Revizuire request annulled for failure to pay judicial stamp duty following prior peremption of appeal due to one-year inactivity

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

La data de 27.10.2016 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2016, recursul declarat de revizuentul

A. şi recurenta B. împotriva Deciziei nr. 197/R din 25 februarie 2016 şi a tuturor hotărârilor din Dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, fixându-se prin repartizare computerizată aleatorie, prim termen de judecată la 13.01.2017.

Prin încheierea din 13.01.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor, constatând că niciuna dintre părţile legai citate nu s-a prezentat în instanţă şi că nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsă.

La data de 18.01.2018, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepţiei de perimare a cererii de recurs.

Prin Decizia nr. 347 din nr. 347 din 2 februarie 2018pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a constatat perimat recursul declarat de revizuentul A. şi recurenta B. împotriva Deciziei nr. 197/R din 25 februarie 2016 şi a tuturor hotărârilor din Dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a avut în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.

De asemenea, conform art. 249 C. proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.

Totodată, pentru ca un act de procedură să poată aibă ca efect întreruperea termenului de perimare trebuie să fie valabil făcut, pentru că un act lovit de nulitate nu poate produce o asemenea consecinţă.

Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenta a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

S-a constatat că, în speţă, după suspendarea judecăţii recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 13 ianuarie 2017, partea a lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură întrerupător valabil în vederea reluării judecăţii recursului, prin îndeplinirea obligaţiilor puse în sarcina sa de către instanţă.

Astfel, termenul de 1 an, prevăzut de norma de drept menţionată, s-a împlinit la data de 15 ianuarie 2018 (ultima zi cade într-o zi nelucrătoare, sâmbătă, 13 ianuarie 2018).

De asemenea, din verificarea actelor dosarului şi a sistemului ECRIS a reieşit că, la data de 20 februarie 2017, recurenta a formulat recurs împotriva încheierii din 13 ianuarie 2017, prin care s-a dispus suspendarea cauzei, iar prin Încheierea civilă nr. 71 din 13 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, recursul declarat de recurenta B. împotriva încheierii din 13 ianuarie 2017 a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2016 a fost respins, ca inadmisibil.

Drept urmare, s-a constatat că cererea de recurs formulată de recurentă nu a avut efectul de întrerupere prevăzut de art. 249 C. proc. civ., întrucât cererea de recurs a fost formulată faţă de o hotărâre împotriva căreia nu putea fi exercitată calea de atac a recursului, nefiind făcută, astfel, cu intenţia de reluare a judecăţii, ci doar în scopul obţinerii întreruperii, ceea ce constituie un abuz procesual, drepturile procedurale trebuind a fi exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, în conformitate cu prevederile art. 723 C. proc. civ.

Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi constatând, totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte a constatat perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

La data de 24 mai 2018, revizuenta B. a formulat cerere de revizuire împotriva, Deciziei nr. 347 din 2 februarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2018, fiind fixat termen de judecată la 20 iunie 2018, pentru când revizuenta a fost citată cu menţiunea timbrării cererii de revizuire cu taxa judiciară de timbru de 10 RON.

Înalta Curte, la termenul de judecată din data de 20 iunie 2018 a invocat, din oficiu, excepţia netimbrării cererii de revizuire pe care o va admite şi, în consecinţă, va anula cererea de revizuire, ca netimbrată, pentru considerentele care succed.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. h) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare - în prezent abrogată prin O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru dar care este incidenţă în speţă în raport de art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru -, cererile de revizuire se timbrează cu 10 RON.

Prevederile art. 20 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată, stipulează că taxele judiciare de timbru se achită anticipat, iar neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit în acest sens, se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii. Potrivit alin. (2) al art. 20 din legea menţionată, "Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii (...), instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată." întrucât, în cauză, petenta n-a ataşat cererii de revizuire înscrisuri cu care sa facă dovada achitării taxei judiciare de timbru, s-a dispus citarea sa cu menţiunea timbrării cererii cu taxă judiciară de timbru de 10 Iei, sub sancţiunea anulării cererii de revizuire.

Deşi legal citată pentru termenul de judecată din 20 iunie 2018, petenta nu s-a prezentat în instanţă şi nu a depus la dosar înscrisuri care să ateste îndeplinirea obligaţiei legale privind plata taxei judiciare de timbru aşa încât, în temeiul textelor de lege menţionate, cererea de revizuire va fi anulată, ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrată, cererea de revizuire formulată de revizuenta B. împotriva Deciziei nr. 347 din 2 februarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20.06.2018.