Retrial petition annulled for failure to pay the statutory judicial stamp tax
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the petition for retrial, annulling the request as unpayable for lack of the required judicial stamp tax, thereby leaving the prior decision which had rejected the appellant's recourse against an appellate decision as final and unchallenged. The case involved a procedural dispute where a party attempted to challenge a final, irrevocable civil decision from the Court of Appeal via recourse, claiming it was inadmissible under the principle of legal unity of appeals, and subsequently filed a retrial petition against the rejection of that recourse. The decisive legal basis was the mandatory requirement under Law No. 146/1997 and subsequent regulations to pre-pay the 10 RON judicial stamp tax for retrial petitions; the court applied the sanction of annulment for non-payment of this fee, noting that the applicant failed to provide proof of payment despite being cited with a specific warning to cure the defect by the hearing date.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 pct. 2 C. proc. civ, art. 129 alin. (1) C. proc. civ, Art. 299 din C. proc. civ, art. 312 alin. (1) din C. proc. civ, art. 3 lit. h) din Legea nr. 146/1997, art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013; Retrial petition annulled for failure to pay the statutory judicial stamp tax: Art. 299 din C. proc. civ. stabileşte ce categorie de hotărâri judecătoreşti sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs şi anume, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din camera de consilia de la data de 6 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a lV-a civilă, a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs petenta A., iar prin Decizia civilă nr. 71/R din 26 ianuarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a anulat, ca netimbrat recursul.
Împotriva acestei din urmă decizii, a declarat recurs recurenta-petentă A., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2017.
Prin Decizia nr. 228 din 26 ianuarie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurenta-petentă A. împotriva Deciziei civile nr. 71/R din 26 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca inadmisibil.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte a avut în vedere următoarele considerente:
Prin dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Una dintre regulile comune referitoare la instituirea şi exercitarea căilor de atac este unicitatea dreptului de a uza de o atare cale. în procedură, dreptul de a exercita o cale de atac este, în principiu, unic şi se epuizează o dată cu declararea acesteia. Aceasta înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două ori de una şi aceeaşi cale de atac.
Art. 299 din C. proc. civ. stabileşte ce categorie de hotărâri judecătoreşti sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs şi anume, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Prin urmare, dreptul de recurs există numai în ceea ce priveşte hotărârile sus-menţionate, neexistând posibilitatea să se declare recurs şi împotriva unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, pronunţate de instanţa de recurs.
În speţă, recurenta - petentă A. a exercitat calea extraordinară de atac a recursului împotriva Deciziei civile nr. 71/R din 26 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în recurs, aceasta fiind irevocabilă, în sensul dispoziţiilor art. 377 alin, (2) pct. 4 C. proc. civ.
"Prin urmare, hotărârea pronunţată de curtea de apel, fiind irevocabilă, nu putea fi atacată din nou cu recurs, întrucât s-ar deschide calea "recursului la recurs", ceea ce nu a fost în intenţia legiuitorului,
Astfel, recurenta - petentă nu s-a conformat unei condiţii specifice de admisibilitate a recursului în această materie.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional ai egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, hotărârea supusă recursului, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului şi, faţă de considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul,, ca inadmisibil.
La data de 24 mai 2018, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 228 din 26 ianuarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2018, fiind fixat termen de judecată la 20 iunie 2018, pentru când revizuenta a fost citată cu menţiunea timbrării cererii de revizuire cu taxa judiciară de timbru de 10 RON.
Înalta Curte, la termenul de judecată din data de 20 iunie 2018 a invocat, din oficiu, excepţia netimbrării cererii de revizuire pe care o va admite şi, în consecinţă, va anula cererea de revizuire, ca netimbrată, pentru, considerentele care succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. h) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare - în prezent abrogată prin O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru dar care este incidenţă în speţă în raport de art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru -, cererile de revizuire se timbrează cu 10 RON.
Prevederile art. 20 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată, stipulează că taxele judiciare de timbru se achită anticipat, iar neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit în acest sens, se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii. Potrivit alin. (2) al art. 20 din legea menţionată, "Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii (...), instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată."
A întrucât, în cauză, petenta n-a ataşat cererii de revizuire înscrisuri cu care să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru, s-a dispus citarea sa cu menţiunea timbrării cererii cu taxă judiciară de timbru de 10 RON, sub sancţiunea anulării cererii de revizuire.
Deşi legal citată pentru termenul de judecată din 20 iunie 2018, petenta nu s-a prezentat în instanţă şi nu a depus la dosar înscrisuri care să ateste îndeplinirea obligaţiei legale privind piaţa taxei judiciare de timbru aşa încât, în temeiul textelor de lege menţionate, cererea de revizuire va fi anulată, ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrată, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 228 din 26 ianuarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/2017
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20.06.2018.