Auxiliary intervention inadmissible due to lack of legitimate personal interest in property succession dispute

Deliberând asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din 10 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2015, s-a admis cererea de intervenţie formulată de A. şi s-a dispus scoaterea din cauză a intimatei-pârâte B., actualmente C., şi introducerea în cauză a intimatei A., în calitate de intimată-pârâtă, care este succesoarea în drepturi şi obligaţii a fostei intimate - pârâte; s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie formulată de procuratorul D., reţinându-se că cererea sa nu întruneşte condiţiile legale prevăzute de art. 33 şi 61 C. proc. civ., în sensul că nu se justifică un interes legitim în formularea acestei cererii şi, mai mult, este formulată pentru a sprijini apărarea unei persoane care nu mai are calitatea de intimată în cauză.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs intervenientul D., care a formulat următoarele susţineri:

Deşi i-a fost respinsă cererea de intervenţie faţă de C., care a fost scoasă din cadrul procesual, cererea acesteia rămânând astfel fără obiect, nu s-a ţinut cont de faptul că cererea sa de intervenţie a fost făcută şi în sprijinul doamnei A., care are calitatea de cesionar de drepturi litigioase al apartamentului în litigiu.

Un alt motiv de respingere a cererii de intervenţie îl constituie faptul că instanţa nu consideră relevantă cererea sa, în condiţiile în care a specificat, existând la dosar documente în acest sens, că toate tranzacţiile asupra apartamentului au fost încheiate de intervenient, fiind singurul care cunoaşte situaţia de fapt şi poate veni cu documente în sprijinul intereselor doamnei A.

Consideră că a fost încălcat principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare prin respingerea cererii sale fără a fi puse în discuţie probele solicitate în scris.

Solicită introducerea sa în cauză în favoarea doamnei A., întrucât a fost intermediarul dintre fostul proprietar al apartamentului C. şi E., iar documentele şi informaţiile pe care le deţine sunt utile şi concludente cauzei.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

În cauza dedusă judecăţii, prin cererea de intervenţie cu care a învestit instanţa, intervenientul D. a susţinut că aceasta este formulată atât în interesul intimatei - pârâte C., cât şi a doamnei A., în calitatea acesteia de succesoare în drepturi şi obligaţii a fostei intimate - pârâte.

Faţă de această susţinere, Înalta Curte constată că instanţa de apel a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul D., apreciind că nu întruneşte condiţiile legale prevăzute de art. 33 şi 61 C. proc. civ., în sensul că nu se justifică un interes legitim în formularea acestei cererii şi, mai mult, este formulată pentru a sprijini apărarea unei persoane care nu mai are calitatea de intimată în prezenta cauză.

Prin urmare, dispunând respingerea cererii de intervenţie accesorie formulată de intervenient în favoarea intimatei - pârâte C. şi a doamnei A., instanţa a respins cererea în integralitatea sa, neputându-se susţine ca s-a limitat la analiza acesteia doar faţă de una dintre părţile în favoarea căreia s-a solicitat intervenţia.

Respingerea cererii de intervenţie s-a raportat la dispoziţiile art. 33 C. proc. civ., care prevăd că "Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara".

În privinţa interesului legitim se reţine că, în cazul intervenţiei accesorii, interesul intervenientului trebuie raportat la efectele pe care le-ar putea avea asupra drepturilor sale statuarea de către instanţă cu privire la poliţele cu care a fost învestită. Din acest punct de vedere, interesul intervenientului accesoriu este mai degrabă unul preventiv, prin formularea cererii de intervenţie acesta urmărind prevenirea unui prejudiciu pe care l-ar putea suferi, direct sau indirect, dacă parte în favoarea cărei intervine nu ar avea câştig de cauză. De aceea, natura juridică a intervenţiei accesorii este de apărare.

Totuşi, terţul nu devine un simplu apărător al părţii în favoarea căreia vrea să intervină. El trebuie să justifice un interes propriu în participarea la judecata procesului respectiv, interes care trebuie să fie distinct de cel al părţii în favoarea căreia intervine.

Or. recurentul a susţinut că a fost împuternicitul părţii care a fost scoasă din cauză şi că deţine documente şi informaţii utile şi concludente cauzei, dar nu arată care este interesul său legitim în acest proces, adică care este folosul său practic, material sau moral, urmărit în proces sau prejudiciul pe care l-ar putea suferi, direct sau indirect, dacă pârlea în favoarea cărei intervine nu ar avea câştig de cauză.

În aceste condiţii. în mod corect instanţa a reţinui că cererea intervenientului nu întruneşte condiţiile legale prevăzute de art. 33 şi 61 C. proc. civ.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că intimata - pârâtă C. a fost scoasă din proces, astfel că, în mod legal, s-a reţinut că cererea de intervenţie accesorie a rămas fără obiect faţă de această parte.

Cât priveşte critica privind încălcarea principiului contradictorialităţii şi cel al dreptului la apărare prin respingerea cererii de intervenţie accesorie, fără a fi puse în discuţie probele solicitate în scris, Înalta Curte consideră nu poate fi reţinut nici acest motiv, întrucât cuvântul pe probe se acordă după cel acordat în susţinerea cererii de intervenţie, ceea ce a şi făcut instanţa, iar prin respingerea, ca inadmisibilă, a acesteia, cuvântul pe probe nu se mai impunea.

Pentru toate argumentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenientul D., cu consecinţa menţinerii ca legală a încheierii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenientul D. împotriva încheierii de şedinţă din 10 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21.06.2018.