Jurisdictional division under transitional procedural law: Supreme Court decline for civil liability appeals governed by the 1865 Code

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la 06.07.2011, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtul C., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 3500 RON, reprezentând echivalentul prejudiciului cauzat acestora prin fapta sa culpabilă, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 16969/13.12.2013, pronunţată de Judecătoria Craiova, a fost admisă în parte acţiunea precizată, formulată de reclamanţii A. şi B., decedaţi în cursul procesului, acţiunea fiind continuată de moştenitorul acestora, reclamantul D., împotriva pârâţilor C. şi E. A fost respinsă cererea de chemare în judecată a altor persoane, formulată de reclamant în contradictoriu cu intevenienta în interes propriu, F. Au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamant a sumei de 5211 RON, reprezentând contravaloarea degradărilor cauzate băii din locuinţa acestuia, situată la parterul imobilului din Craiova, jud. Dolj, ca urmare a defecţiunilor conductei şi instalaţiei de canalizare, defecţiuni ce sunt situate la nivelul şi sub planşeul din baia aflată la etajul aceluiaşi imobil, aparţinând pârâţilor. Au fost obligaţi pârâţii să efectueze toate reparaţiile necesare în vederea funcţionării normale a conductei şi instalaţiei de canalizare menţionate mai sus, iar în caz de refuz este autorizat reclamantul să efectueze aceste reparaţii pe cheltuiala pârâţilor. Au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamant a sumei de 1553,16 RON şi la plata către intervenientă şi reclamant a sumei de 1500 RON, sume ce reprezintă cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 1229 din 29 mai 2017, Tribunalul Dolj, secţia I civilă, a respins, ca tardiv formulat, apelul formulat de apelantul-reclamant D. împotriva Sentinţei civile nr. 16969/13.12.2013, pronunţată de Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi C. şi E. şi intervenienta F. A respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta intervenientă F., împotriva aceleiaşi sentinţe. A admis apelul formulat de apelanţii-pârâţi E. şi C., împotriva aceleiaşi sentinţe civile. A schimbat sentinţa apelată în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată în sensul că a obligat pârâţii la plata către reclamant a sumei de 1553,16 RON. A respins cererea privind obligarea pârâţilor la plata către intervenientă a cheltuielilor de judecată. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei civile apelate. A compensat, în parte, cheltuielile de judecată şi a obligat apelanţii-pârâţi la plata către apelantul-reclamant D. şi apelanta-intervenientă F. a sumei de 250 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel (onorariu avocat).

Prin încheierea din camera de consiliu de la 18 septembrie 2017, Tribunalul Dolj, secţia I civilă, a respins cererea de îndreptare eroare materială a Deciziei civile nr. 1229 din 29 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, formulată de apelantul reclamant D.

Împotriva Deciziei nr. 1229 din 29 mai 2017 a Tribunalului Dolj, secţia I civilă, pârâţii C. şi E. au declarat recurs.

Împotriva încheierii din camera de consiliu de la 18 septembrie 2017, Tribunalul Dolj, secţia I civilă, reclamantul D. a declarat recurs.

Prin Decizia nr. 426 din 13 decembrie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de reclamantul D. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 18.09.2017 şi de pârâţii E. şi C. împotriva Deciziei civile nr. 1229 din data de 29.05.2017 în favoarea Înaltei Curţi, reţinând în motivare dispoziţiile art. 96 pct. 3, 97 pct. 1, 483 alin. (3) din noul C. proc. civ., precum şi considerentele Deciziei nr. 369/2017 ale Curţii Constituţionale.

Dosarul a fost trimis, spre soluţionare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului nr. 4, cu termen de judecată la data de 22 februarie 2018.

În şedinţa publică de la termenul din 22 februarie 2018, instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursului de faţă, care priveşte o hotărâre şi o încheiere pronunţate de tribunal.

Analizând excepţia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Soluţia de declinare a competenţei pronunţată de Curtea de Apel Craiova cu referire la dispoziţiile art. 96 pct. 3, 97 pct. 1, 483 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi la considerentele Deciziei nr. 369/2017 ale Curţii Constituţionale nu poate învesti legal instanţa supremă.

Art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură procedură civilă stipulează: "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare."

În speţă cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 06.07.2011, astfel că judecarea acesteia este supusă prevederilor C. proc. civ. de la 1865, inclusiv în ceea ce priveşte regimul căilor de atac. Prin urmare, prevederile legale, cât şi decizia în discuţie, pe care îşi fundamentează curtea de apel soluţia de declinare, nu sunt incidente în cauză întrucât privesc Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură procedură civilă, ce a intrat în vigoare la data de 15.02.2013.

Decizia atacată cu recurs de către pârâţii E. şi C. a fost pronunţată de către tribunal în apel într-un litigiu având ca obiect acţiune în răspundere civilă delictuală.

În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamantul D. împotriva încheierii de respingere a cererii de îndreptare eroare materială, se constată că acesta are acelaşi regim juridic sub aspectul căilor de atac şi a competenţei materiale de soluţionare ca şi hotărârea dată asupra apelului, având caracter accesoriu.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 3 din C. proc. civ., "Curţile de apel judecă, ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţe de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege."

În aplicarea acestor prevederi, Înalta Curte reţine că instanţa competentă să judece cererile de recurs formulate este instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel, respectiv Curtea de Apel Craiova, în favoarea căreia se va declina competenţa de soluţionare a recursurilor, văzând şi dispoziţiile art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de reclamantul D. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 18.09.2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, şi de pârâţii E. şi C. împotriva Deciziei civile nr. 1229 din data de 29.05.2017 a Tribunalului Dolj, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2018.

Procesat de GGC - NN