Labor enforcement suspension appeals: Inadmissibility of cassation against final Court of Appeal orders under the declogging law

Asupra recursului de faţă, constată următoarele;

La data de 8 martie 2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost înregistrată cererea de apel şi cererea de suspendare provizorie a executării sentinţei civile nr. 7420 din 20.10.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, formulată de pârâta S.C. A. S.R.L.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis cererea formulată de petenta S.C. A. S.R.L., de suspendare provizorie pe calea ordonanţei preşedenţiale a executării sentinţei nr. 7420 din 20,10,2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

A încuviinţat suspendarea provizorie a executării sentinţei nr. 7420 din 20.10.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, până la soluţionarea cererii de suspendare.

Prin încheierea de şedinţă din data de 23 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis cererea formulată de petenta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimaţii B. şi C.

A dispus suspendarea executării provizorii a sentinţei nr. 7420 din 20.10.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei din urma încheieri au declarat recurs reclamanţii B. şi C., solicitând anularea acestei încheieri, prin care s-a dispus suspendarea executării silite a sentinţei de fond.

Analizând, cu prioritate, în baza dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia de inadmisibilitate a recursului şi făcând aplicarea dispoziţiilor ari 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei, fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit prevederilor art. 274 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, cu modificările ulterioare, hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept, în temeiul art. 450 alin. (1) C. proc. civ., în apel poate fi solicitată suspendarea executării, iar potrivit alin. (3) cererea de suspendare se va judeca de instanţa de apei, încheierea dată fiind supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

În speţă, hotărârea împotriva căreia s-a formulat cerere de suspendare provizorie a executării este dată într-un litigiu de muncă, iar potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului, la curtea de apel.

Prin urmare, cura, în speţă, sentinţa civilă nr. 7420 din 20.10.2017 a Tribunalului Bucureşti este supusă numai căii de atac a apelului, încheierea pronunţată în soluţionarea cererii de suspendare provizorie a executării, formulată prin cererea de apel, este definitivă, pentru că nu se poate ca încheierea de suspendare a executării unei hotărâri să fie supusă altor căi de atac decât cele pe care le are deschise împotriva hotărârii supuse executării.

În ceea ce priveşte normele de competenţă, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursuri, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.

În această materie, art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară prevede că "secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel". în ceea ce priveşte completele de judecată, potrivit art. 314 alin. (1) din aceeaşi lege "Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii".

Aşadar, în reglementarea dispoziţiilor C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 şi ale Legii nr. 303/2004, menţionate anterior, Înaltei Curţi nu i-au fost atribuite competenţe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condiţiile în care legile procesuale şi de organizare judiciară nu menţionează expres o astfel de abilitare.

Pentru a judeca, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., orice alte cereri date prin lege în competenţă, trebuie ca aceste cereri să fie expres atribuite de lege în sarcina Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Or, în economia textelor de lege nu există o prevedere care să confere expres Înaltei Curţi competenţă în soluţionarea apelului împotriva încheierii dată de curtea de apel într-o cerere de suspendare a executării unei hotărâri.

Se reţine şi că, în materia suspendării, art. 484 C. proc. civ. stipulează că, în situaţia în care se formulează în recurs o cerere de suspendare a executării hotărârii atacate, aceasta se va fi soluţiona prin încheiere motivată, definitivă, deci care nu mai este supusă unei alte căi de atac.

Cum, potrivit art. 450 alin. (3) C. proc. civ. "încheierea dată asupra cererii de suspendare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată", în situaţia particulară în care aceasta a fost pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, devine o hotărâre definitivă, cu un regim juridic ce poate fi asimilat celui reglementat de art. 484 Cod procedură civilă, nefiind susceptibila de apel, care sa fie judecat la instanţa imediat superioară, respectiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte reţine şi faptul că, trimiterea pe care dispoziţiile art. 450 alin. (3) C. proc. civ. o face la dispoziţiile art. 719 alin. (6) C. proc. civ. se referă numai la procedura de soluţionare a cererii de suspendare a executării provizorii, nu şi la calea de atac, care este expres prevăzută de art. 450 alin. (3) C. proc. civ., ca fiind aceeaşi ca şi cea prevăzută pentru hotărârea atacată.

Faptul că în dispozitivul încheierii pronunţate de către curtea de apel a fost menţionată calea de atac a recursului, nu poate crea părţilor o cale de atac în. afara cadrului legal, aşa cum impun şi dispoziţiile art. 457 din C. proc. civ.:"(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei. (2) Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de reclamanţii B. şi C. împotriva încheierii de şedinţă pronunţată la data de 23.04.2018 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii B. şi C. împotriva încheierii de şedinţă din data de 23.04.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016.

Decizia este definitivă şi se va comunica părţilor, conform dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 06.06.2018.