Jurisdiction declined; appeal over retroactive judicial salary indexation referred to Court of Appeal.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declined its jurisdiction and referred the appeal filed by petitioner G. against the lower court's interlocutory order (no. 4 of 15 March 2018) to the Alba Iulia Court of Appeal, thereby ruling in favor of the appellate court's competence over its own. The underlying dispute arose from a 2007 action by judicial staff claimants seeking retroactive salary indexation (5% from 1.01.2007, plus 2% and 11% from later dates) against the Ministry of Justice and other judicial bodies, with the initial merits decision partially granting claims, and the petitioner later seeking correction of an alleged material error in the operative part. The decisive legal basis was the unconstitutional nature (per Constitutional Court Decision no. 104/2009) and subsequent repeal of the special jurisdiction rules under O.U.G. no. 75/2008, which had vested the High Court with appellate jurisdiction; after abrogation, under the applicable 1865 Civil Procedure Code (arts. 2(1)(c) and 3(3)), labor disputes are tried at first instance by tribunals and their appeals lie with the courts of appeal, so the Court of Appeal, not the High Court, must decide the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 281 C. proc. civ, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, art. 402 alin. (3) C. proc. civ, art. 1 din O.U.G. nr. 75/2008, art. 2 din O.U.G. nr. 75/2008, art. 2 lit. c) C. proc. civ; Jurisdiction declined; appeal over retroactive judicial salary indexation referred to Court of Appeal: against the lower court's interlocutory order (no. 4 of 15 March 2018) to the Alba Iulia Court of Appeal, thereby ruling in favor of the appellate court's competence over its own. The underlying dispute arose from a 2007 action by judicial staff claimants seeking retroactive salary indexation (5% from 1.01.2007, plus 2% and 11% from later dates) against the Ministry of Justice and other judicial bodies, with the initial merits decision partially granting claims, and the petitioner later seeking correction of an alleged material error in the operative part. The decisive legal basis was the unconstitutional nature (per Constitutional Court Decision no. 104/2009) and subsequent repeal of the special jurisdiction rules under O.U.G. no. 75/2008, which had vested the High Court with appellate jurisdiction; after abrogation, under the applicable 1865 Civil Procedure Code (arts. 2(1)(c) and 3(3)), labor disputes are tried at first instance by tribunals and their appeals lie with the courts of appeal, so the Court of Appeal, not the High Court, must decide the appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for declining jurisdiction, as the appeal falls within the competence of the Court of Appeal.
Full text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul instanţei sub Dosar nr. x/2007, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. şi V. i-au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Sibiu şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării Bucureşti, solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
- să fie obligaţi pârâţii, retroactiv, începând cu data de 1.01.2007 şi în continuare, la plata drepturilor salariate indexate, în cuantum actualizat la rata inflaţiei de la data plăţii efective, cu următoarele procente de indexare: cu 5% începând cu data de 1.01.2007; cu 2% începând cu data de 1.04.2007; cu 11% începând cu data de 1.10.2007.
- obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele menţiuni în carnetul de muncă al reclamanţilor.
Prin sentinţa nr. 72 din 23 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia. S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. S-a admis în parte, acţiunea formulată de reclamanţii, împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu cu sediul în Sibiu şi în consecinţă au fost obligaţi pârâţii, în solidar, la plata în favoarea reclamanţilor, corespondent raportului de muncă avut de fiecare dintre reclamanţi, a drepturilor salariale indexate cu procentul de 5% începând cu data de 01.01.2007 şi până la data plăţii efective, sumă care urmează a fi actualizată cu rata inflaţiei începând cu data naşterii dreptului material, până la data plăţii.
Au fost obligaţi pârâţii, în solidar, la plata în favoarea reclamantei T., a drepturilor salariale indexate cu procentul de 5% începând cu data de 26.03.2007 şi până la data plăţii efective, sumă care urmează a fi actualizată cu rata inflaţiei începând cu data naşterii dreptului material, până la data plăţii. Au fost obligaţi pârâţii, în solidar, la plata în favoarea reclamantului V., a drepturilor salariale indexate cu procentul de 5% începând cu data de 01.09.2007 şi până la data plăţii efective, sumă care urmează a fi actualizată cu rata inflaţiei începând cu data naşterii dreptului material, până la data plăţii A fost obligată pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele menţiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
S-a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţi împotriva pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi s-a respins în rest, acţiunea.
Prin Decizia nr. 236 din 2 martie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Libertăţii Cetăţeneşti şi Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinţei civile nr. 72 din 23.10.2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
La data de 33 martie 2018, petenta G. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta şi dispozitivul sentinţei civile nr. 72 din 23 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în sensul ca la alin. (4) să se menţioneze "începând cu data de 01.01.2007 şi în continuare" în loc de "începând cu data de 01.01.2007 şi până la data efectuării plăţii".
