Inadmissibility of appeal against final decision rejecting annulment of civil liability imposed on insurer guarantee fund

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1559/A din data de 21 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de către contestatoarea-parte responsabilă civilmente Fondul de Garantare a Asiguraţilor - F.G.A împotriva Deciziei penale nr. 331/A/02.03.2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016, ca nefondată. A fost obligată contestatoarea la plata a 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

În cuprinsul hotărârii apelate s-a arătat că prin cererea formulată la data de 23 iulie 2018 de către contestatoarea-parte responsabilă civilmente Fondul de Garantare a Asiguraţilor - F.G.A., s-a format pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, Dosarul nr. x/2018.

S-a constatat că cererea petentei vizează o contestaţie în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 331/A/02.03.2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016.

Curtea a dispus citarea părţilor şi ataşarea dosarului de fond, în vederea examinării admisibilităţii în principiu a cererii.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21 septembrie 2018, Curtea a constatat că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege [potrivit art. 428 alin. (2) C. proc. pen.], că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 C. proc. pen., iar în susţinerea contestaţiei se invocă dovezi care sunt la dosar, motiv pentru care a admis în principiu contestaţia şi a fixat termen pentru judecarea contestaţiei în anulare, pentru care au fost citate părţile interesate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin raportare la motivele invocate de petenta contestatoare, Curtea a constatat că este nefondată contestaţia în anulare cu judecarea căreia a fost sesizată.

Curtea a reţinut, aşa cum în mod real a învederat şi contestatoarea, că Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu a participat la judecata în apel, în Dosarul nr. x/2016, în care a şi fost obligat la plata despăgubirilor, în favoarea părţilor civile. În aceeaşi măsură, s-a arătat că, potrivit art. 13 din Legea nr. 213/2015, Fondul de Garantare a Asiguraţilor trebuie să despăgubească părţile civile, în caz de deschidere a procedurii falimentului pronunţată împotriva unui asigurator. Altfel spus, nu există o facultate de a plăti, ci o obligaţie, pe care statul şi-a asumat-o, aceasta fiind chiar raţiunea pentru care există instituţia sus-amintită.

Curtea a admis faptul că titulatura de parte responsabilă civilmente menţionată în Decizia penală nr. 331/2018 a Curţii de Apel Bucureşti şi atribuită Fondului de Garantare a Asiguraţilor nu este cea corectă, numai că, în mod indubitabil, obligaţia din dispozitiv corespunde cu obligaţia legală stabilită prin art. 13 din Legea nr. 213/2015.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21.09.2018, a fost admisă în principiu contestaţia în anulare, constatând că se întemeiază în mod corect pe dispoziţiile art. 426 alin. (1), lit. a) din C. proc. pen., acordând două termene de judecată, la 17.10.2018, respectiv 14.11.2018, termene la care Fondul de Garantare a Asiguraţilor a avut posibilitatea ca, legal citat, să administreze orice probă care să formeze convingerea instanţei că urmează a fi exonerat de plata sumelor dispuse prin decizia de condamnare, dar acesta nu s-a mai prezentat în instanţă.

În aceste condiţii, s-a apreciat de către Curtea de Apel Bucureşti că solicitarea contestatoarei apare ca fiind pur formală.

Curtea a mai constatat faptul că accidentul ce a produs decesul victimei a avut loc în data de 11.06.2013, iar soluţia definitivă de condamnare a avut loc în data de 02.03.2018, durata de 3 ani a procedurii fiind una excesivă.

În aceste condiţii, s-a arătat că revine statului obligaţia de a utiliza cele mai adecvate metode pentru a compensa durata excesivă a procedurii.

În cazul în care, tot statul ar fi cel care prin instituţiile sale ar temporiza şi mai mult data la care părţile civile să îşi primească despăgubirile, s-ar produce o încălcare certă a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 1, Protocol 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, deoarece din cuprinsul Deciziei cu putere de lucru judecat nr. 331/2018 a Curţii de Apel Bucureşti, rezultă că părţile civile au dreptul la un bun, în sensul art. 1, Protocol 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar statul prin organismul său specializat, respectiv Fondul de Garantare a Asiguraţilor, tergiversează remiterea acestui bun către titular.

