Jurisdiction assigned to Baia Mare Court; judicial partition claim governed by location of immovables, not succession rule after certificate settled estate.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved the negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Baia Mare Court, ruling in favor of that court's jurisdiction. The dispute concerned a claim for partition (ieșire din indiviziune) of real property held in co-ownership, originally framed as part of a succession but narrowed after a notarial inheritance certificate had already settled the estate; the claimant sought allocation of the entire property to himself and registration of title. The jurisdictional conflict arose because the Baia Mare Court declined in favor of the Reșița Court based on the deceased's last domicile (exclusive succession jurisdiction under Art. 118 Code of Civil Procedure), while the Reșița Court declined back based on the immovable property's location under Art. 117. The decisive legal basis was that, since the succession had already been settled by the inheritance certificate, the co-ownership did not result from succession, making the special rule in Art. 117(3) (applying Art. 117(1) to judicial partition where indivision does not arise from succession) controlling over the succession rule in Art. 118; therefore, the court where the immovables are located (Baia Mare, Maramureș County) has territorial jurisdiction, subject to the principal claim rules under Art. 123(1). No party prevailed on the merits; the decision merely fixed jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 118 C. proc. civ, art. 117 alin. (1) C. proc. civ, art. 130 alin. (1) C. proc. civ, art. 130 alin. (2) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ; Jurisdiction assigned to Baia Mare Court; judicial partition claim governed by location of immovables, not succession rule after certificate settled estate: The dispute concerned a claim for partition (ieșire din indiviziune) of real property held in co-ownership, originally framed as part of a succession but narrowed after a notarial inheritance certificate had already settled the estate; the claimant sought allocation of the entire property to himself and registration of title. The jurisdictional conflict arose because the Baia Mare Court declined in favor of the Reșița Court based on the deceased's last domicile (exclusive succession jurisdiction under Art. 118 Code of Civil Procedure), while the Reșița Court declined back based on the immovable property's location under Art. 117. The decisive legal basis was that, since the succession had already been settled by the inheritance certificate, the co-ownership did not result from succession, making the special rule in Art. 117(3) (applying Art. 117(1) to judicial partition where indivision does not arise from succession) controlling over the succession rule in Art. 118; therefore, the court where the immovables are located (Baia Mare, Maramureș County) has territorial jurisdiction, subject to the principal claim rules under Art. 123(1). No party prevailed on the merits; the decision merely fixed jurisdiction.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the High Court to settle the negative conflict of jurisdiction and determine the competent court.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţa, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.01.2017pe rolul Judecătoriei Baia Mare, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză:
a. să se constate că din masa succesorală rămasă după defunctul D., decedat, fac parte, printre altele, imobilele înscrise în titlul de proprietate nr. x din 27.09.2004, aspect care reiese şi din certificatul de moştenitor nr. x/2005 din 15.06.2005, şi anume:
- suprafaţa de 1.400 mp teren extravilan arabii, conform punctului 1, poziţia 1, partea A, din T.P. nr. x/8 din 27.09.2004; suprafaţa de 5.800 mp teren extravilan arabil, conform punctului 1, poziţia 2, partea A, din T.P. nr. x din 27.09.2004;
- suprafaţa de 5.800 mp teren extravilan arabii, conform punctului 1, poziţia 3, partea A, din T.P. nr. x/8 din 27.09.2004; suprafaţa de 5.800 mp teren extravilan arabil, conform punctului 1, poziţia 4, partea A, din T.P. nr. x din 27. 09.2004;
- suprafaţa de 3.700 mp teren extravilan arabii, conform punctului 1, poziţia 5, partea A, din T.P. nr. x/8 din 27.09.2004; suprafaţa de 5.800 mp teren extravilan fâneţe, conform punctului 5, poziţia 1, partea A, din T.P. nr. x/8/27.09.2004;
- suprafaţa de 1.400 mp teren extravilan fâneţe, conform punctului 5, poziţia 2, partea A, din T.P. nr. x/8 din 27.09.2004; suprafaţa de 1.530 mp teren intravilan fâneţe, conform punctului 5, poziţia 1, partea B, din T.P. nr. x din 27.09.2004;
