Highway expropriation appeal sent to Court of Appeal as High Court lacks jurisdiction

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 4 septembrie 2017, A. a formulat, în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, contestaţie împotriva Hotărârii nr. 743 din 26 august 2014 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional Construcţia Autostrăzii Bucureşti - Braşov, tronsonul Predeal - Cristian + racord, prin care s-au stabilit sumele individuale aferente despăgubirilor pentru imobilul proprietatea reclamantului, poziţia x din Anexa nr. 2,

Tribunalul Braşov, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 22/S din 2 februarie 2018, a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel, înregistrat la Tribunalul Braşov la 28 martie 2018.

Tribunalul Braşov, prin adresa dosar nr. x/2017 din 30 aprilie 2018, a înaintat apelul, împreună cu dosarul, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 9 mai 2018.

Prin rezoluţia din 11 mai 2018, s-a fixat termen la 30 mai 2018, în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea apelului.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale în soluţionarea apelului de faţă, pe care o va admite, în considerarea următoarelor argumente:

Hotărârea atacată cu apel a fost pronunţată de către tribunal într-un litigiu având ca obiect expropriere.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:

"1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".

Din norma de competenţă citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează recursuri, dar având un obiect circumstanţial de dispoziţiile menţionate, iar nu ca instanţă de drept comun.

Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi numai prin excepţie competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

De asemenea, art. 96 pct. 2 C. proc. civ. instituie regula potrivit căreia curţile de apel judecă, ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă.

Ca atare, în acest context, se constată că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor C. proc. civ., curtea de apel este instanţa competentă să soluţioneze apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în prima instanţă.

Cum în speţă, tribunalul a fost învestit în primă instanţă cu judecarea acţiunii, apelul urmează a fi soluţionat de curtea de apel.

În aplicarea acestor norme, competenţa de soluţionare în cauză a apelului declarat împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă de către Tribunalul Braşov revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Braşov, în favoarea căreia Înalta Curte urmează a declina competenţa de soluţionare a apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 22/S din 2 februarie 2018 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Braşov.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30.05.2018.