sunt pe proprietatea sa şi că era îndreptăţit astfel să-i vândă, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (forma în vigoare la data comiterii faptelor) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (11 acte materiale) şi de art. 110 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (forma în vigoare la data comiterii faptelor), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (11 acte materiale), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A.

De asemenea, instanţa a constatat că, potrivit materialului probator aflat la dosarul cauzei, inculpatul A. a săvârşit faptele la intervale scurte de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, iar valoarea totală a prejudiciului produs prin faptele acestuia este de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării/comiterii faptei.

Sub aspectul legii penale mai favorabile acestui inculpat, având în vedere regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, precum şi modalităţile de individualizare a executării pedepsei, prima instanţă a considerat că legea penală veche, în vigoare la momentul comiterii faptelor, este mai favorabilă inculpatului A.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, printre care şi inculpatul A., instanţa de fond a avut în vedere prevederile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi criteriile generale instituite de art. 72 C. pen. din 1969, respectiv: pericolul social concret al faptelor comise de fiecare dintre aceşti inculpaţi (context în care s-a observat cu precădere amploarea deosebită a activităţii infracţionale desfăşurate de inculpatul A. care, de altfel, a antrenat în activitatea infracţională şi pe ceilalţi inculpaţi), împrejurările şi modalitatea în care inculpaţii au săvârşit faptele reţinute mai sus în sarcina lor, urmările produse, atitudinea manifestată de fiecare inculpat pe parcursul procesului penal, aspectul că inculpaţii T. şi K. nu se află la primul conflict cu legea penală (astfel cum a rezultat din fişele lor de cazier judiciar), în timp ce restul inculpaţilor nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, celelalte date privind persoana fiecărui inculpat, rezultate din înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Nu în ultimul rând, instanţa a avut în vedere şi faptul că inculpatul A. a acoperit integral, pe parcursul judecăţii, însă ulterior primului termen de judecată, prejudiciile materiale pe care inculpaţii le-au produs, prin comiterea infracţiunilor reţinute mai sus în sarcina lor, persoanelor vătămate/părţi civile B. şi C.

S-a subliniat că faptele de natura celor comise de inculpaţi prezintă gravitate inclusiv prin prisma efectelor negative pe care le produc asupra mediului, tăierile ilegale de arbori devenind, din păcate, un adevărat fenomen.

Faţă de natura, gravitatea şi amploarea deosebită a activităţii infracţionale desfăşurate de inculpatul A., judecătorul fondului a considerat că nu s-ar justifica, totuşi, reţinerea în favoarea acestui inculpat a vreunei circumstanţe atenuante.

Luându-se în considerare datele privind persoana inculpatului A., care nu este cunoscut cu antecedente penale, a adoptat o atitudine sinceră pe parcursul judecăţii, are un loc de muncă şi familie, s-a apreciat că, în situaţia acestuia, scopul pedepsei ar putea fi atins şi fără privare de libertate, în condiţiile art. 861 C. pen. din 1969.

Împotriva acestei sentinţe s-a declarat apel de către inculpatul A. şi de partea civilă B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Apelantul inculpat a criticat sentinţa pentru greşita soluţionare a laturii penale, arătând, în esenţă, că prima instanţă a identificat greşit legea penală mai favorabilă, în raport cu criteriile de calcul a valorii masei lemnoase. De asemenea, a criticat sentinţa pentru greşita individualizare judiciară a pedepsei, solicitând a se reţine circumstanţe atenuante.

Prin Decizia penală nr. 257/A din data de 06 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în ceea ce priveşte apelul inculpatului declarat de A. împotriva Sentinţei penale nr. 167 din 05 aprilie 2017, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, s-a dispus respingerea acestuia, ca nefondat.

În esenţă, pentru a se dispune astfel, în apel, s-a apreciat că situaţia de fapt a fost corect reţinută de către prima instanţă, în raport cu probele administrate în cauză şi că, de asemenea, în mod corespunzător s-a stabilit legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului, vinovăţia acestuia şi încadrarea juridică a faptelor săvârşite.

