Appeal against judicial-error compensation claim declared inadmissible due to statutory ban on cassation for claims under 1,000,000 RON.

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, prin Decizia nr. 219 din 19 februarie 2018, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1817 din 20 septembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul - pârât Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A.

Investită cu soluţionarea căii extraordinare de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 17 aprilie 2018, ia întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la 19 aprilie 2018, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod şi a acordat termen la 13 iunie 2018, în camera de consiliu, fără citare părţi, în vederea soluţionării căii de atac. Nu s-au depus puncte de vedere la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

în fapt, prin cererea introductivă de instanţă, A. a chemat In judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru a se constata că a fost privat nelegal de libertate în perioada 21 octombrie 2016 - 2 noiembrie 2016 (13 zile) şi, pe cale de consecinţă, pentru a fi obligat pârâtul la plata sumei de 50.000 RON reprezentând repararea pagubei produsă reclamantului în acest mod.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe art. 539 alin. (1) C. proc. pen.

Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 1817/C din 20 septembrie 2017, a respins, ca neîntemeiată acţiunea având ca obiect reparare prejudiciu moral pentru privare nelegală de libertate.

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, prin Decizia nr. 219 din 19 februarie 2018, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei pronunţate de tribunal.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civila şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede ca hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Or, litigiul iniţiat de reclamant are ca obiect reparare prejudiciu cauzat prin erori judiciare, prin cererea de chemare în judecată, întemeiată pe art. 539 alin. (1) C. proc. pen., solicitându-se obligarea statului la plata unei sume de bani pentru privarea nelegală de libertate pentru o perioadă de 13 zile.

Se reţine totodată că prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la legalitatea căii de atac, legiuitorul a statuat în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele prevăzute de aceasta.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

Faţă de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 219 din 19 februarie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13.06.2018.