b. să se constatate că moştenitorii defunctului D., decedat ia data de 04.11.1995, sunt cei 3 nepoţi, şi anume: pârâta B., în calitate de nepoată de fiică, cu o cotă de 2/4 din moştenirea acestuia, precum şi cei doi nepoţi de fiu - pârâta C., cu o cotă de 1/4 din moştenirea defunctului D. şi reclamantul A., cu o cotă de 1/4 din moştenirea defunctului D., astfel cum reiese din certificatul de moştenitor nr. x/2005 din 15.06.2005;
c. să se dispună ieşirea din indiviziune în ceea ce priveşte imobilele identificate la petitul nr. 1, înscrise în titlul de proprietate nr. x din data de 27.09.2004, şi anume: suprafaţa de 1.400 mp teren extravilan arabil, conform punctului 1, poziţia 1, partea A, din T.P. nr. x din 27.09.2004; suprafaţa de 5.800 mp teren extravilan arabil, conform punctului 1, poziţia 2, partea A, din T.P. nr. x din 27.09.2004; suprafaţa de 5.800 mp teren extravilan arabil, conform punctului 1, poziţia 3, partea A, din T.P. nr. x/8 din 27.09.2004; suprafaţa de 5.800 mp teren extravilan arabii, conform punctului I, poziţia 4, partea A, din T.P. nr. x din 27.09.2004; suprafaţa de 3.700 mp teren extravilan arabil, conform punctului 1, poziţia 5, partea A, din T.P. nr. x din 27.09.2004; suprafaţa de 5.800 mp teren extravilan fâneţe, conform punctului 5, poziţia 1, partea A, din T.P. nr. 8 din 27.09.2004; suprafaţa de 1.400 mp teren extravilan fâneţe, conform punctului 5, poziţia 2, partea A, din T.P. nr. x din 27.09.2004; suprafaţa de 1.530 mp teren intravilan fâneţe, conform punctului 5, poziţia 1, partea B, din T.P. nr. x din 27.09.2004, prin atribuirea acestora în întregime către reclamantul A., fără piaţa de sultă către ceilalţi moştenitori;
d. să se dispună înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate a reclamantului A., în cota de 1/l, cu titlu de succesiune şi partaj.
La data de 28.02.2017, reclamantul a depus la dosarul cauzei o precizare de acţiune prin care a arătat că înţelege să renunţe la două petite, şi anume petitele nr. 1 şi nr. 2 din cererea iniţială de chemare în judecata, având în vedere că succesiunea după defunctul D. s-a dezbătută pe cale notarială, astfel cum reiese din certificatul de moştenitor nr. x/2005, depus la dosarul cauzei.
În consecinţă, reclamantul a arătat instanţei că petitele aferente cererii de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar vor fi următoarele:
- să se dispună ieşirea din indiviziune în ceea ce priveşte imobilele înscrise în titlul de proprietate nr. x/8 din 27.09.2004, si anume: suprafaţa de 1.400 mp teren extravilan arabil, conform punctului 1, poziţia 1, partea A, din T.P. nr. x din 27.09,2004; suprafaţa de 5.800 mp teren extravilan arabil, conform punctului I, poziţia 2, partea A, din T.P. nr. x din 27.09.2004; suprafaţa de 5.800 mp teren extravilan arabil, conform punctului 1, poziţia 3, partea A, din T.P. nr. x/8 din 27.09.2004; suprafaţa de 5.800 mp teren extravilan arabil, conform punctului 1, poziţia 4, partea A, din T.P. nr. x din 27.09.2004; suprafaţa de 3.700 mp teren extravilan arabil, conform punctului 1, poziţia 5, partea A, din T.P. nr. x/8 din 27.09.2004; suprafaţa de 5.800 mp teren extravilan fâneţe, conform punctului 5, poziţia 1, partea A, din T.P. nr. x din 27.09.2004; suprafaţa de 1.400 mp teren extravilan fâneţe, conform punctului 5, poziţia 2, partea A, din T.P. nr. x din 27.09.2004; suprafaţa de 1.530 mp teren intravilan fâneţe, conform punctului 5, poziţia 1, partea B, din T.P. nr. x din 27.09.2004, prin atribuirea acestora în întregime către reclamantul A., fără plată de sultă către ceilalţi moştenitori.
- să se dispună înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamantului A., în cota de 1/1, cu titlu de succesiune şi partaj.
Prin sentinţa civilă nr. 9242 din 22.11.2017, Judecătoria Baia Mare a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Reşiţa.
În motivarea soluţiei s-au reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte competenţa teritorială în materia moştenirii, art. 118 C. proc. civ. stabileşte că sunt de competenţa teritorială exclusivă a instanţei în a cărei circumscripţie se află ultimul domiciliul ai defunctului, cererile privitoare la validarea sau executarea dispoziţiilor testamentare, cererile privitoare la moştenire, cele vizând pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva celuilalt, precum şi cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia din moştenitori sau împotriva executorului testamentar.
În speţă, instanţa a reţinut că ultimul domiciliu al defunctului a fost în judeţul Caraş-Severin, potrivit certificatului de deces ataşat din dosarul cauzei.
În literatura de specialitate şi în practica judiciară s-a statuat, în mod constant, că dispoziţiile acestui text se aplică şi în situaţia în care în masa succesorală se află un imobil care nu este situat în circumscripţia instanţei ultimului domiciliu al defunctului, astfel cum este cazul în speţă.
Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de lângă judecătorii, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 794/2015, jud. Caraş-Severin se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Reşiţa.
Instanţa a mai reţinut că această normă de competenţă este de ordine publică, de la care nu se poate deroga, nefiind vorba despre o pricină privitoare la bunuri.
Prin sentinţa civilă nr. 495 din 21 martie 2018, Judecătoria Reşiţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de reclamant şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Baia Mare. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În considerentele hotărârii s-au reţinut următoarele:
În fapt, reclamantul a formulat prezenta acţiune, înţelegând să solicite instanţei să constate că din masa succesorala rămasă după defunctul D., decedat, fac parte, printre altele, imobilele înscrise în titlul de proprietate nr. x din 27.09.2004, aspect care reiese şi din certificatul de moştenitor nr. x/2005 din 15.06.2005.
Potrivit dispoziţiilor art. 117 alin. (1) C. proc. civ., cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul.
Textul de lege menţionat anterior reglementează o competenţă teritorială de ordine privată, care, potrivit art. 130 alin. (1) C. proc. civ. poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii.
Reclamantul a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Reşiţa prin notele de şedinţă depuse la data de 28.12.2017.
Cu privire ia soluţionarea acestei excepţii, instanţa reţine că, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţă materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. Astfel, excepţia necompetenţei materiale de ordine publică dobândeşte trăsături mixte, de excepţie absolută şi relativă, nemaiputând fi invocată ulterior.
Ca urmare, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cererii de faţă în favoarea Judecătoriei Baia Mare.
Analizând conflictul de competenţă cu a cărui soluţionare a fost învestită, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
în cauză, în urma precizării de acţiune făcute de reclamant la data de 28.02.2017, In faţa Judecătoriei Baia Mare, instanţa a fost sesizată cu o cerere principală, prin care se solicită ieşirea din indiviziune în ceea ce priveşte imobilele înscrise în titlul de proprietate nr. x din 27.09.2004 şi o cerere accesorie prin care se solicită înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamantului A., în cota de l/î, cu titlu de succesiune şi partaj.
Ţinând seama de prevederea art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., regulile de competenţă teritorială aplicabile în cauză sunt cele edictate de lege cu privire Sa cererea principală, având ca obiect ieşirea părţilor din indiviziune.
Art. 117 din C. proc. civ. reglementează competenţa instanţei în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor privitoare la imobile, prevăzând că:
"(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa in a cărei circumscripţie este situat imobilul;
(2) Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul.
(3) Dispoziţiile alin. (1) si (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune."
În ce priveşte competenţa instanţei în cererile privitoare la moştenire, dispoziţiile art. 118 din C. proc. civ. prevăd expres că: "(1) În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare ia validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare Sa moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar."
Stabilirea instanţei competente teritorial presupune în cauză a se stabili dacă starea de indiviziune a cărei sistare se solicită rezultă sau nu din succesiune, pentru că în funcţie de această constatare sunt incidente în cauză fie dispoziţiile art. 118 din C. proc. civ. ("cererile privitoare la moştenire"), fie cele ale art. 117 alin. (3) raportate la art. 117 alin. (1) din C. proc. civ. care se aplică cererilor de împărţeală judiciară când indiviziunea nu rezultă din succesiune.
Prezentul conflict de competenţă a fost determinat de interpretarea diferită pe care cele două instanţe o dau noţiunii de indiviziune rezultată din succesiune.
În cauză, situaţia de indiviziune rezultată din succesiune a existat la momentul deschiderii succesiunii defunctului D., decedat, stare de indiviziune succesorală care a fost sistată prin certificatul de moştenitor nr. x din 15.06.2005, prin care s-a constatat că din masa succesorală fac parte, printre altele, imobilele în scrise în titlul de proprietate nr. x din 27.09.2004, precum şi care sunt moştenitorii defunctului D.
Aşadar, starea de indiviziune a părţilor asupra imobilele înscrise în titlul de proprietate nr. x din 27.09.2004 nu a rezultat din succesiune, ci tocmai din dezbaterea succesiunii defunctului D., finalizată cu emiterea certificatului de moştenitor nr. x din 15.06.2005.
Prin urmare, în cauză este incidenţă norma de competenţă specială prevăzută la art. 117 alin. (3) din C. proc. civ. raportat la art. 117 alin. (1) din C. proc. civ., coroborată cu art. 123 alin. (1) din C. proc. civ. şi cum Judecătoria Baia Mare este instanţa în a cărei circumscripţie sunt situate imobilele (aflate pe raza judeţul Maramureş), aceasta este instanţa competentă să soluţioneze cauza.
Pentru argumentele expuse, în aplicarea art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12.06.2018.