S-a menţionat în decizia curţii de apel că, în mod corect, prima instanţă a considerat că legea penală mai favorabilă inculpatului este aceea existentă la data comiterii faptelor, respectiv C. pen. anterior şi Legea nr. 46/2008, în forma în vigoare la data săvârşirii infracţiunii de către inculpat, criteriile principale pentru a considera că aceasta este legea penală mai favorabilă referindu-se la cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare stabilită de către prima instanţă, respectiv în condiţiile prevăzute de art. 861 din C. pen. anterior.

S-a apreciat că aspectele invocate de către apelantul - inculpat în legătură cu diferenţele existente între legislaţia prezentă şi cea de la data săvârşirii faptei reţinută în sarcina inculpatului în privinţa evaluării masei lemnoase care a format obiectul săvârşirii infracţiunii, nu prezintă relevanţă în privinţa stabilirii legii penale mai favorabile, deoarece în raport cu situaţia de fapt reţinută, atât sub imperiul legii penale de la data comiterii faptei, cât şi a legii penale noi, faptele săvârşite de către inculpat sunt infracţiuni.

De asemenea, instanţa de apel a menţionat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se reţine în sarcina inculpatului circumstanţe atenuante, reţinându-se de altfel, că prima instanţă a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., admiţând cererea inculpatului ca soluţionarea cauzei să se realizeze exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, consecinţa fiind aceea a diminuării limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Curtea de Apel Piteşti a constatat, totodată, că nu sunt îndeplinite condiţiile aplicării în cauză a instituţiilor penale prevăzute de C. pen. în vigoare, respectiv renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea la aplicarea pedepsei, precizându-se că sunt relevante persistenţa infracţională ale inculpatului şi consecinţele grave ale faptelor sale. Astfel, s-a apreciat, că individualizarea pedepsei şi modalitatea de executare aplicată inculpatului sunt corecte, fiind respectate cerinţele, prevăzute de lege şi totodată prevăzute de principiul proporţionalităţii, în sensul că pedeapsa aplicată şi modalitatea de executare sunt adecvate situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală.

Cu privire la apelul părţii civile s-a apreciat că şi acesta este nefondat, în cauză neputându-se reţine acordul de mediere încheiat, deoarece excede limitelor sesizării instanţei şi s-a mai constatat că la dispoziţia părţii civile, la o unitate bancară, este consemnată suma de 4.815,59 RON, în vederea acoperirii prejudiciului produs.

Împotriva Deciziei penale nr. 257/A din data de 06 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 05 iunie 2018, în termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., decizia atacată fiindu-i comunicată la data de 18.04.2018.

Prin cererea de recurs în casaţie, s-a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cadrul motivelor de recurs în casaţie, inculpatul a arătat, în esenţă, că, în mod eronat, instanţa a apreciat legea veche ca fiind lege penală mai favorabilă, respectiv C. pen. 1969 şi C. silvic - Legea nr. 46/2008, existentă la data săvârşirii faptelor - lunile octombrie - noiembrie 2011, reţinând infracţiunile prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 110 alin. (1) lit. d), cu) aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen., pentru care se prevedea pedeapsa închisorii de la 4 ani la 16 ani închisoare, (dacă prejudiciul este mai mare de 50 de ori).

Recurentul a arătat că a susţinut, atât la instanţa de fond, cât şi la instanţa de apel, că legea penală mai favorabilă este cea existentă la data soluţionării cauzei, dar, fără argumente juridice plauzibile, s-au reţinut şi s-au aplicat, ca lege penală mai favorabilă, atât dispoziţiile C. pen. existent la data săvârşirii faptelor - octombrie - noiembrie 2011, respectiv C. pen. anterior, cât şi dispoziţiile Legii nr. 46/2008, existente la acea dată, deşi acestea nu pot fi reţinute ca favorabile din mai multe considerente pe care le-a arătat, însă nu au fost însuşite de instanţe.

Pe cale de consecinţă, recurentul a apreciat că pedepsele stabilite sunt în afara limitelor prevăzute de lege, în urma aplicării legii penale mai favorabile.

