Competence to hear appeal in justice system salary dispute after constitutional abrogation of exclusive appellate jurisdiction

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele;

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2008, reclamanţii A., B., C., D. - grefieri arhivari la Tribunalul Alba; E., F., G., H., I., J., K. - grefieri arhivari la Judecătoria Alba Iulia; L., M., N., O. - grefieri arhivari la Judecătoria Aiud; P., Q. - grefieri arhivari la Judecătoria Sebeş; R., S. - grefieri arhivari la Judecătoria Blaj şi T. şi U. - grefieri arhivari ia Judecătoria Câmpeni, au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Alba, Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării solicitând ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să fie obligaţi pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Alba să calculeze şi să plătească reclamanţilor, începând cu 1.01.2007, până la zi, drepturile salariale ce constau în diferenţa dintre salariul de încadrare aferent funcţiei de grefier dactilograf şi salariul de încadrare ai grefierului şi sporurile corespunzătoare aferente acestor salarii actualizate cu rata inflaţiei, începând cu data naşterii dreptului şi până ia data plăţii efective.

Prin sentinţa nr. 144 din 27 noiembrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis acţiunea civilă formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi U. împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Alba şi, în consecinţă:

A obligat pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Alba să plătească reclamanţilor drepturile salariale reprezentând diferenţa între coeficienţii de multiplicare ce se aplică grefierilor, (inclusiv grefieri - informaticieni, grefieri statisticieni şi grefieri-documentarişti) cu studii medii şi coeficienţii de multiplicare ce se aplică grefierilor arhivari şi grefieri registratori, începând cu luna ianuarie 2007 precum şi în continuare, iar pentru reclamantele A., B., C., D., pe perioada 27.01.2007 -01.01.2008.

A respins acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin Decizia nr. 392 din 09 aprilie 2009, Curtea de Apel Alba lulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi Curtea de Apel Alba lulia împotriva sentinţei civile nr. 144 din 27 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia în Dosarul nr. x/2008.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Alba lulia, secţia I civilă, sub nr. x/2008, petenţii Curtea de Apel Alba lulia şi Tribunalul Alba au solicitat lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 144 din 27.11.2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia în Dosarul nr. x/2008, în sensul a se stabili că dreptul salarial acordat şi "în continuare" nu poate fi interpretat decât în sensul acordării până la data de 12.11.2009, data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2009, legea unică a salarizării care stabilea un nou mod de salarizare pentru personalul bugetar.

Prin sentinţa nr. 72 din 5 aprilie 2018, Curtea de Apel Alba lulia, secţia I civilă, a respins contestaţia la titlu formulată de petenţii Curtea de Apel Alba lulia şi Tribunalul Alba având ca obiect lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 144 din 27.11.2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia în Dosar civil nr. x/2008.

Pentru a. decide astfel, instanţa a avut în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 399 din vechiul C. proc. civ. (incident în cauză conform art. 3 din Legea nr. 76/2012, art. 24, 27 din Noul C. proc. civ.) "împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.

Instituţia lămuririi înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului unei hotărârii judecătoreşti este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii care urmează a fi valorificat pentru a se putea proceda la executarea silită, însă nu este şi nu poate fi considerată un mijloc procedural, creat a anula/modifica/completa însuşi titlul executoriu, o atare finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de atac ordinare sau extraordinare.

Statuând că se poate cere pe calea contestaţiei la executare lămurirea unui titlu executoriu, legiuitorul se referă la acele cazuri în care există neclarităţi cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului, respectiv, în situaţia hotărârilor judecătoreşti atunci când menţiunile dispozitivului sunt confuze şi nu permit stabilirea conţinutului obligaţiilor ce incumbă părţii care a căzut în pretenţii, necesitând explicitare.

O astfel de contestaţie nu poate fi primită când termenii folosiţi în redactarea dispozitivului sunt expliciţi, arătând cu claritate care sunt obligaţiile ce incumbă părţilor litigante.

În cauză, instanţă a constatat că dispozitivul hotărârii este foarte clar, prin el acordându-se ceea ce s-a solicitat de către reclamanţi prin cererea de chemare în judecată, respectiv drepturile salariale reprezentând diferenţa între coeficienţii de multiplicare ce se aplică grefierilor, (inclusiv grefieri - informaţieieni, grefieri statisticieni şi grefieri-documentarişti) cu studii medii şi coeficienţii de multiplicare ce se aplică grefierilor arhivari şi grefierilor registratori.

Termenii folosiţi în redactarea dispozitivului sentinţei civile nr. 144/2008 sunt expliciţi, instanţa statuând cu claritate obligaţiile ce revin pârâţilor, dispozitivul hotărârii nefiind de natură să creeze vreo confuzie, care să justifice cererea de lămurire a înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, formulată de petenţi.