În măsura în care s-ar înlătura, prin decizie, obligarea fondului la plata acestor sume, acesta din urmă nu ar fi exonerat de plata despăgubirilor civile, ci doar ar implica plata fix a aceloraşi sume pe calea unei proceduri separate, administrative.

Or, s-a apreciat că nu poate fi pus în sarcina creditorilor mecanismul greoi creat de stat pentru a se ajunge la plata despăgubirilor, astfel încât, după un proces de 5 ani, aceştia să fie obligaţi să suporte trecerea unei perioade incerte de timp, până la recuperarea prejudiciului.

Făcând aplicarea directă a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 1, protocol 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins contestaţia în anulare.

Împotriva Deciziei penale nr. 1559/A din data de 21 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat apel contestatoarea Fondul de Garantare a Asiguraţilor - F.G.A.

În susţinerea motivelor de apel contestatoarea a arătat că decizia penală este nelegală. De asemenea, s-a apreciat că argumentele Curţii de Apel Bucureşti cu privire la scopul dispoziţiilor art. 426 lit. a) C. proc. pen., depăşesc orice interpretare logico-juridică.

S-a mai arătat că F.G.A a fost introdus în cauză în calea de atac a apelului, sens în care s-a apreciat că soluţia legală ar fi fost desfiinţarea ambelor hotărâri pronunţate atât de instanţa de apel, cât şi de instanţa de fond.

Apelanta F.G.A a mai susţinut că soluţia apelată este profund nelegală şi că instanţa, prin pronunţarea acesteia, şi-a depăşit atribuţiile legale, motiv pentru care s-a solicitat admiterea apelului, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. b) C. proc. pen.

Examinând apelul declarat de contestatoarea Fondul de Garantare a Asiguraţilor (F.G.A.), în raport de excepţia inadmisibilităţii căii de atac, invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele motive:

Inadmisibilitatea ca sancţiune procesual penală constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat şi epuizat anterior, inadmisibilitatea operează automat şi inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

În materia apelului, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 408 şi art. 409 C. proc. pen., inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situaţii şi anume, când apelul nu este obiectiv încuviinţat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care nu sunt supuse nici unei căi de atac, precum şi atunci când a fost declarat de o persoană care nu are calitate procesuală de a apela.

În prezenta cauză, contestatoarea Fondul de Garantare a Asiguraţilor (F.G.A.) a declarat apel împotriva unei decizii penale definitive, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare.

Contestaţia în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac ce presupune două etape, o primă etapă vizând admisibilitatea în principiu şi o etapă în care se judecă temeinicia contestaţiei în anulare.

Potrivit dispoziţiilor art. 432 C. proc. pen., după admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, instanţa fixează termen pentru judecarea contestaţiei în anulare, când ascultă părţile şi concluziile procurorului.

Conform art. 432 alin. (4) C. proc. pen. sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Din interpretarea dispoziţiilor legale sus-menţionate, rezultă că, în cazul în care instanţa respinge (pe fond) contestaţia în anulare împotriva unei decizii a instanţei de apel (care este definitivă), pronunţă o hotărâre cu acelaşi regim juridic din punct de vedere al caracterului definitiv. Înalta Curte aminteşte că aceasta este practica constantă a instanţelor judecătoreşti, inclusiv a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (exempli gratia: d.p. 9/A din 16.01.2018, ICCJ, SP, dosar x/2017; d.p. 149/A din 12.06.2018, ICCJ, SP, dosar x/2018).

În speţă, F.G.A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 331/A din data de 02.03.2018, ce a fost soluţionată prin Decizia penală nr. 1559/A din data de 21 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, care este definitivă.

Înalta Curte constată, aşadar, că în prezenta cauză contestatoarea Fondul de Garantare a Asiguraţilor - F.G.A. a declarat apel împotriva unei hotărâri penale definitive, care nu poate fi supus acestei căi ordinare de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoarea Fondul de Garantare a Asiguraţilor - F.G.A. împotriva Deciziei penale nr. 1559/A din data de 21 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta contestatoare la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoarea Fondul de Garantare a Asiguraţilor - F.G.A. împotriva Deciziei penale nr. 1559/A din data de 21 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă apelanta contestatoare la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17 aprilie 2019.

Procesat de GGC - GV