Ethnic repression compensation: eligibility of forcibly displaced families under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House, thereby upholding the appellate court’s decision that annulled the administrative refusal and ordered the issuance of a new decision granting the claimant reparation rights and monetary benefits effective from November 2003. The dispute concerned a claim under Law No. 189/2000, where the claimant argued that his family was forcibly expelled from Northern Transylvania to Hungary in 1940 due to their ethnic background, constituting a persecution measure by the foreign occupying regime. The court held that the forced displacement of a family member employed in state infrastructure during the period of September 6, 1940, to March 6, 1945, met the legal definition of ethnic repression under Article 1 of Law No. 189/2000, thereby satisfying the conditions for eligibility to reparation rights.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ, art. 1 din Legea nr. 189/2000, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Ethnic repression compensation: eligibility of forcibly displaced families under Law No. 189/2000: Potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile reparatorii, reglementate de acest act normativ, persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit persecuții pe motive etnice, în perioada regimurilor de ocupație străine, între 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 12 ianuarie 2004, reclamantul L.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 12886 din 25 noiembrie 2003, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, arătând că în anul 1940 a fost strămutat împreună cu întreaga familie, din localitatea Bonțida, județul Cluj, în localitatea Budaors, din Ungaria, tatăl său fiind lucrător la căile ferate.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 185 din 5 februarie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a obligat pe pârâtă, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, dreptul de a beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000, pe perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești cuvenite, începând cu 1 noiembrie 2003.
Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 C. proc. civ., susținând în esență că instanța a admis acțiunea, fără temei legal, deși prin probele administrate nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile reparatorii, reglementate de acest act normativ, persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit persecuții pe motive etnice, în perioada regimurilor de ocupație străine, între 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.
În anul 1940, armata de ocupație străină a Ardealului de Nord l-a obligat pe tatăl reclamantului, lucrător la căile ferate, împreună cu toată familia, să se strămute din localitatea Bonțida, județul Cluj, în localitatea Budaors din Ungaria.
Obligarea familiei părinților reclamantului de a se strămuta pe teritoriul Ungariei, a constituit o măsură cu cert caracter de represiune etnică și cu consecințe dăunătoare asupra tuturor membrilor familiei, atât sub aspect material, cât și moral.
Așa fiind, recursul declarat de pârâtă este nefondat și urmează să fie respins potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 185 din 5 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2004.