Orice altă discuţie a părţilor vizând modul de executare silită a titlului executoriu în contextul apariţiei pe parcursul executării silite a unui nou cadru legislativ în materia salarizării (Legea nr. 330/1990) nu se circumscrie sferei instituţiei contestaţiei la titlu, reglementată de teza a II a art. 399 C. proc. civ. (1865) ci, vizează exclusiv procedura executării silite propriu zise.

În aceste condiţii s-a constatat că, aşa cum este formulat dispozitivul hotărârii în raport cu obiectul cauzei deduse judecăţii, aceasta este clar şi nu necesită alte clarificări interpretări sau explicitări în condiţiile art. 399 din C. proc. civ., ceea ce atrage respingerea, ca neîntemeiată, a cererii formulată de petenţii în cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta Curtea de Apel Alba Iulia.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. x/2008/Al* la data de 10 mai 2018.

La termenul de judecată din 20 iunie 2018, văzând dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, pe cele ale art. 28P alin. (1) C. proc. civ., precum şi decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea Constituţională, Înalta Curte a invocat excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului, asupra căreia reţine următoarele:

Sentinţa civilă nr. 144 din 27 noiembrie 2008 a fost pronunţată în primă instanţă de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în condiţiile reglementate de art. 1 din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei. Dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 75/2008 prevedeau că:

"(1) cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi potrivit O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul, instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, suni. soluţionate, in prima instanţă, de curţile de apel (2) Recursul împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie."

Art. n din acelaşi act normativ stipula în sensul că; "(1) dispoziţiile art. 1 se aplică şi proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluţionarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariate formulate de personalul din sistemul justiţiei, începute sub legea anterioară. (2) Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor fi trimise de îndată spre soluţionare curţilor de apel, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. (3) Recursurile împotriva hotărârilor pronunţate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se trimit de îndată la Înalta Curte de Casaţie si. Justiţie, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac."

Dispoziţiile art. 1 şi art. 2 din O.U.G. nr. 75/2008, prin care a fost instituită o competenţă specială derogatorie de la jurisdicţia reglementată de Codul muncii, au făcut obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în Monitorul Oficial nr. 73 din 6 februarie 2009, constatându-se neconstituţionalitatea acestora.

Curtea Constituţională a statuat că "stabilirea în competenţa instanţei supreme a soluţionării recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel în primă instanţă are ca efect extinderea sferei sale de competenţă şi supradimensionarea activităţii acesteia, în condiţiile în care potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu funcţionează în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o secţie specializată în soluţionarea conflictelor şi litigiilor de muncă".

Urmare deciziei Curţii Constituţionale, competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă a revenit în primă instanţă tribunalelor, potrivit art. 2 lit. c) C. proc. civ. Soluţionarea căii de atac a recursului în aceste litigii a fost dată în competenţa curţilor de apel, în condiţiile reglementate de art. 3 pct. 3 C. proc. civ.

Ulterior, dispoziţiile legale mai sus enunţate au fost abrogate prin articolul unic pct. 1 şi 2 din Legea nr. 76/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei.

Din perspectiva celor expuse, urmare deciziei Curţii Constituţionale menţionate şi abrogării dispoziţiilor legale evocate, recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi Curtea de Apel Alba lulia împotriva sentinţei civile nr. 144 din 27 noiembrie 2018 pronunţată în primă instanţă de Curtea de Apel Alba lulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2008 au fost soluţionate de Curtea de Apel Alba lulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 392 din 09 aprilie 2009.

Prin urmare, odată cu abrogarea dispoziţiilor art. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 75/2008 s-a revenit la competenţele anterioare edictării acestora, astfel că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speţă (în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012), competenţa de soluţionare în primă instanţă a conflictelor de muncă aparţine tribunalelor, iar conform art. 3 pct. 3 din acelaşi act normativ, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în soluţionarea conflictelor de muncă sunt de competenţa curţilor de apel.

Potrivit dispoziţiilor art. 2813 alin. (1) C. proc. civ., "încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi art. 2811, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 2812 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice sau completarea".

Faţă de considerentele arătate şi de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 158 alin. (1) şi art. 159 pct. 2 C. proc. civ., va declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de petenta Curtea de Apel Alba lulia împotriva sentinţei nr. 72/2018 din 5 aprilie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Alba lulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină în favoarea Curţii de Apel Alba lulia competenţa de soluţionare a recursului declarat de petenta Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinţei nr. 72/2018 din 5 aprilie 2018 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20.06.2018.