Recusal decision non-appealable under Article 53(2) CPC; appeal and constitutional referral inadmissible

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin încheierea din 23 aprilie 2018, a admis cererea de abţinere formulată de judecătorii A. şi B. şi de grefier C. A înaintat dosarul spre repartizare aleatorie.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel intervenientă D., ridicând şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (2) C. proc. civ., care încalcă, în opinia părţii, principiul dublului grad de jurisdicţie.

Apelanta şi-a rezervat dreptul de a motiva (completa motivarea) cererii după comunicarea Încheierii atacate.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate invocată, aceasta este inadmisibilă.

Astfel, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în oricare fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează în sensul că nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) şi (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În cauză, se constată că prin excepţia de neconstituţionalitate ridicată de apelantă, aceasta a susţinut încălcarea dublului grad de jurisdicţie, fără a face însă trimitere la vreo dispoziţie constituţională în raport de care s-a invocat excepţia.

Or, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie sa îndeplinească cerinţele stabilite prin legea Curţii Constituţionale, neîndeplinirea acestora constituind cauză de inadmisibilitate a respectivelor excepţii.

Verificarea îndeplinirii acestor condiţii poate fi efectuată doar într-un cadru procesual permis de dispoziţiile C. proc. civ.

in cauză însă, se constată că excepţia de neconstituţionalitate este invocată în cadrul unui demers judiciar inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

În fapt, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin încheierea din 23 aprilie 2018, a admis cererea de abţinere formulată de judecătorii A. şi B. şi de grefier C. A înaintat dosarul spre repartizare aleatorie.

În drept, potrivit art. 53 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a încuviinţat sau s-a respins abţinerea, cea prin care s-a încuviinţat recuzarea, precum şi. încheierea prin care s-a respins recuzarea, în cazul prevăzut la art. 48 alin. (3), nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Faţă de dispoziţiile legale menţionate, încheierea atacată în prezenta cauză, prin care s-a admis o cerere de abţinere, nu este supusă niciunei căi de atac, textul de lege nefăcând nicio distincţie între căi ordinare sau extraordinare de atac.

Se reţine totodată că prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la legalitatea căii de atac, legiuitorul a statuat în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele prevăzute de aceasta.

Prin urmare, exigenţele legii exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoaşterea unei cai de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

Faţă de toate cele de mai sus, apelul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare. Pe cale de consecinţă, va fi respinsă, ca inadmisibilă, şi sesizarea Curţii Constituţionale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (2) C. proc. civ., ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de intervenienta D. împotriva încheierii din 23 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13.06.2018.