Astfel, s-a arătat că limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală veche pentru cele două infracţiuni sunt de la 4 la 16 ani închisoare, în timp ce legea nouă prevede o pedeapsă de la 2 la 7 ani închisoare, drept pentru care, faţă de limitele de pedeapsă ale infracţiunilor reţinute, legea penală mai favorabilă este legea nouă şi nu cea anterioară.

Recurentul a mai arătat că nu s-a avut în vedere împrejurarea că, potrivit dispoziţiilor art. 75 lit. d) C. pen. în vigoare la data soluţionării cauzei, care reglementează împrejurările ce constituie circumstanţe atenuante legale, respectiv acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracţiune, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, dacă inculpatul nu a beneficiat de această circumstanţă într-un interval de cinci ani anteriori comiterii faptei, situaţie în care, în conformitate cu art. 76 alin. (1) C. pen., limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiune se reduc cu o treime.

De asemenea, recurentul a invocat, în susţinerea aceleiaşi critici privind greşita stabilire a legii penale mai favorabile, că, prin intrarea în vigoare a dispoziţiilor art. 202 pct. 8 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., a fost modificat art. 123 din Legea nr. 46/2008 în sensul că preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se va stabili anual, prin lege, la propunerea autorităţii publice centrale, care răspunde de silvicultură, iar prin Legea nr. 171/2017, s-a stabilit că, de la data de 01.01.2018, preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior este de 164 RON.

Totodată, recurentul a apreciat relevantă succesiunea actelor normative cu privire la preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, de la data săvârşirii faptelor până la data soluţionării cauzei.

În acest sens, în stabilirea situaţiei dacă faptele, aşa cum sunt reţinute, întrunesc elementele tipicităţii infracţiunilor silvice prevăzute de art. 108, art. 110 C. silvic având în vedere că aceasta se stabileşte în raport de valoarea pagubei produse şi stabilirea încadrării juridice a faptelor, tot prin raportare la valoarea pagubei, recurentul a făcut referire la Decizia nr. 12/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii prin care s-a statuat că numai o anumită valoare a pagubei produse poate atribui faptelor îndreptate împotriva fondului forestier (cu referire la art. 108 şi 110 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic), caracterul de infracţiune, nerealizarea cuantumului acelei valori ce constituie condiţie pentru ca incriminarea să devină operantă, determină lipsa trăsăturii esenţiale specifice laturii obiective a infracţiunilor la regimul silvic, respectiv neîntrunirea criteriului valoric necesar, dar şi pentru încadrarea juridică în raport de care se stabilesc limitele pedepselor.

Astfel, s-a arătat că dispoziţiile art. 108 şi art. 110 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic se raportează la prejudiciul produs, specificându-se că poate constitui infracţiune numai dacă acesta este de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei (lit. a), de) 20 de ori mai mare şi de 50 de ori mai mare (lit. d).

Aşadar, s-a apreciat că, de la data săvârşirii faptelor, preţul mediu/metru cub a suferit modificări, respectiv de la 85 RON/metru cub, cât era în anul 2012, respectiv la 115 RON/metru cub în anul 2015, iar începând cu 01.01.2018, respectiv data soluţionării cauzei, preţul mediu/metru cub de masă lemnoasă pe picior s-a stabilit, prin Legea nr. 265/20.12.2017, la 164 RON.

În opinia recurentului A., succesiunea de acte normative care stabilesc preţul mediu de masă lemnoasă pe picior şi care modifică criteriul de stabilire a valorii pagubei, determină, prin cuantum, incriminarea faptei sau agravarea încadrării juridice, implicit stabilirea limitelor legale ale pedepselor, pentru faptele aflate în curs de judecată.

Ca atare, s-a opinat că majorarea valorii preţului mediu/metru cub, pentru cauzele aflate în curs de judecată ce au ca obiect infracţiunile prevăzute de art. 108 şi art. 110 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, atrage incidenţa art. 4 din C. pen. şi al art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, sau incidenţa art. 5 din C. pen., după caz.

