Res judicata bars pension recalculation claims and withdrawal of appeal requires opposing party’s tacit consent

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 09.09.2016 sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Teritorială de Pensii Giurgiu, contestând decizia nr. 98060 din 30.11.2005 şi decizia nr. 98060 din 23.11.2011.

Prin sentinţa civilă nr. 232 din 16.05.2017 Tribunalul Giurgiu a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către pârâta Casa Teritorială de Pensii Giurgiu; a respins acţiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtei Casa Teritorială de Pensii Giurgiu, existând autoritate de lucru judecat.

Pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut următoarele;

Reclamantul A., în dosarul nr. x/2010 al Tribunalului Giurgiu, s-a adresat instanţei cu o cerere împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Giurgiu, solicitând, anularea deciziei nr. 98060 din 30.11.2005 privind recalcularea (revizuirea) pensiei pentru limită de vârstă şi obligarea pârâtei să-i calculeze pensia conform art. 14 din Legea nr. 3/1997, astfel cum acest text a fost interpretat şi lămurit prin decizia de recurs în interesul Legii nr. 40/2008 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie din România.

Prin sentinţa civilă nr. 559 din 11.06.2010, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. x/2010 a fost admisă contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Giurgiu, a fost anulată decizia nr. 98060 din 30.11.2005 emisă de pârâtă şi obligată pârâta să emită reclamantului o nouă decizie de recalculare a pensiei cu utilizarea la determinarea punctajului mediu anual a stagiului complet de cotizare reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1997, drepturi ce vor fi acordate începând cu luna martie 2010 (următoare lunii formulării acţiunii). Totodată a fost respinsă excepţia tardivităţii formulării contestaţiei invocată de pârâtă.

Împotriva sentinţei civile pronunţate de Tribunalul Giurgiu a formulat recurs atât pârâta Casa Teritorială de Pensii Giurgiu, cât şi reclamantul A.

Recursul formulat de către reclamantul A. a fost respins, iar recursul formulat de către pârâta Casa Teritoriala de Pensii Giurgiu a fost admis, de către Curtea de Apel Bucureşti prin decizia civilă nr. 4142 din 21.06.2011, irevocabilă.

Astfel, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 559 LM/AS din data de 11.06.2010, cât şi împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 29.10.2010, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2010, de Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă, în contradictoriu cu recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Giurgiu.

A admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Giurgiu, împotriva aceleaşi sentinţe, în contradictoriu cu recurentul-reclamant A., pe care a modificat-o în parte, în sensul că, a respins capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 98060 din 30.11.2005, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Giurgiu, ca nefondat, A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

În dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Giurgiu, reclamantul s-a adresat instanţei cu o cerere prin care contestatorul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa de Pensii Giurgiu la aplicarea O.U.G. nr. 100/2008 şi acordarea drepturilor prevăzute de art. 169 din Legea nr. 263/2010, alături de recalcularea dispusă prin sentinţa civilă nr. 599/LM din 11.06.2010 pronunţată de Tribunalul Giurgiu şi să plătească acestuia diferenţele rezultate din recalculare, solicitând totodată şi acordarea de daune materiale şi morale.

Prin sentinţa, civilă nr. 547/AS din 17.10.2012, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. x/2012 a fost admisă, în parte, contestaţia formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata Casa Teritorială de Pensii Giurgiu, astfel cum a fost precizată.

A fost obligată intimata să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite con testatorul ui prin aplicarea O.U.G. nr. 100/2008 şi a drepturilor prevăzute de art. 169 din Legea nr. 263/2010, începând cu data de 01.12.2011, alături de recalcularea dispusă prin sentinţa civilă nr. 599/LM din 11.06.2010, pronunţată de Tribunalul Giurgiu şi să plătească acestuia diferenţele rezultate din recalculare. Totodată a fost respins capătul de cerere privind acordarea de daune materiale şi morale.

Împotriva sentinţei civile pronunţate de Tribunalul Giurgiu a formulat recurs Casa Teritorială de Pensii Giurgiu, recurs ce a fost admis de către Curtea de Apel Bucureşti prin decizia civilă nr. 3820 din 28.06.2013, irevocabilă, care a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă, împotriva sentinţei civile nr. 547/AS din data de 17.10.2012, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, în dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimatul - reclamant A., pe care a modificat-o, în sensul că, a respins în tot, acţiunea, ca neîntemeiată.

În dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Giurgiu, reclamantul s-a adresat instanţei cu o cerere prin care a contestat deciziile nr. 98060 din 30.11.2005 şi din 23.11.2011, motivat de faptul că la data iniţială Casa de Pensii Giurgiu nu a emis nici un act referitor la impozitare.

Prin sentinţa civilă nr. 446 din 17.10.2013, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. x/2013 a fost respinsă acţiunea reclamantului, astfel cum a fost precizată.

Obiectul judecăţii în cererea de faţă este reprezentat de cererea reclamantului de a obliga pe pârâta Casa Teritorială de Pensii Giurgiu să recalculeze deciziile de pensionare emise de pârâtă, şi pentru care s-au constituit acţiuni civile in justiţie, astfel: Decizia nr. 98060 din 30.11.2005 - Dosarul nr. x/2010 referitor la recalcularea pensiei astfel cum s-a dispus prin Decizia nr. 40/2008 a ICCJ, Decizia nr. 98060 din 23.11.2011 - Dosarul nr. x/2012 recalculare conform Legii nr. 263/2010 şi Dosarul nr. x/2013 - impozitarea pensiei.

Astfel, autoritatea de lucru judecat a fost invocată în raport de deciziile civile nr. 4142 din 21.06.2011 şi nr. 3820 din 28.06.2013 ale Curţii de Apel Bucureşti, pronunţate în dosarele nr. x/2010 şi nr. y/2012, având ca obiect recalcularea pensiei prin obligarea pârâtei să-i calculeze pensia conform art. 14 din Legea nr. 3/1997, astfel cum acest text a fost interpretat şi lămurit prin decizia de recurs în interesul legii nr. 40/2008 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie din România şi la aplicarea O.U.G. nr. 100/2008 şi acordarea drepturilor prev. de art. 169 din Legea nr. 263/2010, alături de recalcularea dispusă prin sentinţa civilă nr. 599/LM din 11.06.2010 pronunţată de Tribunalul Giurgiu şi să plătească acestuia diferenţele rezultate din recalculare, solicitând totodată şi acordarea de daune materiale şi morale.

Aşa fiind, reformularea cererii de chemare în judecată nu poate înfrânge autoritatea de lucru judecat a deciziilor nr. 4142/2011 şi nr. 3820/2013 ale Curţii de Apel Bucureşti, pronunţate în dosarele nr. x/2010 şi nr. y/2012, raporturile dintre părţi fiind soluţionate în mod irevocabil.

Pentru aceste considerente, tribunalul a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta Casa Teritorială de Pensii Giurgiu şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Teritorială de Pensii Giurgiu, întrucât este autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apei reclamantul A.

Prin decizia nr. 6034 pronunţată în dam de 8 decembrie 2017 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis apelul declarat de apelantul A., împotriva sentinţei civile nr. 232 din 16.05.2017, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, în dosarul nr. x/2016. S-a luat act de renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul apelant A. şi s-a anulat sentinţa civilă nr. 232 din 16.05.2017 a Tribunalului Giurgiu.

Curtea de apel a reţinut, în raport de dispoziţiile art. 406 C. proc. civ. că, prin cererea formulată la data de 05.12.2017, apelantul reclamant A. a formulat cerere de renunţare la judecată în dosarul nr. x/2016 şi deşi i s-a solicitat intimatei să îşi exprime acordul/dezacordul în legătură cu cererea de renunţare la judecată, intimata Casa Judeţeană de Pensii Giurgiu nu a formulat nici un răspuns.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, recurentul - reclamant A. înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ia data de 29 ianuarie 2018.

În motivarea recursului a arătat că aceste este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care se referă la faptul că, hotărârea cuprinde motive contradictorii. A mai arătat că a formulat cerere de renunţare la judecată doar pentru deciziile nr. 4142 din 26.06.2011, 3820 din 28 iunie 2013 şi 625 din 28 aprilie 2014, iar criticile în apel se refereau la nerespectarea principiului conform căruia "legea dispune numai pentru viitor" şi la "aplicare art. 14 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 3/1977 ca normă specială care face trimitere la prevederile art. 2 alin. (4) din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 1550/2001 neaplicabile pentru grupele de muncă I şi II. Valid pentru primele două decizii".

