Bankruptcy suspension of debtor’s appeal against insurance company: strict interpretation of Art. 262(4) Law No. 85/2014 overrides general exception in Art. 75(2)(a)

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 6407 din 14.10.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. şi intervenientul forţat C.; pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 2.914,29 RON cheltuieli medicale, suma de 22.608 RON pierdere de venit pentru perioada martie 2014- februarie 2016 şi suma de 942 lei/lună cu titlu de prestaţie periodică, începând cu data de 01.03.2016, până la împlinirea vârstei de pensionare, cu titlu de despăgubiri materiale, şi suma de 150.000 euro cu titlu de despăgubiri morale, în echivalent în RON la cursul B.N.R. de ia data plăţii; de asemenea, pârâta a fost obligată la plata către reclamant a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,52% pe zi de întârziere, calculate la valoarea sumelor de 2.914,29 RON, 22.608 RON şi de 150.000 euro, începând cu data de 04.06.2014 şi până la achitarea electivă.

S-a dispus respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta D. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. şi intervenientul forţat C., ca neîntemeiată.

A fost admisă cererea de intervenţie principală formulată de Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. şi cu intervenientul forţat C. şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 36.202,03 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda legală calculată pentru perioada 19.05.2016 şi până la plata efectivă a debitului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apei reclamantul A. şi pârâta S.C. B. S.A.

Prin cererea înregistrată în data de 10.04.2017, apelanta - pârâtă S.C. B. S.A. a solicitat suspendarea judecării apelului declarat de reclamantul A., faţă de împrejurarea că prin hotărârea nr. 132/2017, pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/2016, a fost admisă cererea Autorităţii de Supraveghere Financiară şi s-a dispus începerea procedurii falimentului S.C. B. S.A.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin încheierea din 10 mai 2017, a dispus suspendarea judecării apelurilor formulate de reclamantul. A. şi pârâta S.C. B. S.A., prin lichidator judiciar F. Transilvania - Filiala Cluj, în baza art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Împotriva încheierii a formulat recurs pârâta S.C. B. S.A. prin lichidator judiciar F. Transilvania - Filiala Cluj.

Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., învederând că prin încheierea atacată au fost încălcate prevederile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora "Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare. Creanţele pretinse în aceste procese se înregistrează la dosarul de faliment al tribunalului şi se supun examinării şi înscrierii lor în tabelul creanţelor, potrivit prezentei legi. Efectele procedurii de faliment asupra unui proces civil în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedată societatea de asigurare/reasigurare sunt reglementate de legea statului membru în care procesul este în curs".

Se arată că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că judecata nu poate fi continuată, susţinându-se că prevederile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 sunt aplicabile strict acţiunilor exercitate împotriva societăţii de asigurare, iar acţiunile şi căile de atac exercitate de aceasta nu cad sub incidenţa acestor prevederi legale.

Recurenta învederează că dacă legiuitorul, în materia falimentului unei societăţi de asigurare, nu a prevăzut o normă specială prin care să se arate că nu sunt supuse suspendării de drept căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii, atunci se aplică prevederile normei generale, respectiv art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014.

Intimatul Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de pârâta S.C. B. S.A,, prin lichidator judiciar F. Transilvania - Filiala Cluj. A învederat că, în cazul societăţilor de asigurare/reasigurare, nu există o normă care să vizeze excepţii de la măsura suspendării, astfel cum este cea prevăzută de art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, aplicabilă celorlalte societăţi.

Intimatul A. a depus întâmpinare prin care a susţinut caracterul nefondat al recursului, prin raportare la prevederile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Analizând încheierea atacată în raport de criticile formulate ce se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. S C. proc. civ., Înalta Curte, cu majoritate, constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Tribunalul Sibiu, prin sentinţa nr. 132 din 16 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei S.C. B. S.A., în temeiul dispoziţiilor art. 250 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.

Pârâta S.C. B. S.A, prin lichidator F. Transilvania - Filiala Cluj, la data de 10 aprilie 2017 a depus o cerere de suspendare a judecării apelului declarat de reclamantul A., întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

În ceea ce priveşte propriul apel, pârâta a solicitat la termenul din 10 mai 2017 continuarea judecăţii, arătând că este vorba despre un drept ai societăţii aflate în faliment, iar aceasta trebuie să-şi valorifice toate eventualele creanţe care ar putea decurge din cererile de chemare în judecată sau acţiunile aflate pe rolul instanţelor de judecată.

Conform dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă: "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor.

Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează."

Alin. (2) al textului anterior citat arată că: "nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii si nici acţiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului; b) acţiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor şi/sau terţilor garanţi."

Potrivit art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014:

"hotărârea de deschidere a procedurii falimentului (societăţii de asigurare/reasigurare) are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare."

Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior redate rezultă că legiuitorul a înţeles să reglementeze distinct situaţia societăţilor de asigurare/reasigurare, în sensul prevederii unei norme speciale potrivit căreia hotărârea de deschidere a procedurii falimentului societăţii de asigurare/reasigurare are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare.

Prin urmare, în ceea ce priveşte societăţile de asigurare/reasigurare, dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2014 au valoare de normă generală în raport cu prevederile art. 262 din acelaşi act normativ, ce cuprind reglementări speciale cu privire la aceste societăţi.

În cazul societăţilor de asigurare/reasigurare nu există un text care să vizeze excepţii de la măsura suspendării, astfel cum se prevede în art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 în cazul celorlalte societăţi.