Cum volumul masei lemnoase este în total de 44,406 m.c. (22,476 m.c. pentru o parte vătămată + 21.930 m.c. pentru altă parte vătămată), raportat la preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior stabilită prin Legea nr. 265/2017, care totalizează o valoare a pagubei de 7.282 RON, recurentul a arătat că aceasta trebuie avută în vedere la stabilirea infracţiunii şi la încadrarea juridică.

Pentru a se reţine agravanta prevăzută de art. 108 şi art. 110 lit. d) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, s-a apreciat că se impune ca valoarea prejudiciului produs să fie de cel puţin 50 de ori sau mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, ceea ce, în speţă, nu este îndeplinit, întrucât preţul mediu de cel puţin 50 de ori presupune să fie de minim 8.200 RON, or, în speţă, valoarea de 44,406 metri cubi, calculată la preţul mediu conform Legii nr. 265/2017, totalizează 7.282 RON.

Ca urmare, recurentul a concluzionat că faptele nu sunt corect încadrate juridic în raport de dispoziţiile prevăzute de art. 108 şi art. 110 din Legea nr. 46/7008 - Codul silvic, respectiv art. 107 şi art. 109, aşa cum este actualizat şi republicat Codul silvic, întrucât valoarea pagubei nu depăşeşte de 50 de ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, ci se încadrează în agravanta prevăzută de aceleaşi texte de lege la lit. c) (art. 108 lit. c) şi art. 110 lit. c), respectiv art. 107 alin. (1) lit. c) şi art. 109 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 republicată şi actualizată, situaţie în care, în opinia recurentului, limitele pedepselor sunt de la 1 la 5 ani închisoare, ceea ce a atras aplicarea unor pedepse în afara limitelor prevăzute de lege, în urma aplicării legii penale mai favorabile.

În acest sens, recurentul inculpat A. a invocat faptul că, de la săvârşirea faptei şi până la data soluţionării cauzei a intervenit o nouă lege, respectiv Legea nr. 171/2017, prin care s-a modificat criteriul de stabilire a valorii pagubei ce determină, prin cuantumul ei, fie incriminarea faptei, fie atenuarea/agravarea încadrării juridice, aşa încât se impune ca, potrivit art. 5 C. pen., să se aplice legea penală mai favorabilă.

Chiar dacă respectivele fapte sunt considerate în continuare infracţiuni, s-a apreciat că reglementarea prin norme speciale din Codul silvic, prin majorarea criteriului de calcul, constituie o dispoziţie legală mai favorabilă a cărei aplicare implică o restrângere a conţinutului laturii obiective a infracţiunii ce aduce atingere fondului forestier, astfel că acestea imprimă faptei caracter infracţional, dar valoarea poate să conducă fie la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii, în cazul în care nu se atinge pragul prevăzut de lege, fie la o altă încadrare juridică, respectiv art. 108 lit. c) şi art. 110 lit. c), art. 107 alin. (1) lit. c) şi art. 109 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008, având în vedere că prejudiciul nu depăşeşte de 50 de ori preţul mediu şi, în această situaţie, limitele pedepselor sunt de la 1 la 5 ani.

În opinia recurentului, aceste limite de la 1 la 5 ani închisoare se reduc cu câte o treime, având vedere că soluţionarea cauzei s-a făcut prin aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limitele de pedeapsă fiind între 8 luni şi 3 ani şi 4 luni, care, la rândul lor, trebuie reduse cu câte o treime, prin aplicarea circumstanţei atenuante legale, prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. d) şi art. 76 alin. (1) C. pen., ca urmare a acoperirii integrale a prejudiciului, astfel că limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt de la 5 luni şi 2 săptămâni la 2 ani şi 2 luni.

În acest sens, s-a apreciat că, având în vedere că pedepsele aplicate inculpatului, de câte 2 ani şi 8 luni, sunt peste limita maximă prevăzută de lege, hotărârea este nelegală.

