Enforcement objection against cassation correction of cumulative penalty calculation: limits of Article 598(1)(c) CPC to execution incidents

Asupra contestaţiei de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 353 din data de 12 aprilie 2018 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public şi de apărătorul inculpatului, cu privire la faptele deduse judecăţii, din infracţiunile de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1)-229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (1) C. pen., respectiv furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (1) C. pen. într-o infracţiune de furt în formă continuată prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. rap la art. 35 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 228 alin. (1) C. pen. rap la art. 35 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (5) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt în formă continuată săvârşită în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 67 alin. (1) cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 (trei) ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.., art. 19, art. 23 alin. (2), (3) C. pen. raportat la art. 1381 C. civ. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă B. şi obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 2.800 RON, reprezentând daune materiale.

S-a luat act că C. A a renunţat la constituirea de parte civilă, iar D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul fondului - examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză - a reţinut că la data de 20.10.2017 în jurul orei 13:30, a pătruns în subsolul blocului nr. 29A, din str. x, Bucureşti şi a sustras un debitmetru termic B. şi respectiv în data de 30.10.2017, în jurul orelor 14:00 din subsolul blocului 42, scările 3 şi 4, situat în Bucureşti, str. x, prin demontare a sustras două debitmetre termice B..

Împotriva Sentinţei penale nr. 353 din data de 12 aprilie 2018 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greşitei neacordări a cuvântului asupra probelor şi al neefectuării cercetării judecătoreşti conform art. 374 alin. (5) şi urm. C. proc. pen. al omisiunii contopirii pedepsei stabilite pentru infracţiunile deduse judecăţii în cauză cu pedepsele stabilite prin sentinţele penale nr. 829/15.11.2017 şi nr. 810/09.11.2017 ale Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti; omisiunea deducerii perioadei reţinerii din 30.10.2017 şi netemeinicie sub aspectul greşitei schimbări de încadrare juridică prin înlăturarea circumstanţei comiterii faptei prin efracţie. De asemenea, este criticată aplicarea disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. în condiţiile în care inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei astfel cum a fost reţinută prin rechizitoriu, negând efracţia cu privire la fapta din 20.10.2017.

Cu prilejul susţinerii orale a motivelor de apel procurorul nu a mai solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, relevând faptul că probatoriul poate fi administrat şi în faţa instanţei de apel.

Prin Decizia penală nr. 974 din data de 27 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 353 din data de 12.04.2018, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2018.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:

În baza art. 386 C. proc. pen.. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei deduse judecăţii din infracţiunea de furt în formă continuată prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. rap.la art. 35 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de furt calificat în formă continuată prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, săvârşită în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 (trei) ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 829/2017 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, Sentinţa penală nr. 810/2017 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi Sentinţa penală nr. 525/2014 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

S-a contopit pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare stabilită prin prezenta hotărâre cu cele 3 pedepse a câte 1 an închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 829/2017 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin neapelare, cu pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 810/2017 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti şi cu pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 525/2014 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, menţinând dispoziţia de anulare a amânării aplicării acestei ultime pedepse.

