Recusal challenge to judge appointment fails; constitutional exception on court regulations inadmissible, appeal refused.

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1/PI/ C. civ. din 15 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 110 alin. (1) - (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. x din 17 decembrie 2015.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să îndeplinească, printre altele, şi cerinţa imperativă stabilită prin legea organică a Curţii Constituţionale de a fi o lege sau ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă. Prin urmare, reţinând că doar actele cu caracter legislativ fac obiectul controlului de constituţionalitate, nu şi normele cuprinse în acte administrative precum cele indicate în cauză, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost respinsă.

Împotriva acestei sentinţe, recurenta A. a declarat recurs, pentru următoarele motive:

Recurenta invocă faptul că doamnei judecător B. i s-a repartizat spre soluţionare cererea de recuzare a domnului judecător C., colegul său, astfel că se consideră discriminată în soluţionarea cererii.

Recurenta susţine, de asemenea, că i-au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 16 şi art. 21 din Constituţia României, precum şi dreptul la un proces echitabil.

Pentru a fi evitată o asemenea situaţie, cererea de recuzare ar trebuit să fie soluţionată de o instanţă superioară sau de o instanţă de acelaşi nivel, dar din altă localitate.

Dosarul nr. x/2018 are ca obiect şi cererea de strămutare a dosarului nr. x/2015, cauză în care preşedinte al completului de judecată este domnul judecător C..

Apreciază recurenta că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia de neconstituţionalitate: a fost invocată în faţa unei instanţe judecătoreşti şi anume la Curtea de Apel Timişoara; are ca obiect o hotărâre în vigoare şi anume Hotărârea C.S.M. nr. x din 17 decembrie 2015; are legătură cu soluţionarea cauzei; excepţia a fost invocată de reclamantă şi nu a fost soluţionată printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Analizând motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia."

Sesizarea Curţii Constituţionale nu se face direct, Legea nr. 47/1992 stabilind un veritabil filtru, în virtutea căruia instanţa efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, în funcţie de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Instanţa nu are atribuţii de jurisdicţie constituţională, aşa încât verificarea condiţiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, fiind verificată numai admisibilitatea acesteia.

În cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale sunt prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv: "1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."

Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu îndeplineşte condiţia impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv nu vizează neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, ci dispoziţiile art. 110 alin. (1) - (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. x din 17 decembrie 2015.

Aspectele invocate de către recurentă care vizează fondul cauzei nu pot face obiectul sesizării Curţii Constituţionale.

Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva Sentinţei civile nr. 1/PI/ C. civ. din 15 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva Sentinţei civile nr. 1/PI/ C. civ. din 15 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 martie 2019.

Procesat de GGC - MM