Finality of preliminary admissibility decision in criminal plea in cancellation; inapplicability of appeal at pre-admission stage

Deliberând asupra apelului formulat de apelantul A., în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 261 din 01 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 431 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 717 din 07.07.2015 a Curţii de Apel Bacău, ca inadmisibilă.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bacău a reţinut că A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 717 din 07.07.2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2013.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul a arătat că decizia atacată este nelegală deoarece completul nu a fost constituit din 3 judecători la dezbaterea apelului, fiind aşadar incomplet.

În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Bacău a reţinut că, potrivit art. 426 lit. d) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate.

De asemenea, a constatat că această cale extraordinară de atac, întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. d) C. proc. pen., trebuia formulată în 30 de zile de la comunicarea deciziei instanţei de apel, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 428 alin. (1) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte respectarea acestui termen, s-a observat că decizia penală atacată a fost comunicată contestatorului A. la data de 21.07.2015 . Totodată, s-a reţinut că A. a fost încarcerat încă din data de 07.07.2015, acesta fiind un alt moment la care a luat la cunoştinţă despre decizia penală contestată. În raport de aceste momente de la care se calculează termenul de introducere a contestaţiei în anulare, a rezultat că acesta s-a împlinit de mai bine de 3 ani la data introducerii contestaţiei în anulare.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Bacău a constatat că prezenta contestaţie în anulare a fost formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de lege şi a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva Deciziei penale nr. 261 din 01 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat apel A..

Examinând apelul formulat de A., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate de art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

În speţa dedusă judecăţii, A. a declarat apel împotriva Deciziei nr. 261 din 01 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei de condamnare.

Înalta Curte constată însă că decizia apelată este definitivă, curtea de apel pronunţându-se doar asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare. În acest sens se observă că, deşi art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabileşte că sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziţii reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare după parcurgerea procedurii prealabile şi anume, admiterea în principiu, reglementată de art. 431 C. proc. pen. Aşadar, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 432 C. proc. pen. întrucât nu a fost depăşit momentul procesual al admisibilităţii în principiu.

De altfel, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat în considerentele hotărârii prealabile nr. 5 din 04.03.2015 că "În concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 din C. proc. pen.:

a) dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare şi, în cadrul acestor dispoziţii cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate;

b) spre deosebire de dispoziţiile legale menţionate, prin art. 432 din C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestaţiei în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispoziţiile alin. (4) potrivit cărora "Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de lege.

Prin urmare, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu."

Se constată, aşadar, că apelantul A. a învestit Înalta Curte cu soluţionarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva Deciziei nr. 261 din 01 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 100 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva Deciziei nr. 261 din 01 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21 mai 2019.

Procesat de GGC - GV