European Arrest Warrant for Organized Theft and Money Laundering Upheld; Appeal Dismissed

Deliberând asupra contestaţiei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 46/F din data de 22 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, în baza art. 103 alin. (6) şi alin. (10) raportat la art. 107 din Legea nr. 302/2004, precum şi faţă de dispoziţiile mandatului european de arestare emis de Procurorul Republicii din Creteil - Tribunalului de Mare Instanţă din Creteil, Franţa, cu referinţă la Dosarul nr. x/1000 - JI x al Tribunalului de Mare Instanţă din Creteil din 21 mai 2019, a dispus arestarea în vederea predării persoanei solicitate A., în prezent aflată în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă- I.P.J. Argeş, pe o durată de 30 de zile începând cu data de 22 mai 2019 şi până la data de 20 iunie 2019 inclusiv şi predarea acestei persoane autorităţii judiciare emitente, respectiv Tribunalului de Mare Instanţă din Creteil, Franţa.

În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, a dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării.

A constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută, prin Ordonanţa nr. 2490/II/5/2019, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti pentru 24 ore, începând de la data de 21 mai 2019, orele 17:35, până la data de 22 mai 2019, ora 17:35.

A constatat că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii şi nu a consimţit la predare.

În baza art. 104 alin. (22) din Legea nr. 302/2004, a informat autoritatea emitentă a mandatului european de arestare, că persoana arestată A. înţelege să îşi exercite dreptul de a-şi desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european de arestare şi de a comunica cu acesta, în mod direct sau prin intermediul avocatului ales din România, în condiţiile prevăzute de legea română şi cu asigurarea confidenţialităţii.

Predarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea dispoziţiilor art. 111 din Legea nr. 302/2004.

În baza art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a dispus comunicarea sentinţei autorităţii judiciare emitente, respectiv Procurorul Republicii din Creteil (după traducerea în limba franceză), Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel a reţinut că sesizarea este întemeiată pe un mandat european de arestare emis pe numele persoanei solicitate pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de furt comis în grup infracţional organizat, tentativă de furt comis în grup infracţional organizat, participare la o asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei infracţiuni grave, tăinuire în mod obişnuit de bunuri provenind din săvârşirea unui delict şi spălare de bani: participare la o operaţiune de investiţie, tăinuire sau transformare a produsului provenind din furt comis cu violenţă şi în grup infracţional organizat, fapte incriminate de art. art. 311 - 9 alin. (1), art. 311 - 1, art. 132 - 71 C. pen. francez şi reprimate de art. 311 - 9 alin. (1), art. 311 - 14, art. 311 - 15, art. 131 - 26 - 2 C. pen. francez, art. 311 - 9 alin. (1), art. 311 - 1, art. 132 - 71 C. pen. francez şi reprimate de art. 311 - 9 alin. (1), art. 311 - 14, art. 311 - 15, art. 131 - 26 - 2 C. pen. francez şi având în vedere art. 121 - 4 2o şi 121 - 5 C. pen. francez, art. 450 - 1 alin. (1), alin. (2) C. pen. francez şi reprimate de art. 450 - 1 alin. (2), art. 450 - 3, art. 450 - 5 C. pen. francez, art. 321 - 1 alin. (1) şi alin. (2), art. 321 - 2 1o C. pen. francez şi reprimate de art. 321 - 2 alin. (1) art. 321 - 3 art. 321 - 9, art. 321 - 11 C. pen. francez, art. 324 - 1 alin. (2), art. 311 - 9 alin. (2), alin. (1), art. 311 - 1, art. 311 - 11, art. 132 - 71 C. pen. francez şi reprimate de art. 321 - 1 alin. (3) art. 324 - 3, art. 324 - 4, art. 324 - 7,8, art. 311 - 9 alin. (2), art. 131 - 26 - 2 C. pen. francez, şi de către legislaţia română în art. 228 - 229 alin. (2) lit. c) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, art. 32 C. pen. rap. la art. 228 - 229 alin. (2) lit. c) C. pen., pedepsită cu închisoare de la unu la 3 ani şi 6 luni art. 367 C. pen., pedepsită cu închisoare de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, art. 270 C. pen., pedepsită cu închisoare de la unu la 5 ani sau amendă şi art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

În consecinţă, la data de 22.05.2019, persoana solicitată A. a fost prezentă în faţa instanţei, asistată de avocat ales, a fost verificată identitatea acesteia şi i s-au adus la cunoştinţă drepturile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost ascultată, afirmaţiile sale fiind consemnate în declaraţia aflată la dosar.

