Prisoner's attempt to re-litigate sentence adaptation fails; res judicata bars challenge to execution.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 32/PI/2019 din 04 aprilie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 101/PI/2017 din data de 04.10.2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat condamnatul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a constatat că prin Sentinţa penală nr. 38/P/2019 din data de 07 martie 2019 pronunţată de Tribunalul Bihor, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bihor, invocată din oficiu.

În temeiul art. 50 rap. la art. 598 alin. (2) cu referire la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Curţii de Apel Oradea.

În baza art. 272 C. proc. pen., s-a dispus virarea din fondurile Ministerului de Justiţie către Baroul Bihor a sumei de 65 RON reprezentând onorariul parţial al avocatului desemnat din oficiu.

Tribunalul Bihor a reţinut că petentul-condamnat A. a formulat contestaţie la executare, arătând, în esenţă, că pedeapsa pe care o execută este mai mare decât maximul prevăzut de textul de lege care reglementează infracţiunea pentru care a fost condamnat. La şedinţa de judecată din data de 07.03.2019, petentul, prin avocatul ales, şi-a calificat cererea ca fiind o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Tribunalul Bihor a reţinut că, întrucât instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută [Sentinţa penală nr. 101/P.I./2007 din data de 04.10.2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosar nr. x/2017, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 248/A/09.10.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată] este Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 50 rap. la art. 598 alin. (2) cu referire la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., motiv pentru care a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea acestei instanţe.

Curtea de apel a constatat că prin contestaţia formulată în termen legal, contestatorul condamnat A. a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei la executare astfel cum a fost formulată, în sensul reducerii pedepsei la limita maximă de 12 ani şi 6 luni închisoare.

Curtea de apel a reţinut că n motivarea contestaţiei s-au invocat dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., arătându-se că, potrivit legii române, în reglementarea tentativei, limitele sunt la jumătate şi când este vorba de pedeapsa detenţiei pe viaţă, atunci pedeapsa este de la 10 la 20 de ani, doar în situaţia în care instanţa s-a orientat spre detenţia pe viaţă, însă întrucât contestatorului nu i s-a dat pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă, înseamnă că se aplică înjumătăţirea cuantumului legal de la 15 la 25, adică de la 7,5 la 12,5, acestea fiind limitele de pedeapsă în care legea română poate să pedepsească pe acest condamnat.

În final, s-a arătat că nu solicită o reindividualizare a pedepsei, ci reducerea de la 15 ani la 12,5 ani, întrucât acesta este maximul care i se poate da condamnatului A., conform legii române.

Examinând contestaţia la executare formulată de către contestatorul condamnat A., Curtea de Apel Oradea a apreciat că în cauză există autoritate de lucru judecat.

Astfel, a constatat că prin Sentinţa penală nr. 101/P.I./2007 din data de 04.10.2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosar nr. x/2017, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 248/A/09.10.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus, în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea formulată de autorităţile judiciare austriece de transferare a persoanei condamnate A., pentru continuarea executării pedepsei de 15 ani închisoare în regim de detenţie, aplicate de autorităţile judiciare austriece, într-un penitenciar din România.

În baza art. 155 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a Sentinţei penale nr. 4 Hv 129/132 din data de 27.01.2014 pronunţată de Tribunalul Landului Graz din Republica Austria, definitivă prin Decizia penală nr. 10 Bs 123/14k din data de 21.05.2014 pronunţată de Tribunalul Superior al Landului Graz din Republica Austria, prin care persoana condamnată A. a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare în regim de detenţie pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 15, raportat la art. 75 din C. pen. austriac.

S-a dedus din pedeapsa de 15 ani închisoare în regim de detenţie durata arestului preventiv, precum şi perioada executată de la 08 martie 2013 la zi.

Instanţa Supremă a reţinut că persoanei condamnate A. i s-a aplicat pedeapsa de 15 ani pentru tentativă de omor cu premeditare, faptă incriminată de legea penală română la art. 32 rap. la art. 189 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., infracţiune pentru care maximul special este de 20 de ani, în forma tentativei, astfel că pedeapsa aplicată de către autorităţile austriece este compatibilă ca durată şi natură cu legislaţia română.

Aceeaşi instanţă a stabilit că, în situaţia în care pedeapsa aplicată de către autorităţile judiciare străine nu este compatibilă cu legislaţia română, atunci se adaptează pedeapsa la cea prevăzută de legea română pentru faptele care au atras condamnarea.

Revenind la speţă, Curtea de apel a constatat că petentul A. a criticat modul de adaptare a pedepsei aplicate iniţial de către autorităţile judiciare austriece sub aspectul duratei acesteia, cauza fiind soluţionată definitiv prin Decizia penală nr. 248/A/09.10.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Întrucât obiectul contestaţiei la executare este identic cu dosarul soluţionat anterior, potrivit Legii nr. 302/2004 şi nu au intervenit modificări sau alte elemente noi de natură a reexamina pe fond chestiunea supusă dezbaterii, Curtea de Apel Oradea a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 101/PI/2017 din data de 04.10.2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017.

Împotriva Sentinţei penale nr. 32/PI/2019 din 04 aprilie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat contestaţie A.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 15 aprilie 2019, fiind acordat termen aleatoriu la data de 07 mai 2019.

În dezbateri, apărătorul desemnat din oficiu contestatorului condamnat a susţinut că instanţa naţională trebuia să adapteze pedeapsa în sensul că aceasta este de la 15 la 25 de ani pentru fapta în forma consumată, iar în forma tentativei este de la 7 ani şi 6 luni. Apărarea a susţinut că potrivit C. pen. austriac nu există pedeapsă pentru tentativă la infracţiunea de omor, nefiind prevăzută nici pedeapsa detenţiunii pe viaţă pentru această infracţiune.

Examinând contestaţia prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestaţie la executare nu se pot invoca aspecte ce ţin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

În speţa de faţă, condamnatul a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., solicitând ca prin intermediul acestui mijloc procesual, să se adapteze pedeapsa aplicată în străinătate potrivit legii române.

Înalta Curte constată că motivele contestatorului nu se în cadrează în cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., care cuprinde situaţiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripţia executării pedepsei, graţierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micşorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

În cauză, criticile privind legalitatea pedepsei au fost examinate în cadrul apelului declarat de persoana condamnată împotriva hotărârii de recunoaştere şi punere în executare a Sentinţei penale nr. 4 Hv 129/132 din data de 27.01.2014 pronunţată de Tribunalul Landului Graz din Republica Austria, definitivă prin Decizia penală nr. 10 Bs 123/14k din data de 21.05.2014 pronunţată de Tribunalul Superior al Landului Graz din Republica Austria. S-a reţinut că persoanei condamnate A. i s-a aplicat pedeapsa de 15 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor cu premeditare, faptă incriminată de legea penală română la art. 32 rap. la art. 189 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., infracţiune pentru care maximul special al pedepsei este de 20 ani închisoare, în forma tentativei, astfel că pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare austriece este compatibilă ca durată şi natură cu legislaţia română (Decizia penală nr. 248/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017).

Având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte mai notează că în procedura contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunţarea unei alte soluţii, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, stabilităţii raporturilor juridice.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de A. împotriva Sentinţei penale nr. 32/PI/2019 din 04 aprilie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorul A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 32/PI/2019 din 04 aprilie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A. în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului de Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 mai 2019.

Procesat de GGC - GV