Lipsa unei norme derogatorii nu înseamnă însă, contrar celor susţinute de recurentă, faptul că în cauză îşi găseşte aplicabilitatea ipoteza prevăzută de art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, ceea ce s-ar constitui într-o adăugare nepermisă la lege, câtă vreme legiuitorul nu a prevăzut expres situaţii de excepţie de la măsura suspendării de drept în cazul societăţilor de asigurare/reasigurare, norma specială fiind de strictă interpretare şi aplicare.

În consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, cu majoritate, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Societatea de asigurare în faliment S.C. B. S.A. prin lichidator F. Transilvania - Filiala Cluj împotriva încheierii din data de 10 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iunie 2018.

Cu opinia separată a doamnei judecător E., în sensul admiterii recursului declarat de pârâta Societatea de asigurare în faliment S.C. B. S.A. prin lichidator F. Transilvania - Filiala Cluj, casării încheierii recurate şi. trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.

Motivarea opiniei separate:

Deşi prin memoriul de recurs recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, consider că acestea sunt susceptibile de încadrare în teza de recurs de la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Astfel, în analiza prezentului recurs se află chestiunea legalităţii unei măsuri procedurale reglementate de o lege specială, anume suspendarea judecării apelurilor declarate de părţile cauzei, curtea de apel, în adoptarea măsurii făcând aplicarea prevederilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014; totodată, instanţa de apel a înlăturat aplicabilitatea în cauza a dispoziţiilor art. 75 alin. (2) din acelaşi act normativ, pe baza regulii specialia generalibus derogant, norma speciala, derogatorie şi, deci, aplicabilă prioritar, fiind considerată a fi cea de la art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Apreciez că instanţa de apel a aplicat în mod greşit dispoziţiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, întrucât dispoziţiile textului menţionat nu constituie o normă specială faţă de prevederile art. 75 alin. (2) lit. a) din acelaşi act normativ.

Astfel cum s-a arătat, art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 are următorul conţinut:

"Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare. Creanţele pretinse în aceste procese se înregistrează la dosarul de faliment al tribunalului şi se supun examinării şi înscrierii lor în tabelul creanţelor, potrivit prezentei legi. Efectele procedurii de faliment asupra unui proces civil în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedată societatea de asigurare/reasigurare sunt reglementate de legea statului membru în care procesul este în curs."

Prin urmare, obiectul acestei norme priveşte stabilirea efectelor hotărârii de deschidere a procedurii falimentului unei societăţi de asigurare/reasigurare, efecte care simt explicitate numai în ceea ce priveşte soarta juridică a acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare.

Această normă nu reglementează însă niciun efect al hotărârii de deschidere a procedurii falimentului unei societăţi de asigurare/reasigure cu privire la căile de atac promovate de debitor împotriva hotărârilor pronunţate cu privire la acţiunile judiciare îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare sau, altfel spus care este efectul hotărârii de deschidere a procedurii falimentului intervenite pe parcursul soluţionării sau după declararea căii de atac de către debitor împotriva unei hotărâri pronunţate într-o astfel de cauză.

În consecinţă, nu se poate susţine argumentul instanţei de apel în sensul că art. 262 alin. (4) constituie o normă derogatorie de la dispoziţiile art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014, cele două norme având un obiect de reglementare diferit - prima vizează suspendarea de drept a acţiunilor, iar cealaltă - soluţia nesuspendării căilor de atac declarate de debitor, pentru situaţia în care hotărârea de deschidere a procedurii falimentului a intervenit după declararea căii de atac de către debitor.

Cele două norme având un obiect de reglementare distinct, raportul dintre ele nu este cel de la normă generală la normă specială, astfel încât nu este incident nici principiul specialia generalibus derogant.

Cele două norme având un obiect de reglementare distinct, raportul dintre ele nu este cel de la normă generală la normă specială, astfel încât nu este incident nici principiul specialia generalibus derogant.

Pe de altă parte, falimentul societăţilor de asigurare/reasigurare este reglementat într-un capitol distinct al legii, anume în cap. IV din Titlul li din actul normativ de referinţă.

Acest cap. IV, Secţiunea i debutează cu art. 242, text potrivit căruia: "Prevederile cap. 1, cu excepţia celor cuprinse în secţiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol" în mod evident, această normă fiind plasată în cap. IV din Titlul II, trimiterea din conţinutul ei la dispoziţiile cap. 1 nu pot privi decât prevederile cap. I din acelaşi Titlu II al legii.

Or, cap. 1 din Titlul II este constituit din prevederile art. 38 - art. 182 ale legii şi este divizat în 9 Secţiuni, iar singura dintre aceste secţiuni pe care legiuitorul - prin dispoziţiile art. 242, anterior citate - o exclude în mod expres de la aplicare în ceea ce priveşte falimentul societăţilor de asigurare/reasigurare este Secţiunea a 6-a, secţiune care este constituită din segmentul de texte de la art. 132-144 din Legea nr. 85/2014.

Ca atare, prevederile art. 75 alin. (2) lit. a) din acelaşi act normativ, fiind plasate în cuprinsul cap. 1 din Titlul II, rezultă că sunt aplicabile în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte falimentul societăţilor de asigurare/reasigurare, date fiind dispoziţiile art. 242 din Legea nr. 85/2014.

Art. 75 alin. (2) lit. a) din lege prevede astfel:

"Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1):

a) căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii şi nici acţiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului."

În concluzie, consider că recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. întrunea cerinţele cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 497 rap. la art. 496 C. proc. civ., acesta trebuia admis, cu consecinţa casării încheierii recurate şi trimiterii cauzei spre continuarea judecării ambelor apeluri, întrucât apelul este o cale de atac unitară a cărei soluţionare nu poate fi divizată, având în vedere unicitatea obiectului acestuia - hotărârea primei instanţe.