Curtea a reţinut că persoana solicitată a recunoscut în faţa judecătorului, în prezenţa apărătorului ales, că ea este persoana indicată în solicitarea adresată de către autorităţile franceze, nu a consimţit cu privire la predare, întrucât are 8 copii şi 16 nepoţi minori şi nu a mai ieşit din România din anul 2001. De asemenea, persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii.

Persoana solicitată a declarat că în cazul în care ar fi trimisă în Franţa şi condamnată la o pedeapsă privativă de libertate, doreşte să execute pedeapsa într-un penitenciar din România.

Curtea a reţinut că în mandatul european de arestare, tradus în limba română se precizează: " -12307: tăinuire în mod obişnuit de bunuri provenind din săvârşirea unui delict, fapte comise de la data de 17 iulie 2017 până la data de 11 mai 2018 în HAUTS DE SEINE, VAL DE MARNE, ÎLE DE FRANCE şi în Roumania prevăzute de art. 321-1 alin. (1), alin. (2), art. 321-2 1° C. pen. şi reprimate de art. 321-2 alin. (1), art. 321-3, art. 321-9, art. 321-11 C.Penal", astfel că principiul aplicării legi penale în spaţiu, sub aspectul teritorialităţii legii penale, prevăzut de art. 8 C. pen. român nu este îndeplinit, din moment ce se precizează că infracţiunea de tăinuire ar fi fost săvârşită pe teritoriul statului solicitant, Franţa, în departamentele Hauts de Seine, Val de Marne din regiunea Île de France.

De asemenea, Curtea de Apel a arătat că, potrivit descrierii faptelor în mandatul european de arestare, autoritatea emitentă reţine "mai multe echipe de hoţi foarte mobili care operau pe teritoriul francez", "bijuteriile furate fiind ulterior transportate spre România. Câteodată bijuteriile erau vândute în Franţa, cu scopul de a obţine numerar în mod rapid", faţă de aceste menţiuni, Curtea apreciind că nu sunt incidente prevederile art. 98 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, infracţiunea de tăinuire fiind presupus a fi comisă pe teritoriul Franţei.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, în mandatul european de arestare s-a reţinut: " 31567: spălare de bani: participare la o operaţiune de investiţie, tăinuire sau transformare a produsului provenind din furt comis cu violenţă şi în grup infracţional organizat fapte comise de pe data de 17 iulie 2017 pana la data de 21 decembrie 2018 la Champigny sur Marne şi în Val-de-Marne", Champigny sur Marne fiind un oraş din Franţa, din departamentul Val-de-Marne, din regiunea Île-de-France, la sud de Paris, astfel că infracţiunea de spălare de bani, sub aspectul teritorialităţii legii penale, de asemenea se presupune că ar fi fost săvârşită pe teritoriul statului emitent al mandatului european, Franţa, nefiind incidente dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce priveşte corespondentul în legislaţia română a infracţiunii de spălare a banilor, Curtea a apreciat că fapta descrisă în mandatul european, respectiv acţiunea de "transformare a produsului provenind din furt comis cu violenţă şi în grup organizat" corespunde dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, iar acţiunea de "tăinuire a produsului provenind din furt comis cu violenţă şi în grup organizat" corespunde dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, iar nicidecum art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, dezincriminat ca urmare a Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018 a Curţii Constituţionale a României.

Faţă de cele arătate anterior, Curtea a reţinut că sunt îndeplinite cerinţele legale ale executării mandatului, ţinând seama că informaţiile comunicate de autorităţile franceze sunt suficiente pentru a permite arestarea şi predarea către autoritatea judiciară emitentă a persoanei solicitate. De asemenea, Curtea a arătat că persoana solicitată A. nu a consimţit la predare către autoritatea judiciară franceză, că nu a renunţat la regula specialităţii şi că este îndeplinită condiţia dublei incriminări.

