Revision refused for lack of triple identity between civil judgments and non-judicial status of penal non-prosecution order

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 551/LM din data de 4 iulie 2017, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Oradea a fost sesizată, în urma declinării competenţei, cu soluţionarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 196/2017 a Curţii de Apel Oradea, pentru motivele prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ. şi a cererii de revizuire în ansamblu fundamentată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Bihor R.A.

Prin decizia nr. 883/2017-Ap din 14 noiembrie 2017, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 196/A din 16 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2014, fundamentată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ. şi cererea de revizuire în ansamblu, fundamentată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Bihor.

Cu aplicarea dispoziţiilor art. 499 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea instanţei de recurs va cuprinde in considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, Înalta Curte constata următoarele:

împotriva deciziei nr. 883/2017-Ap din 14 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a declarat recurs revizuentul A., solicitând admiterea acestuia şi admiterea cererii de revizuire.

În motivare, recurentul a arătat faptul că, controalele la care se face referire în acţiunea civilă înaintată de Romsilva şi pentru care se solicită suma de 25.069 RON au fost încheiate după ce i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă şi când nu mai avea calitatea de salariat, condiţie esenţială, ce a stat la baza motivării sentinţei de fond. Prejudiciul nu este şi nu a fost cert vreodată, iar vinovăţia nu există, având ordonanţă penală care confirmă acest aspect.

În apărare, recurentul a invocat ordonanţa de clasare dată de organul de cercetare penală, care are putere de lucru judecat, constatându-se că nu există vinovăţia sa.

De asemenea, recurentul a invocat situaţia identică a fratelui său, ce a fost despăgubit de către intimată. Diferenţa este că, în cazul recurentului, cauza a fost soluţionată mai repede, înainte de a fi data clasarea.

Acesta este motivul pentru care recurentul susţine că există hotărâri potrivnice date de către instanţe de acelaşi grad, care încalcă autoritatea stabilită în ordonanţa penală, în care se arată că totul a fost o înscenare, pornind de ia o sesizare făcută de o persoană care nu şi-a însuşit semnătura.

Motivările hotărârilor a căror revizuire a solicitat-o se bazează pe norme instituite în sarcina gestionarilor, care nu îşi au aplicabilitate dacă nu există calitatea de gestionar. Cel puţin în cazul unui control, recurentul nu avea această calitate.

Reţinerile instanţei de revizuire privitoare la inexistenţa cazurilor de revizuire nu sunt corecte, deoarece există hotărâri contradictorii şi o situaţie de putere de lucru judecat.

Identitatea de părţi nu poate fi reţinută stricto senso, în ideea existenţei unei singure persoane, identitatea de elemente prevăzută de C. proc. civ. referindu-se la aceiaşi situaţie.

Or, recurentul A. şi fratele său au avut parte de aceeaşi situaţie - li s-a înscenat dispariţia unor cantităţi semnificative de lemn pentru a fi daţi afară de la locul de muncă.

Ordonanţa de clasare are putere de lucru judecat, întrucât a rămas definitivă în fata unei instanţe judecătoreşti, respectiv Judecătoria Marghita.

Intimata Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Bihor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate, ca fiind legală şi temeinică.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 9 mai 2018, halta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 883/2017-Ap din data de 14.11.2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, prin care a fost soluţionată cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ.

A admis în principiu recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 883/2017-Ap din data de 14.11.2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, prin care a fost soluţionata cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a stabilii termen de judecată în şedinţă publică, la data de 6 iunie 2018, pentru soluţionarea pe fond a acestui recurs.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să ti respingă, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Criticile formulate de recurentul A. vor fi analizate din perspectiva motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece vizează o greşită interpretare de către instanţa de revizuire a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a invocat situaţia identică a fratelui său, ce a fost despăgubit de către intimată şi faptul că există hotărâri potrivnice date de către instanţe de acelaşi grad, care încalcă autoritatea stabilită în ordonanţa penală, în care se arată că totul a fost o înscenare, pornind de la o sesizare făcută de o persoană care nu şi-a însuşit semnătura.

În cazul motivului de revizuire invocat de recurent în susţinerea cererii de revizuire este necesar a fi îndeplinite anumite condiţii şi anume, să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sunt contradictorii; hotărârile să fi fost pronunţate în acelaşi litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părţi, obiect şi cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces (dosar), ci în procese diferite şi, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de cea dintâi instanţă.

Aşadar, una dintre cerinţele de admisibilitate a cererii de revizuire, care rezultă din chiar textul procedural, este cea ca hotărârile indicate ca fiind contradictorii să fi fost pronunţate în aceeaşi cauză, în rezolvarea aceluiaşi raport juridic dedus judecăţii, deci între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi pentru aceeaşi cauză.

Dispoziţiile citate au în vedere situaţia în care se pronunţă soluţii contradictorii, în una şi aceeaşi cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu şi conduce, în final, ia anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.

În speţă, în mod corect a reţinut instanţa de revizuire, prin decizia recurată, faptul că nu sunt întrunite în cauză condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de revizuire şi anume, ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părţi, obiect şi cauză.

Astfel, litigiul soluţionat prin decizia civilă nr. 1462 din 8 iulie 2016, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a avut ca părţi pe reclamantul B. şi pe pârâta Direcţia Silvică Bihor şi ca obiect "litigiu privind funcţionarii publici", acţiunea fiind întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.

Pe de altă parte, litigiul finalizat prin sentinţa civilă nr. 196 din 16 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a avut ca părţi pe reclamanta R.N.P. Romsilva, Direcţia Silvică Bihor şi pe pârâtul A. şi ca obiect "litigiu de muncă", acţiunea fiind întemeiată în drept pe dispoziţiile O.U.G. nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora şi pe Regulamentul de pază a fondului forestiere, aprobat prin H.G. nr. 1076/2009.

Prin urmare, rezultă fără echivoc că, pentru hotărârile pretins contradictorii, nu există identitate nici de părţi, nici de obiect şi nici de cauza, recurentul neputând susţine întemeiat că cele două cereri de chemare în judecată ar fi urmărit aceeaşi finalitate şi că, prin pronunţarea deciziei a cărei revizuire au solicitat-o, s-ar fi încălcat principiul autorităţii de lucru judecat.

În ceea ce priveşte critici le formulate de recurent privind existenţa puterii de lucru judecat a ordonanţei de clasare date de organul de cercetare penală (nr. x/2015 din 12.04.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor), aceasta nu este o hotărâre judecătorească definitivă dată de instanţă, aşa încât nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute în mod expres de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În plus, această ordonanţă de clasare invocată de recurentul-revizuent a fost analizată şi avută în vedere la pronunţarea deciziei civile nr. 196 din 16.03.2017 a Curţii de Apel Oradea.

Faţă de considerentele reţinute, Înalta Curte, învestită să verifice dacă instanţa de revizuire a soluţionat cererea de revizuire cu interpretarea şi aplicarea corectă a normei legale prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce reglementează motivul de revizuire invocat de revizuent, constată că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Oradea este legală, deoarece în cauza dedusă judecăţii nu sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru a fi admisă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul fiind nefondat şi urmând a fi respins ca atare, cu aplicarea prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 883/2017-Ap din data de 14.11.2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civila.

Decizia este definitivă şi se va comunica părţilor, conform dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 06.06.2018.