Fraud conviction on cassation: factual re-valuation excluded under limitative cassation grounds

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1691 din 25 mai 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Cluj-Napoca, în temeiul art. 5 C. pen. s-a stabilit drept lege penală favorabilă inculpatului legea penală veche, respectiv C. pen. anterior.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen. anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 861 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului A. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit dispoziţiilor art. 862 alin. (1) C. pen. anterior.

S-a încredinţat supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. anterior s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate pe durata suspendării executării pedepsei principale.

S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. anterior privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii de noi infracţiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege şi stabilite de instanţă.

În temeiul art. 25 şi art. 397 C. proc. pen., precum şi art. 1349 şi 1357 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B., şi a fost obligat inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 16.500 euro la cursul euro din data de 02.06.2009 (4,1924 RON), rezultând suma de 69.174,6 RON, reprezentând prejudiciul material produs persoanei vătămate prin infracţiunea comisă de inculpat.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1800 RON cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 276 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. s-a admis în parte cererea părţii civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor făcute de părţi şi astfel a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă B. a sumei de 3.300 RON cu titlu de onorariu avocaţial (2.400 RON) şi onorariu expert pentru prezentul ciclu procesual (900 RON).

În temeiul art. 397 alin. (2) raportat la art. 349 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului A. pentru repararea prejudiciului părţii civile B. şi garantarea executării cheltuielilor judiciare (avansate de stat şi efectuate de părţi), până la concurenţa acestora cumulate (74.274,6 RON).

În esenţă, prima instanţă a reţinut că la data de 01.03.2008 persoana vătămată B. a încheiat cu inculpatul A., în calitate de mandatar al numiţilor C. şi D., un antecontract de construire şi vânzare-cumpărare a unui apartament (act sub semnătură privată) în suprafaţă de 85 mp şi părţi indivize comune, situat în Cluj-Napoca, str. x, fără număr, parter, jud. Cluj, preţul acestuia fiind stabilit la suma de 105.000 euro .

Împotriva Sentinţei penale nr. 1691 din 25 mai 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Cluj-Napoca, a formulat apel inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 1229 din data de 25.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de către inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 1691/25.05.2018, pe care a desfiinţat-o doar sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei stabilite în sarcina inculpatului.

Pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite, instanţa de apel a menţinut pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. anterior, iar, în baza art. 81 C. pen. anterior a suspendat condiţionat executarea acesteia pe durata termenului de încercare de 4 ani prevăzut de art. 82 C. pen. anterior.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior şi art. 15 din Legea nr. 187/2012.

A menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate.

A stabilit onorariu parţial apărător din oficiu în sumă de 100 RON ce se va avansa din FMJ în favoarea av. E..

A respins cererea persoanei vătămate de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către aceasta.

Pentru a decide astfel, Curtea a avut în vedere că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond iar pedeapsa a fost judicios stabilită, însă sub aspectul legii penale mai favorabile a apreciat că aceasta este reprezentată de C. pen. anterior, de vreme ce dă posibilitatea suspendării condiţionate a unei pedepse de maximum 3 ani, iar pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată în condiţiile C. pen. din 1968, adică orientată spre minimul special, este în măsură să exprime evaluările făcute în perimetru individualizării pedepsei.

Împotriva acestei decizii, la data de 21 decembrie 2018, a declarat recurs în casaţie inculpatul A.

Prin motivele de recurs în casaţie, inculpatul a invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. apreciind că faptei pentru care a fost condamnat îi lipseşte o trăsătură esenţială a infracţiunii, respectiv latura obiectivă - elementul material, iar instanţa de apel a omis a se pronunţa cu privire la acest aspect.

Prin încheierea din data de 22 februarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie şi s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casaţie, constatându-se îndeplinite condiţiile de formă prev. de art. 434 - 437 C. proc. pen.

Examinând cauza în temeiul art. 442 - 444 C. proc. pen. şi prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casaţie este nefondat:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Astfel, recursul în casaţie nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale aplicabile, pornind de la situaţia de fapt avută în vedere de instanţa de apel.

Cu privire la cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală - instanţa reţine următoarele:

Înalta Curte constată că din perspectiva acestui caz de casare nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.

Recurentul a criticat soluţia de condamnare pentru infracţiunea de înşelăciune, argumentând că nu a existat nicio inducere în eroare a părţii civile cu prilejul încheierii convenţiei din data de 16.03.2009 şi nu există nici urmarea imediată, respectiv nu s-a produs nicio pagubă. De asemenea, a mai arătat că instanţele inferioare nu au indicat în ce a constat acţiunea de inducere în eroare, respectiv care a fost fapta mincinoasă prezentată de inculpat ca fiind adevărată, în ce moment al încheierii convenţiei şi în ce mod.

Înalta Curte notează că, prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casaţie formulate de inculpat, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat şi care să conducă la o soluţie favorabilă inculpatului, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Or, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi în apel. În consecinţă, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme.

Prin urmare, critica inculpatului excede analizei instanţei de recurs în casaţie, aspectul neputând fi valorificat în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen., legiuitorul statuând asupra analizei nelegalităţilor comise de instanţele de fond.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1229/A din data de 25 octombrie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1229/A din data de 25 octombrie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 martie 2019.

Procesat de GGC - GV