Land title annulment and revindication claim barred by res judicata; appeal inadmissible as decision final.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant's appeal as inadmissible, thereby upholding the prior decisions: the first-instance court had rejected the claim for partial annulment of a land ownership title and the related land-revindication claim on grounds of res judicata, the appellate court had affirmed that dismissal, and the court of appeal had declared the subsequent appeal null for lack of legal grounds and untimely written submissions. The dispute concerned an action under land-restitution laws to partially annul a property title and recover 718 sq m of land, with prior rulings already final on the merits. Decisive legal basis: under Article 634(1)(5) of the Civil Procedure Code, a decision rendered in appeal is final and not subject to further appeal, and Article 5(1) of Title XIII of Law No. 247/2005 subjects first-instance rulings in land cases only to appeal, so the challenged decision of the Court of Appeal Ploiești was definitive and could not be attacked by recourse; the appeal was also defective as it was neither grounded in law nor timely reasoned.
Legislator headnote
AI generatedart. 111 alin. (1) din Legea nr. 169/1997, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ; Land title annulment and revindication claim barred by res judicata; appeal inadmissible as decision final: Potrivit art. 5 alin. (1) al Titlului XIII din Legea nr. 247/2005 "Hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Prin sentinţa nr. 2357 din 21 iunie 2017 Judecătoria Târgovişte a respins pentru autoritate de lucru judecat cererea de anulare parţială a titlului de proprietate nr. x/2011, şi, pe cale de consecinţă, şi cererea de revendicare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B.
Prin decizia nr. 1051 din 2 noiembrie 2017 Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinţei.
Împotriva deciziei civile nr. 1051 din 02.11.2017 a declarat apel, calificat ulterior ca recurs, reclamantul A.
Prin decizia nr. 42 din 8 martie 2018 Curtea, de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a constatat nulitatea cererii de recurs, reţinând că prin intermediul căii extraordinare de atac nu au fost deduse judecăţii motive de nelegalitate, iar notele scrise înregistrate la data de 22.12.2017 au fost depuse la dosar cu depăşirea termenului de 30 de zile de ia comunicarea deciziei din apel şi care, potrivit dovezilor aflate la dosar, a avut loc la data de 9 noiembrie 2017.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs neîncadrat în drept şi nemotivat reclamantul A., arătând că va depune motivele de recurs după ce i se va comunica hotărârea atacată.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Prin art. 111 alin. (1) din Legea nr. 169/1997 sunt reglementate expres actele care sunt lovite de nulitate absolută atunci când ele au fost întocmite cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere.
Alin. (2) al aceluiaşi articol statuează că "Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun ".
Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost completată, reclamantul A. a solicitat anularea parţială a titlului de proprietate nr. x/2011 şi revendicarea suprafeţei de 718 mp teren.
Potrivit art. 5 alin. (1) al Titlului XIII din Legea nr. 247/2005 "Hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului".
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară".
Dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. statuează că sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului, iar potrivit pct. 5 şi hotărârile date în recurs.
Cauza a fost soluţionată în apel de Tribunalul Dâmboviţa, iar în recurs, de către Curtea de Apel Ploieşti.
În raport de dispoziţiile legale menţionate, decizia nr. 42 din 08.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, este o decizie definitivă, nesusceptibilă de recurs.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva unei hotărâri care este definitivă, potrivit legii, recurs care, în plus, este exercitat într-o materie care prin lege este sustrasă căii extraordinare a recursului şi care, de altfel, a fost deja soluţionat prin decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A., judeţul Dâmboviţa împotriva deciziei nr. 42 din 8 martie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în contradictoriu cu pârâta B., judeţul Dâmboviţa.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13.06.2018.