În temeiul art. 38 - 39 C. pen. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare la care adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an şi 7 luni închisoare, în final inculpatul A. având de executat pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a dedus perioada deja executată de la data de 13.11.2013 la 30.11.2013, de la data de 07.12.2017 la zi şi reţinerea din prezenta cauză, de la data de 30.10.2017 la data de 31.10.2017.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut că instanţa fondului a reţinut corect situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale (pe parcursul cercetării judecătoreşti a procedat doar la audierea inculpatului care a solicitat aplicarea procedurii recunoaşterii învinuirii), din care rezultă că inculpatul A. este autorul a două infracţiuni de furt comise la data de 20.10.2017 şi respectiv 30.10.2017, recunoscute de către inculpat, cu excepţia agravanţei săvârşirii primei infracţiuni prin efracţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 396 alin. (2) C. proc. pen. condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Referitor la prima acuzaţie - sustragerea unui debitmetru termic din subsolul blocului nr. 29A de pe strada x, în ziua de 20.10.2017, prin forţarea sistemului de asigurare al uşii de la intrarea în subsol, inculpatul A. a avut o atitudine procesuală nesinceră, susţinând că nu a forţat uşa, aceasta fiind deschisă. Apărarea acestuia este infirmată de probatoriul administrat, procesul-verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşele foto evidenţiind urme de forţare la sistemul de închidere al uşii, martorul E. - administratorul blocului, declarând că în dimineaţa zilei de 20.10.2017 uşa era încuiată cu yală care nu prezenta urme de forţare. Pe de altă parte, cu privire la cea de-a doua faptă dedusă judecăţii inculpatul a fost surprins în flagrant, având asupra sa un rucsac în care deţinea mai multe instrumente folosite pentru forţarea uşilor, dispozitivelor de închidere, asigurare-şurubelniţe, cleşti, chei, acelaşi rucsac fiind asupra inculpatului şi în ziua de 20.10.2017, aspect surprins de camerele de supraveghere ale imobilului (planşa fotografică).

De asemenea este fondată critica parchetului privitoare la omisiunea primei instanţe de a efectua contopirea pedepsei aplicate în prezenta cauză cu cele stabilite prin Sentinţa penală nr. 829/2017 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, Sentinţa penală nr. 810/2017 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti şi Sentinţa penală nr. 525/2014 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, toate acestea fiind concurente cu infracţiunea dedusă judecăţii şi pentru care acuzarea a cerut primei instanţe constatarea existenţei concursului de infracţiuni. În consecinţă, Curtea a aplicat o pedeapsă la limita minimă, constatând existenţa concursului de infracţiuni, stabilirea pedepsei celei mai grele şi aplicarea sporului obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, cu deducerea perioadelor executate din hotărârile anterioare de condamnare, precum şi a reţinerii din prezenta cauză (aspect omis de prima instanţă).

Împotriva Deciziei penale nr. 974 din 27 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate prin aceea că pedeapsa aplicată ca urmare a efectuării contopirii în baza art. 38-39 C. pen. este nelegală. A susţinut că instanţa a aplicat corect pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse de 1 an şi 7 luni închisoare. În aceste condiţii pedeapsa rezultantă este de 3 ani şi o lună închisoare şi nu de 3 ani închisoare.

Prin încheierea din data de 30 ianuarie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a fixat termen la data de 27 februarie 2019 în vederea judecării recursului în casaţie, cu citarea părţilor.

Prin Decizia penală nr. 77/RC din data de 27 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, s-a admis recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 974/A din 27 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, privind pe intimatul inculpat A.

S-a casat în parte, decizia atacată, în sensul că, durata pedepsei ce urmează a fi executată de intimatul inculpat A. este 3 ani şi o lună închisoare.

S-a dedus din pedeapsă durata pedepsei executată de la 13.11.2013 la 30.11.2013, de la data de 07.12.2017 la zi şi durata reţinerii din prezenta cauză de la data de 30.10.2017 la data de 31.10.2017.

S-a dispus anularea M.E.P.I emis în baza Sentinţei nr. 353 din data de 12 aprilie 2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi s-a emis un nou mandat de executare a pedepsei de 3 ani şi o lună închisoare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de parchet au rămas în sarcina statului.

Înalta Curte a constatat că instanţa de apel în urma contopirii pedepselor stabilite a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare astfel:

A condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, săvârşită în stare de recidivă postexecutorie.

A contopit pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare stabilită prin prezenta hotărâre cu cele 3 pedepse a câte 1 an închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 829/2017 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin neapelare, cu pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 810/2017 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti şi cu pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 525/2014 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, menţinând dispoziţia de anulare a amânării aplicării acestei ultime pedepse.

În temeiul art. 38 - 39 C. pen. a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare la care a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an şi 7 luni închisoare, în final inculpatul A. având de executat pedeapsa de 3 ani închisoare.

