Revision request for conflicting property capacity rulings declared inadmissible; jurisdiction declined to appellate court

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 352 din 23.01.2004, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului A. în ceea ce priveşte cererea principală şi a respins cererea principală, astfel cum a fost precizată, introdusă de reclamantul A., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; a respins excepţia prematurităţii capătului de cerere privind revendicarea din cadrul cererii conexe, ca neîntemeiată; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor B., C. şi D. din cadrul cererii conexe, ca neîntemeiată. Instanţa a disjuns cererea conexă şi a dispus formarea unui nou dosar.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A. şi pârâţii E., F., G., H., I. şi J.

Prin decizia civilă nr. 1104/A din 30.09.2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi de litigii de muncă, a respins apelurile.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs E., F. şi G.

Prin decizia nr. 4746 din 15.05.2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a trimis spre soluţionare recursul către Curtea de Apel Bucureşti.

Prin decizia civilă nr. 1713/23.10.2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a admis recursurile formulate de A., E., K. şi G., precum şi de I., H. şi J., împotriva deciziei civile nr. 1104 din 30.09.2004, a casat această decizie şi sentinţa civilă nr. 352 din 23.01.2004 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, reţinând că s-au încălcat normele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, prin soluţionarea excepţiilor cu privire la cererea incidentală concomitent cu soluţionarea cererii principale şi apoi disjungându-se cererea incidentală.

Prin sentinţa civilă nr. 519 din 10.01.2009, pronunţată în dosarul nr. x/2007, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 392 din 18.03.2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a Civila a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenta, a înaintat cauza spre soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti.

Prin decizia civilă nr. 1386 din 26.10.2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a admis excepţia tardivităţii declarării recursului si a respins recursul declarat de E. împotriva acestei sentinţe.

Prin sentinţa civila nr. 25/F din 23.03.2010, Curtea de Apel, secţia a IV-a civilă, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Împotriva acestei sentinţe, dată în reglatorul de competenţă, a formulat recurs pârâtul E., iar prin decizia nr. 12 din 11.01.2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondat recursul.

Pârâtul E. a formulat contestaţie în anulare împotriva acestei decizii, care a fost respinsa, ca nefondată, prin decizia nr. 6691 din 3.10.2011, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti sub nr. x/2012, ca urmare a stabilirii competenţei materiale prin regulator de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 7729 din 04.10.2012, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului A. în cererea având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 şi restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti, şi, în consecinţă, a respins această cerere ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; a disjuns cererea conexă, dispunând formarea unui nou dosar cu termen de judecată la 29.11.2012.

Prin decizia nr. 4991/A din data de 16 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2012, s-a respins, ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 7729 din 04.10.2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în dosar nr. x/2012, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi E., H., I., J., F., L., G., M. şi N. A fost obligat apelantul la plata către intimata-pârâtă J. a sumei de 600 RON, cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.

A împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire prin care a solicitat anularea deciziei atacate şi reluarea judecăţii de la cel mai vechi act de procedură efectuat, respingând lipsa calităţii sale procesual active.

În drept, au fost invocate motivele prevăzute de art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ., considerând astfel, că instanţa nu s-a pronunţat asupra cea ce s-a cerut şi că există contrarietate faţă de decizia civilă nr. 1713 din 23 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2005.

Analizând cererea de revizuire Înalta Curte, va respinge ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., şi, va declina competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază".

Această dispoziţie legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Astfel, acest motiv de revizuire sancţionează încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, făcând astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri, întrucât fiecare dintre părţi se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din această situaţie nu se poate realiza decât prin revizuirea şi, concomitent, anularea ultimei hotărâri.

Rezultă din aceeaşi dispoziţie procesuală nominalizată mai sus, că una din condiţiile esenţiale, necesară pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este ca hotărârile aşa-zis potrivnice să fie pronunţate în dosare diferite.

În cauza dedusă judecăţii, se constată ca hotărârile judecătoreşti care se afirmă că ar fi potrivnice nu au fost pronunţate, însă, în dosare diferite, ci în cadrul aceluiaşi dosar, fiind vorba doar de cicluri procesuale diferite.

În consecinţă, în temeiul art. 322 alin. (1) C. proc. civ., cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

Potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se solicită".

Faţă de aceste dispoziţii legale, competenţa materială de soluţionare a cererii întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., având ca obiect revizuirea formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 4991/A din data de 16 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, revine instanţei care a pronunţat decizia a cărui revizuire se solicită, respectiv, Tribunalul Bucureşti.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, va declina competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., obligă pe revizuent la plata sumei de 1.200 RON către intimata J., cu titlu de cheltuieli de judecată, conform dovezilor depuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 4991/A din data de 16 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2012, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ca inadmisibilă.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 4991/A din data de 16 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2012, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Obligă revizuentul la plata sumei de 1.200 RON către intimata J., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21.06.2018.