Suspension of civil proceedings for land restitution nullity pending criminal investigation for abuse of office
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals filed by the State and a corporate defendant, thereby upholding the Court of Appeal's decision to suspend the civil proceedings pursuant to Article 413(1)(b) of the Code of Civil Procedure. The underlying dispute involved a claim for the absolute nullity of forest land restoration acts and subsequent sales contracts totaling 1,464 hectares, which the first instance court had granted to the national forest authority against the local land commissions, private individuals, and the State. The appellate court had suspended the hearing because a criminal investigation by the National Anticorruption Directorate regarding the validity of the original land claim request was deemed to have a decisive influence on the civil outcome. The Supreme Court ruled that the suspension was legally appropriate because two cumulative conditions were met: a criminal investigation was underway for offenses including abuse of office, and there were sufficient elements indicating that the outcome of that criminal case would determine the validity of the land acts. Additionally, the Court rejected the argument that procedural exceptions regarding legal capacity and party qualification should have been resolved before the suspension, noting that such issues were properly subject to review only upon the final resolution of the appeal on the merits, and that the criminal investigation had not yet exceeded the one-year threshold for mandatory review of the suspension measure.
Legislator headnote
AI generatedart. 57 din Legea nr. 18/1991, art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 413 C. proc. civ, art. 9 alin. (6) din Legea nr. 18/1991, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 494 C. proc. civ; Suspension of civil proceedings for land restitution nullity pending criminal investigation for abuse of office: The underlying dispute involved a claim for the absolute nullity of forest land restoration acts and subsequent sales contracts totaling 1,464 hectares, which the first instance court had granted to the national forest authority against the local land commissions, private individuals, and the State. The appellate court had suspended the hearing because a criminal investigation by the National Anticorruption Directorate regarding the validity of the original land claim request was deemed to have a decisive influence on the civil outcome. The Supreme Court ruled that the suspension was legally appropriate because two cumulative conditions were met: a criminal investigation was underway for offenses including abuse of office, and there were sufficient elements indicating that the outcome of that criminal case would determine the validity of the land acts. Additionally, the Court rejected the argument that procedural exceptions regarding legal capacity and party qualification should have been resolved before the suspension, noting that such issues were properly subject to review only upon the final resolution of the appeal on the merits, and that the criminal investigation had not yet exceeded the one-year threshold for mandatory review of the suspension measure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for dismissing the cassation appeals as unfounded.
Full text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21 octombrie 2014 pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Prahova a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. III alin. (1) lit. a) pct. VI din Legea nr. 169/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, în contradictoriu cu pârâţii Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Prahova de pe lângă Instituţia Prefectului Judeţul Prahova, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Floreşti, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Valea Doftanei, A., B., C., D., Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să se constate nulitatea absolută, în principal a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate privată în favoarea moştenitoarei defunctului E., succesoarea A., pentru suprafaţa 1.464,00 ha de teren forestier, evidenţiat conform cadastrului forestier în Amenajamentul Ocolului Silvic Câmpina, x, respectiv: Hotărârea nr. 6806 din 03.06.2009 a Comisiei judeţene Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în ceea ce o priveşte pe numita A., respectiv poziţia nr. 1 din Anexa nr. 37 întocmită de pârâta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Valea Doftanei, procesul-verbal de punere în posesie nr. x din 13.08.2009 a numitei A. cu suprafaţa de 1464.00 ha teren cu vegetaţie forestieră şi Titlul de proprietate nr. x din 25.09.2009, emis de Comisia Judeţeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 22.10.2009 la BNP - F., prin care numita A. în calitate de vânzătoare, prin mandatar B., a înstrăinat suprafaţa de 1.464 ha teren forestier, către B. (căsătorit cu C.) în calitate de cumpărător, pentru preţul de 600.000 euro cu menţiunea că această solicitare a formulat-o în virtutea principiului restabilirii situaţiei anterioare (restituito in integrum), ca efect al nulităţii actului juridic principal.
Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice, la data de 12 decembrie 2014, a formulat cerere de intervenţie principală prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a Hotărârii nr. 6806 din 03.06.2009 prin care s-a validat propunerea Comisiei locale Valea Doftanei privind reconstituirea dreptului de proprietate privată privind suprafaţa de 1464 ha, a Titlului de proprietate nr. x din 25.09.2009, Titlului de proprietate nr. x din 25.09.2009 emis de Comisia judeţeană Prahova în favoarea pârâtei A., procesului-verbal de punere în posesie nr. x din 13.08.2009, contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x din 22.10.2009 la Biroul Notarului Public - F. prin care pârâta prin mandatar B. a înstrăinat suprafaţa de 1464 ha teren forestier către B.; toate actele subsecvente; suspendarea executării hotărârii menţionate anterior în condiţiile prevăzute de art. 57 din Legea nr. 18/1991 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentului litigiu; rectificarea cărţii funciare în sensul înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român asupra terenurilor menţionate anterior.