Astfel, conform art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., instanţa de apel a procedat la contopirea acestor pedepse şi i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare, la care a adăugat sporul de 1 an şi 7 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Înalta Curte a apreciat că, dintr-un simplu calcul aritmetic, reiese că sporul de 1 an şi 7 luni închisoare care a fost aplicat inculpatului A. calculat ca o treime din totalul celorlalte pedepse a fost adăugat pedepsei celei mai grele de 1 an şi 6 luni închisoare, având de executat, în final, o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, nu de 3 ani şi o lună închisoare cum corect ar fi trebuit să stabilească instanţa de apel.

Împotriva Deciziei penale nr. 77/RC din data de 27 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, a formulat contestaţia judecătorul delegat din cadrul Biroului Executări Penale al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, motivele acesteia fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.

Se observă că judecătorul delegat din cadrul Biroului Executări Penale al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti a formulat contestaţie la executare împotriva Deciziei penale nr. 77/RC din data de 27 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, prin care contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi o lună închisoare.

A susţinut că la data soluţionării recursului în casaţie fusese deja anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinţei nr. 353 din data de 12.04.2018, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2018.

A arătat că pedepsele aplicate în cauză au fost repuse în individualitatea lor şi apoi contopite cu alte pedepse pentru infracţiuni concurente, astfel că a fost emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru noua pedeapsă rezultantă aplicată.

S-a invocat ca temei de drept al cererii art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., solicitând lămurirea dispozitivului hotărârii pronunţate în soluţionarea recursului în casaţie, cu privire la perioada dedusă din pedeapsa rezultantă şi, în special, cu privire la necesitatea emiterii unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Analizând contestaţia declarată, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Procedurile de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii penale definitive sunt reglementate în Capitolul IV din C. proc. pen., acestea vizând exclusiv aspecte ce ţin de executarea hotărârii şi nu de fondul cauzei. Tocmai de aceea legiuitorul le-a reglementat în cadrul fazei de executare a hotărârilor penale definitive şi nu la capitolul privitor la căile de atac extraordinare.

Prin urmare, prin contestaţia la executare se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Contestaţia la executare este doar un mijloc procesual, cu caracter jurisdicţional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până la acest moment, în cursul executării, dacă incidentul s-a ivit în perioada executării şi chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei.

Prin intermediul contestaţiei la executare se asigură punerea în executare şi executarea propriu - zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi drept procesual penal care se referă la executarea unei hotărâri.

În cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. "când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare", împiedicarea la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia.

În raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, Înalta Curte constată că motivele invocate de judecătorul delegat din cadrul Biroului Executări Penale al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti nu pot constitui un temei pentru exercitarea contestaţiei la executare împotriva hotărârii penale de condamnare, întrucât, nu este vorba despre o nelămurire sau o împiedicare la executare, deoarece instanţa de recurs nu ar fi putut proceda în altă modalitate decât aceea în care a făcut-o deja, respectiv a aplicat o pedeapsă legală şi a emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Criticile invocate se referă la faptul că a fost anulat M.E.P.I. emis în baza Sentinţei penale nr. 353 din aprilie 2018 a Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, astfel că, pedepsele aplicate în cauză au fost, repuse în individualitatea lor şi contopite cu alte pedepse aplicate pentru infracţiunile concurente, fiind emis un nou mandat pentru noua pedeapsă rezultantă aplicată, din executarea căreia inculpatul a fost eliberat condiţionat la data de 9.01.2019. Instanţa de casaţie nu ar fi putut proceda altfel având în vedere cadrul procesual în care s-a dispus cu privire la mandatul de executare a pedepsei.

De altfel, problema nu reprezintă M.E.P.I. emis în baza deciziei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ci a pedepsei care a fost modificată, chestiune ce va trebui rezolvată de către instanţa de executare sau cea corespunzătoare conform art. 597 C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 599 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat din cadrul Biroului Executări Penale al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 77/RC din 27 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, privindu-l pe condamnatul A..

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat din cadrul Biroului Executări Penale al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 77/RC din 27 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, privindu-l pe condamnatul A..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 aprilie 2019.

Procesat de GGC - GV