Territorial jurisdiction in labor conflicts: union representation does not shift venue to the union's seat

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal şi de insolvenţă, la data de 11.01.2018 sub nr. x/2018, ca urmare a disjungerii din Dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Alba, reclamanţii A. şi B., reprezentaţi de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Cut, au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sporului de mobilitate, în procent de 15% din salariul de bază/lună, pentru perioada ultimilor 3 ani, precum şi pentru viitor, "până la modificarea raporturilor de serviciu sau a cadrului legal".

Prin sentinţa nr. 18/CAF/2018 din 11 ianuarie 2018, Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal şi de insolvenţă, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă, reţinând că raportul dedus judecăţii e un conflict de muncă în sensul art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă, sub nr. x/2018*.

Tribunalul Alba, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 426/2018 din 28 februarie 2018, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Galaţi.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Alba, secţia I civilă, a reţinut, în esenţă următoarele:

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, aplicabilă în cauză, organizaţiile sindicale, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, se numără şi dreptul de a formula acţiune Injustiţie, în numele membrilor săi, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, au calitate procesuală activă.

Pornind de la această constatare, statuată şi prin decizia în interesul Legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, dată în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social şi în lipsa unui text expres, prin aceeaşi decizie în interesul legii s-a arătat şi care este instanţa competentă teritorial să soluţioneze acţiunile în justiţie formulate de sindicate, în numele membrilor săi, în materia conflictelor de muncă.

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul Muncii, în vigoare şi după abrogarea Legii nr. 54/2003, prin aceeaşi decizie în interesul legii nr. 1/21 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat în sensul că "instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Cum, în cauză, acţiunea este pornită de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, în calitate de reprezentant ai reclamanţilor, membri de sindicat în baza împuternicirilor de reprezentare în instanţă, sindicatul are calitatea de reclamant şi întrucât sediul acestuia se află în municipiul Galaţi, Tribunalul Galaţi e instanţa competentă să soluţioneze acţiunea.

Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, astfel învestit, la rândul său, prin sentinţa nr. 481 din 09 mai 2018, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte în vederea soluţionării lui.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, a reţinut că cererea de chemare în judecată prin care a fost solicitată plata unor drepturi salariate a fost formulată de reclamanţi, angajaţi ai pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Cut, judeţul Alba, având domiciliul pe raza judeţului Alba iar Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România a fost indicat în petitul cererii doar în calitate de reprezentant legal, la care şi-au ales şi domiciliul procesual.

Aşa fiind, conform art. 269 alin. (2) din Codul mucii, Tribunalul Alba este competent să soluţioneze acţiunea reclamanţilor.

Înalta Curte, cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti stabilite potrivit legii", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa".

Pe de altă parte, art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social prevede că; "Cererile referitoare ia soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul." Art. 216 din acelaşi act normativ stipulează că "dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ."

Astfel, potrivit art. 116 C. proc. civ., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente."

Din coroborarea acestor texte legale, rezultă că, în materia conflictelor de muncă, competenţa teritorială este una alternativă, fie cea de la locul unde acesta îşi are domiciliul, fie cea de la locul său de muncă, reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Cu privire la acţiunile din materia conflictelor de muncă este de relevat, totodată că, prin aceeaşi lege - Legea nr. 62/2011 a dialogului social -, legiuitorul a prevăzut ca organizaţiile sindicale să aibă un roi activ în apărarea drepturilor membrilor lor, acordând acestora, în acest sens, dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor (art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social).

Prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, s-a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea nr. 62/2011) organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat" şi că instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de ia sediul sindicatului reclamant.

În speţă, chestiunea de drept care a determinat ivirea conflictului negativ de competenţă priveşte interpretarea diferită a noţiunii de reclamant, ca parte care are calitate procesuală activă în raportul juridic dedus judecăţii.

Astfel, în timp ce Tribunalul Alba a apreciat că, în cauză, sunt incidente statuările Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, reţinând că sindicatul ar avea calitate procesuală activă, Tribunalul Galaţi a apreciat că reclamanţii, angajaţi ai pârâtei sunt cei care au calitate procesuală activă, sindicatul acţionând doar ca mandatar.

Înalta Curte reţine că, pentru a se face aplicarea dezlegărilor date prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată în recursul în interesul legii, în vederea stabilirii competenţei de soluţionare a acţiunii în favoarea tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul sindicatului, este necesar ca cererea de chemare în judecată să fie formulată de organizaţia sindicală (căreia i-a fost recunoscută legitimare procesuală activă prin aceeaşi decizie).

Or, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamanţii A. şi B., situaţie care este diferită de aceea în care sindicatul introduce acţiunea în calitate de reclamant, pentru membrii săi.

Faptul că, în petitul acţiunii, reclamanţii au indicat Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România ca fiind reprezentantul lor legai, la sediul căruia au ales şi domiciliul procesual, nu este de natură să atragă o altă competenţă decât cea prevăzută de dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, raportat la art. 210 şi 216 din Legea nr. 62/2011.

Calitatea de mandatar a sindicatului şi instituţia reprezentării reprezintă doar mijloace procedurale prin care părţile înţeleg să figureze în proces, neputând produce efecte juridice şi atrage o anume competenţă, astfel că, în speţă, nu se poate face aplicarea, în ceea ce priveşte stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze conflictul de muncă, a statuărilor din Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii.

Aşa fiind, întrucât, în speţă, cererea de chemare în judecată este formulată de reclamanţii A. şi B., iar aceştia şi-au manifestat voinţa procesuală, potrivit art. 116 C. proc. civ., prin învestirea Tribunalului Alba, în a cărui circumscripţie teritorială se află atât domiciliul lor (conform verificărilor efectuate de Tribunalul Galaţi în baza de date a Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date - fila 13 din Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Galaţi), cât şi sediul pârâtei Unitatea Administrativ - Teritorială Comuna Cut, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, raportat la art. 210 şi 216 din Legea nr. 62/2011, iar competenţa de soluţionare a acţiunii aparţine Tribunalului Alba.

Înalta Curte, având în vedere considerentele expuse, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şt B., reprezentaţi de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Cut.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20.06.2018.