Inadmissibility of ordinary appeal against final appellate dismissal of annulment motion

Deliberând asupra apelurilor de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 153/A/2019 din data de 19 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 431 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, în principiu contestaţia în anulare declarată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 598/A/2018 pronunţate de Curtea de Apel Oradea la data de 13 decembrie 2018 în Dosarul nr. x/2012.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a constatat că, din considerentele Deciziei penale nr. 598/A/2018 din 13.12.2018 a Curţii de Apel Oradea împotriva căreia contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare, a rezultat dincolo de orice echivoc faptul că dosarul de fond se soluţionase definitiv prin Decizia penală nr. 609/A/27.09.2016 a Curţii de Apel Oradea şi că, în lipsa anulării acestei decizii, fondul cauzei nu putea fi reluat, concluzia fiind aceea că analiza incidenţei cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. invocat de contestator se raportează la actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei la momentul la care a rămas definitivă Decizia penală nr. 609/A/27.09.2016 care nu face obiectul contestaţiei în anulare şi nu la momentul la care a rămas definitivă Decizia penală nr. 598/A/2018 din 13.12.2018 a Curţii de Apel Oradea, a cărei contestaţie în anulare s-a solicitat.

Pentru considerentele arătate mai sus, s-a reţinut că dovezile existente la dosarul în care Decizia penală nr. 598/A/2018 din 13.12.2018 a Curţii de Apel Oradea a fost pronunţată nu sunt apte să sprijine motivele invocate în susţinerea cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii, au declarat apel contestatorul A. şi persoana interesată B.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12.04.2019 sub nr. x/2019.

Examinând excepţia inadmisibilităţii căii de atac a apelului invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:

În cauza de faţă, apelanţii A. şi B. au formulat apel împotriva deciziei prin care s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 598/A din data de 13 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2012.

Potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen., sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Prin declararea apelului împotriva unei hotărâri definitive, respectiv împotriva Deciziei penale nr. 153/A/2019 din data de 19 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, contestatorul A. şi persoana interesată B. au efectuat un act pe care legea nu îl îngăduie, iar sancţiunea procedurală ce intervine într-o asemenea situaţie este aceea a inadmisibilităţii actului respectiv.

Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În materia apelului, inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situaţii, şi anume când apelul este îndreptat împotriva unei hotărâri nesusceptibile de apel şi când a fost declarat de o persoană care nu are calitatea procesuală de a apela. Acestora li se adaugă şi cazurile în care titularul dreptului de apel depăşeşte limitele în care i se recunoaşte dreptul său de apel, precum şi cele în care se declară apel împotriva unei hotărâri pe care aceeaşi parte o atacase anterior printr-un alt apel.

În speţă, hotărârea atacată face parte din cele care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel sau nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac împotriva Deciziei penale nr. 153/A/2019 din data de 19 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, hotărâre definitivă.

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Declarând apel împotriva unei hotărâri definitive, apelanţii au învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac ce nu întruneşte cerinţele textelor de lege menţionate mai sus şi, în consecinţă, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibile, apelurile declarate de contestatorul A. şi persoana interesată B. împotriva Deciziei penale nr. 153/A/2019 din data de 19 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanţii la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, apelurile declarate de contestatorul A. şi persoana interesată B. împotriva Deciziei penale nr. 153/A/2019 din data de 19 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă apelanţii la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2019.

Procesat de GGC - GV