Exclusive territorial jurisdiction for labor disputes determined by employer’s headquarters rather than sub-unit location
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Bacău District Court, ruling that the Bacău court prevails over the Suceava court. The dispute concerned a claim for the return of undue salary payments filed by a state water administration (acting as employer) against a former employee, where the Suceava court initially declined jurisdiction to Bacău based on the employer's headquarters, but the Bacău court declined back to Suceava citing the specific operational unit's location. The decisive legal basis was Article 269(2) of the Labor Code and Article 210 of Law No. 62/2011, which establish exclusive territorial competence for labor disputes based on the domicile or headquarters of the *plaintiff* (reclamant), not the place of work or the jurisdiction of a non-juridical unit; since the plaintiff authority's headquarters are in Bacău, that court has exclusive jurisdiction regardless of the procedural domicile indicated by the sub-unit.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 158 C. proc. civ; Exclusive territorial jurisdiction for labor disputes determined by employer’s headquarters rather than sub-unit location: Litigiul supus analizei, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Siret, prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, în calitate de angajator, în contradictoriu cu pârâtul A., are caracterul unui conflict individual de muncă, astfel cum acesta este definit în dispoziţiile art. 1 lit. n) şi p) din Legea dialogului social nr. 62/2011.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Suceava, reclamantul Sistemul Hidrotehnic Independent Siret a chemat în judecată pe pârâtul A. pentru ca acesta să fie obligată la plata sumei de 1.885 RON reprezentând plată nedatorată.
În motivarea acţiunii, s-a arătat în esenţă că angajatorul i-a achitat pârâtului drepturi salariate pe care nu le datora, fapt constatat printr-un control al Curţii de Conturi a României.
Prin sentinţa civilă nr. 1524 din 14.12.2017 Tribunalul Suceava a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, cu motivarea că reclamanta, Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Siret prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret are sediul în mun. Bacău, reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii.
Învestit prin declinare, Tribunalul Bacău, secţia I civilă, a pronunţat sentinţa nr. 416 din data de 23 aprilie 2018, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ, a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Prin precizările depuse la data de 20.04.2018, s-a arătat că în cauză, reclamantul este "Administraţia Bazinală de Apă Siret prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, care stă "în judecată în nume propriu".
Instanţa a reţinut că, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de munca se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul şi că, în speţă, calitatea de reclamant o are Sistemul Hidrotehnic Independent Siret.
Cum sediul reclamantului se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Suceava, instanţa a apreciat că această instanţă este competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată.
Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine armatoarele:
Litigiul supus analizei, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Siret, prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, în calitate de angajator, în contradictoriu cu pârâtul A., are caracterul unui conflict individual de muncă, astfel cum acesta este definit în dispoziţiile art. 1 lit. n) şi p) din Legea dialogului social nr. 62/2011.
Din punct de vedere al competenţei de soluţionare a cauzei, se reţine ca în materia conflictelor individuale de munca sunt relevante prevederile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii şi dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul ori, după caz, sediul sau locul de munca reclamantul. Referirea generică la domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului implică raportarea la persoana fizică sau juridică ce pretinde această calitate în proces.
Aşadar, în reglementarea actuală, în materia litigiilor de muncă competenţa de soluţionare a unor asemenea cereri se stabileşte în funcţie de domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului, indiferent dacă reclamant este salariatul sau angajatorul, spre deosebire de reglementarea anterioară reprezentată de Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, unde se prevedea stabilirea competenţei în raport de sediul "unităţii", aşadar al angajatorului, indiferent dacă acesta avea sau nu calitatea de reclamant.
În speţă, în dosarul Tribunalului Bacău se află precizările formulate în scris de către reclamantă, în cuprinsul cărora se menţionează expres că reclamantă în cauză este Administraţia Bazinală Siret - Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, cu sediul în Suceava (sediu evidenţiat în extrasul din O.U.G. nr. 107 din 5 septembrie 2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române").
Împrejurarea că în cererea de chemare în judecată este menţionat Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, - unitate fără personalitate juridică a companiei Administraţia Naţională "Apele Române" - ca mandatar al reclamantei Administraţia Bazinală Siret - care ia rându-i este o unitate cu personalitate juridică aflată în subordinea aceleiaşi companii, respectiv Administraţia Naţională "Apele Române" - nu este de natură să producă efecte juridice în ceea ce priveşte competenţa teritorială, atâta vreme cât competenţa teritorială este reglementată printr-o normă specială imperativa, iar autoritatea ce are calitatea de reclamantă este Administraţia Bazinală Siret, în reprezentarea companiei Administraţia Naţională "Apele Române", iar nu unitatea fără personalitate juridică, chiar dacă raportul juridic dedus judecăţii s-a derulat la aceasta din urmă.
Indicarea sediului procedural la adresa unităţii fără personalitate juridică, în condiţiile art. 158 C. proc. civ., vizează exclusiv comunicarea actelor de procedură, rară a constitui criteriu de stabilire a competenţei teritoriale,
Textele legale mai sus menţionate stabilesc o competenţă teritorială exclusivă ce nu poate fi înlăturată nici de alegerea reclamantului şi nici de dreptul comun în materie de competenţă teritorială, conform principiului speciaglia generalibus derogam
Cum sediul Administraţiei Bazinale Siret se află în judeţul Bacău, iar aceasta figurează în proces în calitate de reclamantă, instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina, în conformitate cu cele anterior prezentate, este instanţa de la sediul societăţii reclamante.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
PENTRU" ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău,
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21.06.2018.