Pension recalculator’s constitutional challenge to Article 25(2) of Law 223/2015 held inadmissible for raising new grounds on appeal.

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2017 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu parata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne anularea Hotărârii Comisiei de Contestaţii nr. x din 12 octombrie 2017 şi a Deciziei de pensie nr. x din 1 august 2017, obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei cu respectarea prevederilor art. 110 alin. (1) Legea nr. 223/2015, iar în subsidiar obligarea pârâtei ca la valoarea cuantumului rezultat, în urma recalculării pensiei militare prin respectarea prevederilor art. 110 alin. (1) Legea nr. 223/2015 să adauge şi indicele de corecţie, stabilit anual cu rata inflaţiei, atât pentru anul 2016, cât şi pentru 2017 şi să valorifice numărul total de puncte pensie, stabilite şi probate prin stagiul suplimentar de cotizare, realizat în sistemul public de pensii, având în vedere şi includerea recalculării acestora, raportat la valoarea punctului de pensie, stabilit potrivit art. 2 alin. (1) O.U.G. 2 din 6 ianuarie 2017.

Prin Sentinţa civilă nr. 1477 din data 20 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a fost respinsa cererea referitoare la anularea Hotărârii Comisiei de Contestaţii nr. x din 12 octombrie 2017 ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă în rest cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal şi motivat, apelantul-reclamant A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

La termenul de judecată din data de 23 octombrie 2018, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 25 alin. (2) din Legea nr. 223/2015.

Analizând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de reclamantul apelant A., Curtea a reţinut că acesta critică dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, fără însă a arăta la care prevedere constituţională se raportează şi fără a indica argumentele în temeiul cărora consideră că această dispoziţie legală încalcă normele constituţionale.

Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.

În consecinţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale prin încheierea din 23 octombrie 2018 a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale invocată de reclamant.

Împotriva soluţiei pronunţată prin încheierea din 23 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 25 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, recurentul-reclamant A. a declarat recurs, dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 25 octombrie 2018 la Curtea de Apel Bucureşti.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, recurentul susţinând că invocarea acestei excepţii s-a făcut cu respectarea exactă a condiţiilor impuse de lege.

În dezvoltarea cererii de recurs a susţinut că apreciază textul de lege ca fiind neconstituţional, întrucât prevederea apreciată ca neconstituţională nu valorifică şi perioada de contributivitate în sistemul public de pensii, alături de vechime, ca urmare a stabilirii unor condiţii prin Protocoalele încheiate între enitităţile sistemului public şi celelalte sisteme de asigurări.

În temeiul acestor dispoziţii legale, recurentul a solicitat admiterea recursului.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte va reţine că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil examinării criticilor invocate prin cererea de recurs, Înalta Curte apreciază că acestea pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., întrucât se invocă aplicarea greşită a dispoziţiilor de drept material prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.

Excepţia de neconstituţionalitate este un incident apărut în cursul unui proces, asemănător chestiunilor prejudiciale obişnuite, şi, în principiu, invocarea ei trebuie să reclame justificarea unui interes, motiv pentru care prin dispoziţiile art. 29 (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 s-au stabilit condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale.

Verificarea condiţiilor prevăzute de lege a fost stabilită în competenţa instanţei în faţa căreia a fost ridicată această excepţie, aşa încât Curtea de Apel Bucureşti respectând aceste dispoziţii, a verificat cererea recurentului oprindu-se mai întâi asupra admisibilităţii sesizării potrivit reglementării din alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În concret, art. 29 alin. (1) din lege prevede că pot face obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor, legi sau ordonanţe, care au legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. Rezultă din aceste prevederi că dispoziţiile normative puse în discuţie trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, înţelegând prin aceasta fondul litigiului şi orice alte dispoziţii care au legătură cu fondul litigiului.

În speţă, recurentul-reclamant, în faţa instanţei de apel nu a indicat argumentele în temeiul cărora a considerat că această dispoziţie legală încalcă normele constituţionale, care să poată fi examinate din perspectiva condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.

Recurentul-reclamant a indicat aceste motive prin memoriul de recurs, însă prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel şi la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa de recurs nu poate exercita controlul judiciar întrucât acestea nu au constituit obiect de analiză în apel.

Considerentele instanţei de apel care a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 sunt, prin urmare, corecte.

Pentru aceste motive, Înalta Curtea apreciază recursul nefondat şi îl va respinge ca atare, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 23 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2019.

Procesat de GGC - MM