Appeal for annulment against completion decision inadmissible; prior ruling and costs award stand

Asupra contestaţiei în anulare de faţă:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 25 ianuarie 2018, petenta A. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) şi art. 444 C. proc. civ., completarea dispozitivului Deciziei nr. 1408 din 4 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în sensul pronunţării instanţei asupra obligării recurentei-revizuente la plata cheltuielilor de judecată în favoarea sa, în cuantum de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs, solicitate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin Decizia nr. 2166 din 23 mai 2018 a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de intimata B. prin mandatar C.

A admis cererea formulată de petenta A.

A dispus completarea Deciziei nr. 1408 din 4 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, în sensul că a obligat pe recurenta-revizuentă B. prin mandatar C. la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată către intimata A.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatoarea B. prin mandatar C. prin care a solicitat admiterea recursului.

Excepţia inadmisibilităţii prezentei contestaţii în anulare este întemeiată pentru motivele ce se vor arăta:

În speţă, se constată că, prin Decizia nr. 2166 de la 23 mai 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost admisă cererea formulată de A. privind completarea Deciziei nr. 1408 din 04 octombrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în sensul acordării cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 446 C. proc. civ., încheierile pronunţate în temeiul art. 442 şi 443, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. în cazul în care completul este în unanimitate de acord cu recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei cai de atac.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Contestaţia în anulare este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de art. 503 noul C. proc. civ. şi îmbracă două forme: contestaţia în anulare obişnuită sau de drept comun [art. 503 alin. (1) C. proc. civ.] şi contestaţia în anulare specială [art. 503 alin. (2) C. proc. civ.].

Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata", iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...)".

În speţă, Decizia nr. 2166 din 23 mai 2018 a fost dată în soluţionarea cererii formulată de petenta A. privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 1408 din 04 octombrie 2017, aceasta din urmă pronunţată în procedura de filtrare a recursurilor reglementată de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., ambele fiind, deci, fără nicio cale de atac, astfel încât, pe cale de consecinţă şi în aplicarea dispoziţiilor art. 446 C. proc. civ. coroborat cu art. 503 C. proc. civ., decizia atacată nu mai poate fi supusă prezentei căi de atac.

Din analiza textelor normative invocate mai sus, rezultă că, un exerciţiu legal al contestaţiei în anulare, cale extraordinară de atac, este condiţionat de existenţa unei hotărâri determinate ca atare prin lege, care să se circumscrie în mod riguros celor limitative prevăzute de art. 503 alin. (1) şi (2) noul C. proc. civ. dispoziţiile normelor au caracter imperativ, astfel că, nerespectarea lor, prin formularea contestaţiei împotriva unor hotărâri care nu corespund celor strict prevăzute de lege, obligă la respingerea contestaţiei în anulare.

Declararea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă.

Văzând şi dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de intimata A., potrivit documentelor justificative depuse în original în dovedirea sumei solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B. prin mandatar C. împotriva Deciziei nr. 2166 din 23 mai 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2016.

Obligă contestatoarea B. la plata sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei A.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2018.

Procesat de GGC - CT