Appeal dismissed: Claimant entitled to full period of victim status for forced displacement from 1940
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Pension House, upholding the lower court’s judgment that awarded the claimant the rights of a persecution victim under the applicable legislation. The dispute concerned the annulment of an administrative decision that recognized the claimant as a beneficiary of relief measures for the period from March 20, 1944, to March 6, 1945, rather than the entire period of forced displacement from September 6, 1940, to March 6, 1945. The claimant challenged the limitation of the recognition period, while the respondent argued that only the later period was substantiated. The court held the appeal unfounded, relying on Article 1, paragraph 1, letter c) of Government Ordinance No. 105/1999, approved by Law No. 189/2000, which protects citizens subjected to ethnic persecution through forced resettlement. The decisive finding was that the claimant, who was an infant at the time of the initial relocation from Bessarabia, could not be legally separated from their mother, whose continuous displacement had already been established; therefore, the claimant was entitled to recognition for the full duration of the regime from September 1940 to March 1945.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Appeal dismissed: Claimant entitled to full period of victim status for forced displacement from 1940: The dispute concerned the annulment of an administrative decision that recognized the claimant as a beneficiary of relief measures for the period from March 20, 1944, to March 6, 1945, rather than the entire period of forced displacement from September 6, 1940, to March 6, 1945. The claimant challenged the limitation of the recognition period, while the respondent argued that only the later period was substantiated. The court held the appeal unfounded, relying on Article 1, paragraph 1, letter c) of Government Ordinance No. 105/1999, approved by Law No. 189/2000, which protects citizens subjected to ethnic persecution through forced resettlement. The decisive finding was that the claimant, who was an infant at the time of the initial relocation from Bessarabia, could not be legally separated from their mother, whose continuous displacement had already been established; therefore, the claimant was entitled to recognition for the full duration of the regime from September 1940 to March 1945.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited to justify the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
G.V., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, a solicitat anularea hotărârii nr. 5965/3334 din 14 iulie 2003, constatarea că este beneficiarul prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și obligarea pârâtei, să-i acorde aceste drepturi, începând cu 1 septembrie 2002, pentru perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, prin emiterea unei noi hotărâri în acest sens.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 1614 din 15 octombrie 2003, a admis acțiunea.
Considerând hotărârea, nelegală, pârâta a declarat recurs, susținând că în mod temeinic comisia i-a recunoscut calitatea de beneficiar, numai pentru perioada 20 martie 1944 – 6 martie 1945.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Din probele de la dosar, rezultă că la data strămutării din Basarabia, la Iași, reclamantul avea vârsta de câteva luni, în nici un caz nu putea fi despărțit de mama sa, căreia deja i s-a recunoscut toată perioada în care a pretins că a fost strămutată.
În condițiile date, soluția instanței, de admitere a acțiunii, este fondată, astfel că recursul se privește nefondat și urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ., a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1614 din 15 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2004.