Prin sentinţa nr. 3427 din 6 decembrie 2016 Tribunalul Prahova, secţia I civilă a respins excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive invocată de pârâtul B.; a respins cererea de intervenţie principală formulată de Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca inadmisibilă; a admis acţiunea; a constatat nulitatea absolută a Hotărârii nr. 6806 din 03.06.2009 a Comisiei judeţene Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, respectiv Poziţia nr. 1 din Anexa nr. 37 întocmită de pârâta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Valea Doftanei, a Procesului Verbal de Punere în Posesie nr. x din 13.08.2009 emis pentru suprafaţa de teren de 1.464 mp cu vegetaţie forestieră, a Titlului de proprietate nr. x din 25.09.2009 emis de Comisia judeţeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 22.10.2009 de BNP - F. şi a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 09.11.2009 de BNP - F.; a dispus aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. III alin. (24) din Legea 169/1997; a luat act că reclamanta şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâţii B., Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Floreşti, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Valea Doftanei şi D.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin încheierea din 27 septembrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2014, a dispus suspendarea judecării apelurilor formulate de pârâţii B., Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Floreşti, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Valea Doftanei şi D. în temeiul prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2013 al D.N.A. Serviciul Teritorial Ploieşti.
Împotriva încheierii au formulat recurs pârâţii Statui român prin Ministerul Finanţelor Publice şi D.
În esenţă, pârâtul Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice a susţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 413 C. proc. civ., învederând că indiferent de soluţia ce se va pronunţa în dosarul penal nr. x/2013 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, faptul încălcării dispoziţiilor art. 9 alin. (6) din Legea nr. 18/1991 şi al imposibilităţii punerii la dispoziţie în original a cererii 90bis de către Comisia locală de fond funciar Floreşti, astfel cum au fost reţinute de prima instanţă, sunt şi rămân câştigate cauzei.
Se arată că nu sunt întrunite condiţiile art. 413 C. proc. civ. privind suspendarea facultativă a judecăţii, dezlegarea cauzei nedepinzând, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul altei judecăţi şi nici nu s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce ar urma să se pronunţe în judecarea apelurilor formulate.
Pârâta D. a invocat în cererea de recurs motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., făcând referire la prevederile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi învederând că infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală nu ar avea o influenţă hotărâtoare asupra deciziei ce urmează a se pronunţa în apel.
Pârâta susţine că este posibilă constatarea inadmisibilităţii acţiunii independent de soluţia ce urmează a se da în dosarul penal.
Se apreciază că instanţa de apel trebuia să se pronunţe, în primul rând, cu privire la excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a A. şi doar în situaţia respingerii acestei excepţii să pună în discuţia părţilor celelalte excepţii care vizează cadrul procesual, anume excepţia lipsei calităţii procesual active a Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D. şi excepţia lipsei coparticipării procesuale obligatorii.
Toate aceste excepţii vizează stabilirea unui cadru procesual corect şi asupra lor instanţa de apel trebuia să se pronunţe cu prioritate, pentru ca ulterior părţile ce vor sta în judecată să poată pune concluzii pe toate aspectele ce vizează litigiul, inclusiv o eventuală cerere de suspendare a judecăţii.
Intimatul B. a depus întâmpinare la recursul formulat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând respingerea acestuia.
Pârâta D. a depus întâmpinare ia recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând admiterea acestuia.
Intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus întâmpinare la recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, învederând că achiesează la opiniile exprimate de recurent şi solicitând admiterea recursului.
Pârâta D. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de B. la recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând respingerea, în parte, a argumentelor intimatului B. şi admiterea recursului.
Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Valea Doftanei a depus răspuns la întâmpinarea formulată de B. la recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând respingerea acestuia.
Pârâta D. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la recursul declarat de Statui Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, având în vedere a fost respinsă cererea de intervenţie accesorie formulată de aceasta.
Intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus întâmpinare la recursul declarat de D. A arătat că măsura suspendării cauzei nu este absolut necesară şi că sunt neîntemeiate susţinerile referitoare la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată.
Pârâta D. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la recursul declarat de D., solicitând respingerea argumentelor invocate şi admiterea recursului.
Înalta Curte a constatai nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos,
Suspendarea prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. este o suspendare facultativă, lăsată la aprecierea instanţei de judecată şi se întemeiază pe declanşarea urmăririi penale pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se pronunţe.