S-a mai arătat că legiuitorul nu a distins între cauzele pentru care pedeapsa a fost aplicată greşit, indiferent că acest lucru a survenit în urma reţinerii eronate a unor circumstanţe atenuante sau agravante ori a unor cauze de reducere sau majorare a pedepsei, astfel că prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, instanţa supremă are competenţa să verifice inclusiv modalitatea în care a fost aplicată legea penală mai favorabilă prin care s-a ajuns la aplicarea unei pedepse concrete.

Un alt criteriu ignorat în stabilirea legii penale mai favorabile, a fost, în opinia recurentului, durata termenului de încercare privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

S-a arătat că legea penală veche, reţinută de instanţe ca fiind mai favorabilă, stabileşte o durată a termenului de încercare, respectiv durata pedepsei la care se adaugă un interval ales de instanţă între 2 şi 5 ani, însă noul C. pen. stabileşte un termen de supraveghere cuprins între 2 şi 4 ani, astfel că şi sub acest aspect legea penală mai favorabilă este cea existentă la data soluţionării cauzei, respectiv C. pen. în vigoare.

După îndeplinirea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 439 C. proc. pen., Curtea de Apel Piteşti a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul de recurs în casaţie a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 29.06.2018, când s-a stabilit termen în vederea examinării admisibilităţii cererii, potrivit art. 440 C. proc. pen., la data de 21.09.2018, precum şi întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză.

Cu prilejul examinării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie cu care a fost învestită, prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 21 septembrie 2018, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, Înalta Curte a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent, pentru judecarea pe fond a recursului în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Astfel, în cauză s-a stabilit termen de judecată la data de 16 noiembrie 2018, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării şi ale reprezentantului Ministerului Public pe fondul cauzei de recurs în casaţie, acestea fiind pe larg redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Analizând recursul în casaţie declarat inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reaminteşte că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac care vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege, fiind, astfel, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat.

De asemenea, reaminteşte că recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri asupra faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, analiza de legalitate nefiind însă una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate, ca atare, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În cauza de faţă, recurentul inculpat A. a formulat recurs în casaţie, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Din interpretarea literală a acestei dispoziţii legale, rezultă că se circumscriu cazului de casare menţionat acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei, printre altele, prin depăşirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depăşeşte limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, prin Sentinţa penală nr. 167/05.04.2017 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia recurată, după schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, inculpatul A., în baza art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (forma în vigoare la data comiterii faptelor) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (11 acte materiale) şi art. 5 C. pen., cu aplicarea în cauză a disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat la 2 ani şi 8 luni închisoare.

De asemenea, în baza art. 110 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (forma în vigoare la data comiterii faptelor) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (11 acte materiale) şi art. 5 C. pen., cu aplicarea în cauză a disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 2 ani şi 8 luni închisoare.

Astfel, în baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, au fost contopite cele două pedepse stabilite şi s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa principală rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit disp. art. 862 C. pen. din 1969.

Se reţine că, în concret, în temeiul cazului de casare invocat, criticile recurentului inculpat A., anterior redate, vizează cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, de câte 2 ani şi 8 luni închisoare, respectiv pedeapsa principală rezultantă aplicată acestuia de 2 ani şi 8 luni închisoare, suspendată sub supraveghere, susţinându-se nu că pedepsele aplicate sunt într-un alt cuantum decât cel prevăzut de lege, în accepţiunea cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., ci faptul că pedepsele stabilite sunt în afara limitelor ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile reţinute în cauză de către instanţe.

Aşa cum rezultă din cuprinsul recursului în casaţie formulat în scris de recurentul inculpat, dar şi din concluziile orale formulate cu prilejul dezbaterilor, rezultă că toate argumentele invocate de apărare prin care se susţine nelegalitatea pedepselor vizează greşita apreciere a instanţelor de fond şi apel în ceea ce priveşte alegerea legii penale mai favorabile aplicabile în speţă.

