Negative jurisdiction conflict resolved: Bucharest Tribunal competent as union's seat governs labor dispute

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe roiul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 11 octombrie 2017 sub nr. x/2017 Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului de sindicat A., a solicitat, în temeiul Legii nr. 223/2015 privind sistemul unitar de pensii publice, în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerul Apărării Naţionale anularea deciziilor de recalculare a pensiei nr. x/1 din 02.03.2017 şi nr. x/2 din 02.03.2017 privind recalcularea pensiei de serviciu tip limită de vârstă, cu anexele emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale; emiterea unei noi decizii privind drepturile de pensie; obligarea Casei de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale la plata diferenţelor drepturilor de pensie, cu începere de la 01.01.2016 la zi, precum şi la plata dobânzii legale şi a indicelui de inflaţie aferentă a sumelor neachitate, până la data plăţii efective a acestora.

Prin sentinţa nr. 431 din 23 ianuarie 2018 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, reţinând că, potrivit cărţii de identitate depusă în copie la dosar, domiciliul reclamantului este în municipiul Constanţa, iar potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, "Hotărârile comisiilor de contestaţii pot fi atacate la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, în termen de 30 de zile de la comunicare". De asemenea, conform art. 102 din acelaşi act normativ, "Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul".

Prin sentinţa nr. 1045 din 19 aprilie 2018 Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat dosarul spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a se pronunţat astfel, Tribunalul Constanţa a reţinut ca cererea dedusă judecăţii aparţine Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, care a promovat acţiunea în numele membrului său A.

Problema de drept referitoare la calitatea procesuală activă organizaţiilor sindicale a fost soluţionată prin decizia în interesul legii nr. 1/2013, prin care s-a statuat că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar instanţa competentă este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 1 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru argumentele ce succed:

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 61/2011 a dialogului social, publicată în Monitorul Oficial nr. 322 din 10 mai 2011, organizaţiile sindicale, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, printre care se numără şi dreptul de a formula acţiune în justiţie, în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, au calitate procesuală activă.

Referitor la acest aspect, prin decizia în interesul legii nr. 1 din 21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (dată în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, abrogată prin Legea nr. 62/2011 a dialogului social), s-a arătat şi care este instanţa competentă teritorial să soluţioneze acţiunile în justiţie formulate de sindicate, în numele membrilor lor, în materia conflictelor de muncă.

Astfel, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, în vigoare şi după abrogarea Legii nr. 54/2003, prin aceeaşi decizie în interesul legii, nr. 1 din 21.01.2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat în sensul că:

"instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiunii este cea de la sediul sindicatului reclamant.".

În cauză, aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, demersul judiciar aparţine sindicatului, în numele membrului său (A.), astfel încât cei care deţine calitatea de reclamant, în raport de dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003), aşa cum aceste dispoziţii legale au fost interpretate prin decizia în interesul legii nr. 1/2013, este Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, cu sediul în Bucureşti.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie îşi are sediul sindicatul, cel care a acţionat ca reclamant în cererea dedusă judecăţii, respectiv Tribunalul Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13.06.2018.