În aceste condiţii, s-a constatat că nu există niciun motiv de refuz al executării, nici obligatoriu, nici facultativ, conform art. 98 din aceeaşi lege, motiv pentru care, în conformitate cu art. 103, raportat la art. 107 din Legea nr. 302/2004, s-a procedat la executarea mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă, cu respectarea tuturor condiţiilor impuse de art. 111 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind predarea persoanei menţionate.

Împotriva acestei sentinţe penale, persoana solicitată A. a formulat contestaţie.

În esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei formulate, respingerea cererii autorităţilor franceze în sensul extrădării, având în vedere că nu a părăsit teritoriul României din anul 2001 şi nu are antecedente penale.

De asemenea, a precizat că în situaţia în care va fi extrădată către autorităţile străine, să execute pedeapsa aplicată în România.

A mai solicitat instanţei să dispună revocarea măsurii arestului provizoriu în ceea ce priveşte predarea către autorităţile franceze.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, predarea şi arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existenţa unui mandat european de arestare emis de Procurorul Republicii din Creteil - Tribunalului de Mare Instanţă din Creteil, Franţa, cu referinţă la Dosarul nr. x/1000 - JI x al Tribunalului de Mare Instanţă din Creteil, pe numele persoanei solicitate, referindu-se la săvârşirea de către aceasta a cinci infracţiuni de furt comis în grup infracţional organizat, tentativă de furt comis în grup infracţional organizat, participare la o asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei infracţiuni grave, tăinuire în mod obişnuit de bunuri provenind din săvârşirea unui delict şi spălare de bani: participare la o operaţiune de investiţie, tăinuire sau transformare a produsului provenind din furt comis cu violenţă şi în grup infracţional organizat.

Înalta Curte constată că, faptele pentru care se solicită predarea, constituie infracţiuni şi potrivit legii române, fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări, prevăzută de dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 302/2004, republicată [art. 228 - 229 alin. (2) lit. c) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, art. 32 C. pen. rap. la art. 228 - 229 alin. (2) lit. c) C. pen., pedepsită cu închisoare de la unu la 3 ani şi 6 luni art. 367 C. pen., pedepsită cu închisoare de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, art. 270 C. pen., pedepsită cu închisoare de la unu la 5 ani sau amendă şi art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.]

Prin urmare, cunoscând o dublă incriminare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fondul ei, cererea este întemeiată.

Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

Analizând dispoziţiile legale sus menţionate, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate şi apreciază că nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, şi anume atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.

De asemenea, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii, atât în scopul asigurării executării mandatului european de arestare, emis de autorităţile judiciare ungare, cât şi pentru a se preveni un eventual risc al sustragerii persoanei solicitate de la procedurile judiciare care o vizează; în cauză nu există garanţii suficiente pentru a lua faţă de persoana solicitată una din măsurile preventive neprivative de libertate, prevăzute de art. 202 alin. (4) lit. b), c) C. proc. pen., dată fiind natura şi gravitatea infracţiunilor pentru care s-a emis mandatul european de arestare, dar şi faţă de caracterul urgent al procedurii judiciare, ce impune soluţionarea cu celeritate şi asigurarea procedurii în faţa instanţei.

Faţă de natura infracţiunilor menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate de autorităţile din Franţa, având în vedere şi durata pedepsei ce ar putea fi aplicată persoanei solicitate, Înalta Curte apreciază că măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Astfel, pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitate de la această procedură, Înalta Curte, similar Curţii de Apel Piteşti, constată că în raport de circumstanţele personale ale persoanei solicitate, de gravitatea presupuselor infracţiuni săvârşite, precum şi de faza în care se află cooperarea judiciară nu se impune luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate, aceasta nefiind în măsură a oferi o garanţie fermă a desfăşurării în condiţii optime a procesului penal.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea persoană solicitată A., împotriva Sentinţei penale nr. 46/F din data de 22 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea persoană solicitată A., împotriva Sentinţei penale nr. 46/F din data de 22 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în cuantum de 964 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 mai 2019.

Procesat de GGC - GV