În susţinerea acestei critici vizând greşita stabilire a legii penale mai favorabile, apărarea inculpatului a invocat argumente vizând încadrarea juridică a faptelor, precum şi elemente ce ţin de starea de fapt reţinută în cauză (cum ar fi volumul masei lemnoase, valoarea prejudiciului, preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior ce se stabileşte anual, dar şi eventualitatea reţinerii în cauză a circumstanţei atenuante legale referitoare la achitarea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracţiune).

Aşa fiind, Înalta Curte constată că dezvoltarea motivelor recursului în casaţie exced cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care vizează împrejurarea că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, obiectul criticii recurentului inculpat are în vedere modul de stabilire şi aplicare a legii penale mai favorabile.

Potrivit art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 modificată şi republicată şi art. 109 alin. (1) lit. d) din aceeaşi lege, dispoziţii invocate de apărare ca fiind aplicabile în cauză, limitele de pedeapsă pentru fiecare dintre infracţiuni sunt cuprinse de la 2 la 7 ani închisoare, iar pedepsele aplicate inculpatului A. sunt în cuantum de câte 2 ani şi 8 luni închisoare, fiind evident că acestea se încadrează în limitele prevăzute de lege.

Modalitatea de stabilire a legii penale mai favorabile de către instanţa de apel, fără vreo consecinţă în planul legalităţii pedepselor stabilite în cauză, care se încadrează în limitele prevăzute de noua lege, nu poate face obiectul cenzurii instanţei de recurs, nefiind circumscrisă cazului de casare invocat de către recurent.

Or, aşa cum au fost formulate motivele de recurs în casaţie, analiza ce se solicită a fi făcută de către Înalta Curte vizează încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost condamnat inculpatul A. în raport cu încadrarea juridică dată acestora, respectiv aprecierea legii mai favorabile aplicabile în speţă, reţinută în cauză cu autoritate de lucru judecat, prin hotărârea penală definitivă.

Astfel, s-a constatat, în cauză, toată argumentaţia adusă de inculpat, prin apărător, în cererea de recurs în casaţie cu privire la incidenţa cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., vizează, în concret, încadrarea juridică dată faptelor pentru care a fost condamnat inculpatul, reţinerea circumstanţelor atenuante şi aplicarea, ca lege penală mai favorabilă în ceea ce îl priveşte pe inculpat, C. pen. nou şi Legea nr. 46/2008 în forma în vigoare la data soluţionării cauzei, care ar fi condus, în opinia sa, la o altă încadrare juridică, şi astfel, implicit, la reindividualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate. Or, toate aceste critici formulate exced cazului de casare invocat.

De asemenea, criticile reţinute în cele ce preced, cu referire la volumul masei lemnoase, valoarea prejudiciului ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă, apărarea arătând că acest preţ a fost modificat printr-o succesiune de acte normative şi modifică criteriul de stabilire a valorii pagubei ce determină, prin cuantum, agravarea încadrării juridice, implicit stabilirea limitelor de pedeapsă, vizează în realitate încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina acestuia deja stabilită în cauză cu titlu definitiv.

Aşadar, încadrarea juridică dată faptelor ori reţinerea sau nu a circumstanţelor atenuante/agravante, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în procedura recursului în casare, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor, având în vedere scopul recursului în casaţie reglementat ca şi o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

În consecinţă, cum în concret toate argumentele formulate pe calea recursului în casaţie de faţă vizează nelegalitatea pedepsei principale aplicate prin prisma modalităţii de stabilire şi aplicare a legii penale mai favorabile, rezultă că recursul în casaţie formulat este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Concluzionând, Înalta Curte constată că pedepsele stabilite inculpatului A. prin decizia penală atacată, pentru fiecare dintre fapte, dar şi pedeapsa rezultantă aplicată, sunt în limite legale, astfel că motivele invocate vizând nelegalitatea pedepselor aplicate sunt nefondate.

În consecinţă, se constată că, în cauză, instanţele au făcut o corectă aplicare a legii şi din această perspectivă criticile inculpatului sunt neîntemeiate, iar recursul în casaţie de faţă este nefondat.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 257/A din data de 06 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Faţă de soluţia dispusă, potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 257/A din data de 06 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 90 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - NN