Arată că "cererea de renunţare la judecată este contradictorie la admiterea apelului şi anularea sentinţei pronunţate de Tribunalul Giurgiu".

Consideră că "luând act de cererea de renunţare la judecată., contradictorie la admiterea apelului şi actul luat de instanţă este deopotrivă contradictoriu".

Recurentul-reclamant a solicitat "admiterea recursului, casarea cererii de renunţare la judecată şi a actului luat de instanţă despre acesta conform art. 488 alin. (6) C. proc. civ. şi rejudecarea fondului conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ.".

Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente:

Printre principiile .fundamentale ale procesului civil consacrate de C. proc. civ. se numără "Dreptul de dispoziţie al părţii" prevăzut de art. 9 care, la alin. (3) statuează, că "în condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată (...)" precum şi principiul contradictorialităţii prevăzut de art. 14 care prevede că "Instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel" (alin. (1)) şi că părţile au dreptul de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanţă din oficiu, instanţa fiind obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate, (alin. (4) şi (5)).

Potrivit art. 406 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ. "Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă" "Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială."

Alin. (4) al art. 406 C. proc. civ. dispune că "Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară ca renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare."

Alin. (5) al aceluiaşi articol de lege prevede că, atunci când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.

Din economia textelor legale redate reiese că renunţarea la judecată este un act de dispoziţie al părţii care însă, pentru a produce efecte, trebuie să întrunească cerinţele impuse de alin. (2) precum şi, în raport, de reperul temporal la care este formulată cererea, şi pe cele impuse de alin. (4) ale art. 406 C. proc. civ.

Cu referire la alin. (5) al art. 406 C. proc. civ. este de reţinut că, în situaţia renunţării la. judecată în apel sau într-o cale extraordinară de atac - deşi textul de lege nu impune vreo condiţie referitor la acordul părţii adverse, acesta trebuie interpretat în coroborare cu alin. (4) al art. 406 C. proc. civ., aşa încât, şi în cazul în care renunţarea la judecată în căile de atac are loc la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea este condiţionată de acordul celeilalte părţi. O altă interpretare ar lipsi de sens şi eficacitate dispoziţiile alin. (4), întrucât, în situaţia opoziţiei pârâtului la cererea de renunţare la judecată în faza procesuală a fondului, reclamantul ar putea, în calea de atac, sa eludeze textul de lege şi să beneficieze de efectele unei renunţări necondiţionate, în pofida poziţiei părţii adverse.

Această concluzie se impune şi în raport de dispoziţiile art. 482 conform cărora "Dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol" (Capitolul II al Titlului II din C. proc. civ.) şi respectiv, art. 494 C. proc. civ., conform cărora "Dispoziţiile de procedura privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune". In speţă, la 5 decembrie 2017, apelantul reclamant A. a formulat cerere de renunţare la judecată în dosarul nr. x/2016, iar prin adresa comunicată prin fax ia 7 decembrie 2017, intimatei Casa Judeţeană de Pensii Giurgiu i s-a solicitat să-şi exprime acordul în legătură cu cererea de renunţare la judecată formulată de apelantul reclamant.

Prin urmare, instanţa de apel a dat eficienţă cererii reclamantului de renunţare la judecata, respectând dreptul intimatei pârâte de a-şi exprima acordul sau dezacordul referitor la aceasta, prevăzut imperativ de alin. (4) al art. 406 C. proc. civ. în respectarea principiului contradictorialităţii, aceasta alegând sa nu-şi exprime punctul de vedere cu privire la cererea de renunţare formulată de apelantul reclamant.

Nerespectarea dreptului de exprimare a acordului pârâtei cu privire la cererea de renunţare formulată de reclamant reprezentând singura situaţie care ar fi putut atrage nelegalitatea hotărârii.

De altfel, prin cererea de renunţare s-a menţionat clar că este vizată judecata dosarului nr. x/2016, nefiind făcută nicio altă referire la alte decizii sau dosare, în timp de invocarea criticilor din apel nu mai are nicio relevanţă în condiţiile renunţării reclamantului la judecată.

Prin urmare, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală, în motivarea acesteia neexistând nicio contradictorialitate, motiv pentru care, pentru considerentele arătate se va respinge recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 6043 din data de 8 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21.06.2018.