Textul impune în mod expres şi neechivoc condiţia declanşării urmăririi penale pentru o infracţiune, precum şi existenţa unor elemente suficiente din care să rezulte că existenţa infracţiunii ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să se pronunţe în cauza supusă suspendării. Cele două condiţii trebuie îndeplinite în mod cumulativ, simpla sesizare a organelor de urmărire penală nejustificând, eo ipso, suspendarea judecăţii.
Astfel cum s-a arătat mai sus, suspendarea în temeiul de lege evocat este o suspendare facultativă şi este lăsată la latitudinea instanţelor de judecată care apreciază dacă această măsură poate fi dispusă sau nu, pentru a preîntâmpina, totodată, pronunţarea unor hotărâri contradictorii.
Din adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, astfel cum s-a reţinut prin încheierea atacată, rezultă că, în prezent, în legătură cu cererea nr. 90 bis se efectuează urmărirea penală faţă de suspecţii G., fost secretar al comunei Floreşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, H., fost membru în Comisia locală de fond funciar a comunei Floreşti, pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi B., pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave.
Or, în motivarea cererii de chemare în judecată, cerere ce vizează constatarea nulităţii absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate privată pentru suprafaţa de 1.464 ha cu vegetaţie forestieră către A. şi a contractelor ulterioare de vânzare-cumpărare vizând acest teren, se face referire la existenţa unor suspiciuni de efectuare a unei înregistrări în fals cu privire la aceeaşi cerere nr. 90bis din 24.11.2005 menţionată şi în adresa înaintată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.
Prin urmare, faţă de împrejurarea că în legătură cu cererea de care a depins emiterea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate a căror nulitate se solicită a se constata în prezentul dosar se efectuează cercetări în dosarul penal nr. x/2013 Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., atât în ceea ce priveşte condiţia declanşării urmăririi penale pentru o infracţiune, precum şi existenţa unor elemente suficiente din care să rezulte că existenţa infracţiunii ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să se pronunţe în cauza supusă suspendării.
În această situaţie, în mod judicios instanţa de apel a apreciat asupra oportunităţii măsurii suspendării judecăţii apelurilor, în raport de motivarea cererii de chemare în judecată şi de obiectul cercetărilor din dosarul penal, critica comună a recurenţilor Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice şi D. privind nerespectarea prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. fiind nefondată, lămurirea aspectelor învederate cu privire la adresa nr. x bis având înrâurire asupra cererii de constatare a nulităţii actelor de reconstituire a dreptului de proprietate.
Nu poate fi primită nici critica pârâtei D. în sensul că instanţa de apel trebuia să se pronunţe, în primul rând, cu privire la excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a A. şi doar în situaţia respingerii acestei excepţii să pună în discuţia părţilor celelalte excepţii care vizează cadrul procesual, anume excepţia lipsei calităţii procesual active a Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D. şi excepţia lipsei coparticipării procesuale obligatorii.
Înalta Curte constată că prima instanţă de fond, prin încheierea din 18 decembrie 2015, a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă invocată de pârâta D. şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei A. ca fiind introdusă împotriva unei persoane tara capacitate procesuală de folosinţă, iar la termenul din 15.04.2016 a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D. şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei. De asemenea, prin hotărârea primei instanţe de fond a fost respinsă excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive invocată de pârâtul B.
În cadrul apelului formulat de pârâta D. au fost formulate critici ce vizează excepţia lipsei capacităţii de folosinţă apăratei A., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D. şi excepţia lipsei coparticipării procesuale obligatorii, pârâta D. solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a dispoziţiilor instanţei de fond cu privire la excepţiile invocate, astfel că instanţa de apel urmează să analizeze aceste critici cu ocazia soluţionări! apelurilor. Obiectul recursului împotriva încheierii de suspendare, cale de atac separată specială, nu poate să fie constituit de criticile privind măsurile/dispoziţiile instanţei de apel premergătoare soluţionării fondului, pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării doar odată cu fondul, conform art. 466 alin. (4) raportat la art. 494 C. proc. civ.
Sunt nefondate şi susţinerile pârâtei D. ce vizează încălcarea dreptului de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil prin măsura dispusă de suspendare a judecăţii apelurilor, având în vedere prevederile art. 413 alin. (3) C. proc. civ., ce stabilesc că instanţa poate reveni motivat asupra suspendării, dacă urmărirea penală care a determinat suspendarea durează mai mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea, fără a se dispune o soluţie în acea cauză.
Având în vedere considerentele expuse, urmează a se reţine că, în mod legal, instanţa de apel a făcut aplicarea prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., astfel că în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice şi D. - Societate în comandită împotriva încheierii din data de 27 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19.06.2018.