Admissibility of revision against a decision dismissing a prior revision request and the requirement of triple identity for contradictory judgments

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1021 din 22 martie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 346 din 2 februarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Prin decizia nr. 1810 din 16 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 1021 din 22 martie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, şi a fost obligat revizuentul la plata sumei de 500 RON amendă judiciară, în conformitate cu dispoziţiile art. 1081 alin. (1) pct. î) lit. a) C. proc. civ.

Împotriva acestei din urmă decizii, A. a formulat cerere de revizuire.

În cuprinsul cererii de revizuire, a invocat motivele prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 2 şi 7 C. proc. civ.

A arătat că este incident pct. 2 al art. 322 C. proc. civ. deoarece mai multe instanţe egale în grad nu s-au pronunţat cu privire la situaţia de fapt dedusă judecăţii.

A mai susţinut şi că hotărârea nr. 1810 din 16 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, este potrivnică cu dezlegarea dată de sentinţa nr. 8451 din 26 mai 1999 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1, menţinută prin decizia nr. 2478/A din 13 octombrie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire poate fi o hotărâre rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare ori o hotărâre dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul.

Din formularea textului legal, rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate este limitativă, iar nu exemplificativă, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict şi limitativ prevăzute de lege.

Prin urmare, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire ia hotărârile judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., deoarece în alt fel s-ar ajunge să se încalce principiul legalităţii căii de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile reglementate de aceasta.

Or, în speţă, nu se identifică o asemenea situaţie, întrucât prin decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta cerere de revizuire, a fost respinsă ca inadmisibilă, o altă cerere de revizuire.

Aşa fiind, cum decizia atacată cu revizuire, nu a fost pronunţată în recurs şi nu evocă fondul pricinii, Înalta Curte a constatat că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale alte unei cereri de revizuire, întemeiată în drept pe art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Referitor la motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă se poate cere în următoarele cazuri ... "dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".

Astfel, prin sentinţa nr. 8451 din 26 mai 1998 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1, a fost respinsă contestaţia formulată de A. împotriva Ordinului nr. 64 din 4 iunie 1998 emis de Secretarul de Stat B. din cadrul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al salariatului A.

Apelul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 8451 din 26 mai 1999 a Judecătoriei Sectorului 1 a fost respins prin decizia nr. 2478 A din 13 octombrie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Aşadar, dosarul nr. x/1999 al Judecătoriei Sectorului î în care s-a pronunţat sentinţa nr. 8451/1999 avea ca obiect contestaţie concediere, A. avea calitatea de contestator, iar Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale cea de intimat.

Dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a avut ca obiect cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 1021 din 22 martie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Prin urmare, nu este îndeplinită în speţă condiţia esenţială a triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1810 din 16 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14.06.2018.