Refugee status temporal limits for Basarabian claimants: conflict between war veteran military service and post-demobilization ethnic persecution

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 28, pronunțată la data de 6 februarie 2004, în dosarul nr. 1745/CA/2003, Curtea de Apel Constanța, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea formulată de contestatorul V.E. și a anulat hotărârea nr. 14074 din 31 octombrie 2003, adoptată de comisia de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Constanța și a constatat că acesta beneficiază de statutul de refugiat, pentru perioada 3 februarie 1942 – 6 martie 1945, urmând ca drepturile legale să-i fie acordate începând cu data de 1 februarie 2003.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a fost născut la data de 31 iulie 1922, în localitatea Izvoare, din Basarabia și că, după data de 28 iunie 1940, familia acestuia s-a refugiat, ca urmare a ocupației sovietice și a persecuțiilor exercitate din motive etnice.

A mai reținut că reclamantul a fost elev la Școala de Ofițeri Rezervă Geniu București, în perioada 15 noiembrie 1941 – 1 noiembrie 1943, iar în perioada 14 februarie 1944 – 20 august 1944 a fost trimis pe front.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs, Casa Județeană de Pensii Constanța, susținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, în cauză neexistând dovezi că reclamantul s-ar fi refugiat pe teritoriul României, ca urmare a persecuțiile din motive etnice exercitate asupra sa, după ocuparea Basarabiei, de către sovietici.

Recursul este întemeiat, pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

Din probele aflate la dosarul de fond, rezultă că intimatul-reclamant, născut în localitatea Izvoare, Basarabia, la data de 31 iulie 1922, a fost elev la Școala Ofițeri Rezervă Geniu București, în perioada 15 noiembrie 1941 – 1 noiembrie 1943, când a fost avansat la gradul de sublocotenent, iar în perioada 14 februarie 1942 – 20 august 1944 a fost trimis pe front, pentru care a primit și statutul de veteran de război.

Mai rezultă că familia părinților săi s-a refugiat în România, după ce în luna martie 1944, trupele sovietice au reocupat Basarabia și localitatea lor de domiciliu, astfel că la data de 29 martie 1944 era înregistrată în localitatea Oravița, județul Caraș.

Astfel fiind, în mod greșit a considerat instanța de fond, că intimatul-reclamant a avut statutul de refugiat în perioada în care și-a satisfăcut stagiul militar, fiind trimis pe front, ca ofițer, perioadă pentru care a primit statutul de veteran de război.

Dar, intimatul-reclamant a căpătat statutul de refugiat, din momentul în care, fiind demobilizat din armată, nu a mai avut posibilitatea să revină în localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor de notorietate, pe care autoritățile sovietice le exercitau în Basarabia, asupra etnicilor români.

În concluzie, intimatul-reclamant are statutul de refugiat, doar pentru perioada începând cu data de 20 august 1944 și până la 6 martie 1945.

Deci, recursul va fi admis, iar sentința atacată va fi modificată, cu privire la perioada refugiului, urmând ca celelalte mențiuni să fie menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 28/CA din 6 februarie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată, în sensul că perioada refugiului este între 21 august 1944 – 6 martie 1945.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2004.