Inadmissibility of unreasoned unconstitutionality exception challenging revocation of suspended sentence supervision.

Asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 27 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 96 alin. (4) C. pen. şi art. 5 C. pen., formulată de apelanta inculpată A.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că apelanta inculpată, prin motivele de apel depuse la dosar, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (4) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, apelanta inculpată şi-a manifestat nemulţumirea în raport de conţinutul reglementărilor indicate, care permit revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere deşi termenul de supraveghere, stabilit printr-o hotărâre de condamnare anterioară, a fost împlinit pe parcursul derulării prezentei proceduri judiciare, caz în care executarea pedepsei închisorii alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză ar fi excesivă.

Prima instanţă a constatat că, deşi inculpata A., autoarea excepţiei, are calitatea de parte în procesul penal în desfăşurare, aceasta invocă formal neconstituţionalitatea normelor legale indicate [art. 96 alin. (4) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.], fără a pune în evidenţă principiile constituţionale pe care le consideră încălcate de dispoziţiile legale, făcând astfel imposibil controlul a posteriori pe care îl efectuează Curtea Constituţională în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Astfel, s-a constatat că partea nu raportează textele de lege pe care doreşte să le supună controlului la legea fundamentală şi nu-şi argumentează pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziţia legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituţionale. Simpla invocare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor din legi sau ordonanţe nu este adecvată atâta timp cât autorul se raportează doar formal la prevederile din Constituţie, fără a argumenta în ce constă legătura textelor în discuţie cu prevederile constituţionale şi care este neconcordanţa dintre ele şi textul legii fundamentale.

Curtea de apel a reţinut că neconstituţionalitatea unui text de lege este dată de contradicţia dintre dispoziţia legală şi un principiu sau o prevedere constituţională. Curtea a remarcat şi faptul că, prin invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, apelanta urmăreşte practic neaplicarea reglementării privind revocarea suspendării executării sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, dar această susţinere reprezintă o apărare de fond (motiv de apel) şi va fi examinată ca atare, lipsindu-i elementul esenţial care să facă posibilă analiza: textul constituţional încălcat. De altfel, s-a constatat că apărătorul desemnat din oficiu apelantei inculpate, în concluziile scrise formulate, a tratat criticile acesteia drept apărări de fond.

Prin urmare, fiind vorba despre o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, Curtea de apel a constatat că nu sunt întrunite condiţiile de regularitate a sesizării instanţei constituţionale, astfel încât, în baza art. 29 alin. (2), (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 96 alin. (4) C. pen. şi art. 5 C. pen., formulată de apelanta inculpată A.

Împotriva încheierii din data de 27 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 96 alin. (4) C. pen. şi art. 5 C. pen. a formulat recurs inculpata A.

În cererea scrisă, inculpata a criticat încheierea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 96 alin. (4) şi (5) C. pen., susţinând că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, întrucât i se impune să execute a doua oară o pedeapsă executată în întregime.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 25 aprilie 2019, fiind repartizată aleatoriu la termenul din data de 30 aprilie 2019, când s-a amânat pentru a acorda posibilitatea apărătorului din oficiu să pregătească apărarea, în raport de obiectul dosarului (recurs împotriva unei încheieri prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o excepţie de neconstituţionalitate).

În dezbateri, la termenul de judecată din data de 07 mai 2019, apărătorul desemnat din oficiu inculpatei a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (4) şi (5) C. pen.

Examinând recursul formulat de inculpata A. Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Legat de admisibilitatea sesizării instanţei de contencios constituţional, se constată că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:

- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În analiza condiţiilor enumerate anterior, se constată că excepţia a fost invocată de inculpata A. într-un dosar aflat pe rolul instanţei de judecată şi are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 96 alin. (4) şi (5) C. pen., fără ca textul criticat să fie declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a instanţei constituţionale.

În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanţa de judecată realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Examinând condiţiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (4) şi (5) C. pen., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Examenul legăturii cu cauza nu se face doar formal, prin raportare la stadiul procedurii, ci în mod concret, prin raportare la interesul specific al celui ce invocă excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală o are în speţă (în acelaşi sens s-a pronunţat şi practica judiciară - Încheierea nr. 128/23.02.2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2014).

În speţa de faţă, criticile recurentei inculpate nu constituie o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate a prevederilor art. 96 alin. (4) C. pen. şi art. 5 C. pen., întrucât problema reală este de interpretare şi aplicare a legii. Aşadar, aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competenţa jurisdicţiei constituţionale, sub forma unei excepţii de neconstituţionalitate, aplicarea şi interpretarea legii reprezentând un atribut ce revine instanţei de judecată, iar nu Curţii Constituţionale.

Cu privire la acest aspect, în mod constant, instanţele judecătoreşti au statuat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza. Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.

Totodată, se constată că autoarea excepţiei nu a indicat niciun text constituţional pretins a fi încălcat, astfel că motivele sale nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate, deoarece critică prevederile legale menţionate fără să indice textul constituţional pe care acestea îl încalcă. Prin urmare, excepţia nu este motivată, nefiind respectate dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, potrivit cărora "sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate".

Având în vedere argumentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recursul formulat de inculpata A. împotriva încheierii din data de 27 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 96 alin. (4) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpata A. împotriva încheierii din data de 27 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 96 alin. (4) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 mai 2019.

Procesat de GGC - GV