Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of plaintiff's domicile court for hazardous labor classification claim against liquidated company

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub nr. x/2016, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., prin lichidator C., s-a solicitat:

A se constata, în principal că pe perioada 15.04.1985-01.01.1987, 10.03.1987-08.03,1991, 16.08.1991-25.01.1993, reclamanta a desfăşurat în cadrul unităţii pârâte activitate încadrată în grupa 1 de muncă, în procent de 100%; "obligarea pârâtei la emiterea unei adeverinţe privind recunoaşterea grupei de muncă’’. Prin sentinţa civilă nr. 1780/2017 din 29 noiembrie 20.17, Tribunalul Alba a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că potrivit normei de competenţă teritorială absolută prevăzută de art. 269 alin. (2) Codul muncii, litigii de natura celui din cauză sunt date în competenţa tribunalului în circumscripţia căruia îşi are domiciliul reclamantul, înţelegând prin domiciliu locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală (art. 87 C. civ.).

În raport cu adresa de domiciliu a reclamantei - Dealu Morii, jud. Bacău, şi în temeiul art. 269 din Codul muncii, prezenta cerere este de competenţa teritoriala exclusivă a Tribunalului Bacău.

Prin sentinţa civilă nr. 220/2018 din 14 martie 2018, Tribunalul Bacău a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Cum, în speţă, reclamanta a optat să învestească cu soluţionarea cererii de chemare în judecată tribunalul în circumscripţia căruia s-a aflat locul său de muncă, Tribunalul Alba este competent să soluţioneze prezenta cauză. Faptul că, la data sesizării instanţei, reclamanta nu mai lucra la S.C. B. S.A. nu prezintă relevanţa, întrucât, pe de o parte, textul art. 210 din Legea nr. 62/2011 nu distinge între situaţiile în care reclamantul îşi păstrează sau nu locul de muncă la pârât, iar, pe de altă parte, raţiunea pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea reclamantului de a alege între cele două instanţe subzistă şi în situaţia în care reclamantul nu mai desfăşoară activitatea la pârâtul care are sediul în circumscripţia altei instanţe decât cea corespunzătoare domiciliului reclamantului.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele;

în conformitate cu dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ., competenţa teritorială pentru judecarea cererilor de chemare în judecată aparţine instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că instanţele aflate în conflict negativ de competenţă au fost sesizate cu o acţiune având ca obiect un conflict de muncă, căruia i se aplică prevederile legii speciale referitoare la conflicte de muncă.

Dispoziţiile art. 269 din Codul muncii stipulează în alin. (1) că:

"Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti stabilite potrivit legii", iar în alin. (2) că "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa".

Pe de altă parte, art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede că; "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul". Art. 216 din acelaşi act normativ stipulează că:

"Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ."

Potrivit art. 116 din C. proc. civ., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social cu cele ale art. 116 din C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 216 din Legea nr. 62/2011, rezultă că în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competenţa teritorială este una alternativă, reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Aşadar, opţiunea reclamantului este aceea de a sesiza, fie instanţa de locul unde îşi are domiciliul, fie pe cea de la locui de muncă la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.

Or, în cauza de faţă, criteriul competenţei alternative nu este aplicabil, dat fiind faptul că, la data introducerii acţiunii, reclamanta A. nu mai avea locul de muncă la pârâta S.C. B. S.A., astfel cum reiese din cererea de chemare în judecată.

Cum domiciliul reclamantei este în judeţul Bacău, astfel cum reiese din actele şi lucrările dosarului, respectiv copia cărţii de identitate şi adeverinţele nr. x din 22.02.2017 şi nr. x din 14.07.2017, emise de S.C. B. S.A,, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bacău.

pentru aceste motive

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. - prin lichidator judiciar D., având ca obiect "conflict de muncă", în favoarea Tribunalului Bacău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 06.06.2018.