Prin încheierea nr. 4 din 15 martie 2018, Curtea de Apel Alba Mia, secţia I civilă a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de petenta G. în Dosar nr. x/2007 al Curţii de Apel Alba Iulia.
Împotriva acestei încheieri, petenta G. a declarat recurs.
Prin criticile formulate, petenta a susţinut că, prin sentinţa pronunţată, care este nelegală, în mod greşit instanţa ar fi reţinut că reclamanta nu ar fi solicitat obligarea pârâţilor retroactiv, începând cu data de 1 ianuarie 2007 şi în continuare.
De altfel, şi instanţa a reţinut în considerentele încheierii recurate, că reclamanta a solicitat prin acţiune obligarea pârâţilor, retroactiv, începând cu data de 3 ianuarie 2007 şi în continuarea la plata drepturilor salariale indexate.
Recurenta petenta a apreciat că eroarea materială este evidentă, pentru că instanţa a acordat actualizarea sumei până la data plăţii efective.
A mai arătat şi că instanţa de fond a respins cererea de acordare a indexării de 2% şi 11 %, restul pretenţiilor fiind admise, în sensul acordării indexării şi în continuare.
Cererea a fost întemeiată în drept pe art. 3041 şi art. 281 C. proc. civ.
La termenul din 14 iunie 2018, văzând dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, pe cele ale art. 402 alin. (3) C. proc. civ., precum şi Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea Constituţională, Înalta Curte a invocat excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului, asupra căreia reţine următoarele:
Sentinţa civilă nr. 72 din 23 octombrie 2008, a fost pronunţată în primă instanţă de Curtea de Apel Alba Iulia, în condiţiile reglementate de art. 1 din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei.
Dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 75/2008 prevedeau că:
"(1) cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi potrivit O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluţionate, în primă instanţă, de curţile de apel.
(2) Recursul împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de cuţite de apel se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie."
Art. 11 din acelaşi act normativ prevedea că:
"(1) Dispoziţiile art. 1 se aplică şi proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluţionarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariate formulate de personalul din sistemul justiţiei, începute sub legea anterioară.
(2) Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor fi trimise de îndată spre soluţionare curţilor de apel, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.
(3) Recursurile împotriva hotărârilor pronunţate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se trimit de îndată la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac".
Dispoziţiile art. 1 şi art. 2 din O.U.G. nr. 75/2008, prin care a fost instituită o competenţă specială derogatorie de la jurisdicţia reglementată de Codul muncii, au făcut obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în Monitorul Oficial nr. 73 din 6 februarie 2009, constatându-se neconstituţionalitatea acestora.
Astfel, Curtea Constituţională a statuat că "stabilirea în competenţa instanţei supreme a soluţionării recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel în primă instanţă are ca efect extinderea sferei sale de competenţă şi supradimensionarea activităţii acesteia, în condiţiile în care potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu funcţionează în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o secţie specializată în soluţionarea conflictelor şi litigiilor de muncă".
Urmare deciziei Curţii Constituţionale, competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă a revenit în primă instanţă tribunalelor, potrivit art. 2 lit. c) C. proc. civ. soluţionarea căii de atac a recursului în aceste litigii a revenit curţilor de apel în condiţiile reglementate de art. 3 pct. 3 C. proc. civ.
Ulterior, dispoziţiile legale sus redate au fost abrogate prin articolul unic pct. 1 şi 2 din Legea nr. 76/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei.
Din perspectiva celor expuse, urmare deciziei Curţii Constituţionale susmenţionate şi abrogării dispoziţiilor legale evocate, recursul declarat de petenta G. împotriva sentinţei nr. 72 din 23 octombrie 2008, pronunţată, în primă instanţă, de Curtea de Apel Alba Iulia, a fost soluţionat tot de Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 236 din 2 martie 2009.
Prin urmare, odată cu abrogarea dispoziţiilor art. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 75/2008 s-a revenit la competenţele anterioare edictării acestora, astfel că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speţă (în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012), competenţa de soluţionare în primă instanţă a conflictelor de muncă aparţine tribunalelor, iar conform art. 3 pct. 3 C. proc. civ., recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în soluţionarea conflictelor de muncă sunt de competenţa curţilor de apel.
Faţă de considerentele arătate şi de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 158 alin. (1) şi art. 159 pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, urmează a declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de petenta G. împotriva încheierii nr. 4 din 15 martie 2018 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2007, în favoarea Curţii de Apel Alba lulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de petenta G. împotriva încheierii nr. 4 din 15 martie 2018 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2007, în favoarea Curţii de Apel Alba lulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14.06.2018.