Cassation inadmissibility for compensation decisions under Law 165/2013 subject exclusively to appeal

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucureşti, la dala de 29.06.2015, sub nr. x/2075, reclamantul A. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General, să dispună obligarea acestuia la a-i lăsa în deplină proprietate şi posesie apartamentul nr. 7, situat în strada x, sector 1, motivat de faptul că acest apartament a fost preluat în proprietatea statului fără titlu, iar restituirea apartamentului i-a fost refuzată pe cale administrativă, întrucât acesta a fost vândut către chiriaşi.

Prin cererea precizatoare aflată în dosarul tribunalului, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 160.000 euro cu titlu de contravaloare a apartamentului, faţă de imposibilitatea restituirii în natură,

Prin cererea modificatoare depusă la termenul de judecată din 15 septembrie 2016, intitulată "cerere precizată şi completată", reclamantul a indicat că înţelege să se judece cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, obiectul cererii constând în constatarea calităţii sale de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru apartamentul nr. 7, situat în strada x, sector 1, urmând a-i fi acordate despăgubiri prin puncte, în acord cu dispoziţiile Legii nr. 165/2013, prin validarea dispoziţiei nr. 13226 din 01.11.2019 emisă de Primarul General, urmând a fi obligată pârâta să emită decizie de compensare.

Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1446 din 08.12.2016, a admis excepţia prematurităţii şi a respins, ca prematur formulată, acţiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Prin încheierea din 9 februarie 2017 a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de reclamant cu privire la hotărârea pronunţată, în sensul că, în cauză, are calitatea de pârât şi Municipiul Bucureşti prin Primar General.

Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat apel reclamantul.

În cadrul deciziei civile nr. 661/A din data de 8 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul exercitat în cauză.

În considerentele acestei decizii, instanţa a reţinut că, prin cererea intitulată "cerere precizată şi completată" din data de 15.09.2016, apelantul, în calitate de reclamant, a modificat sub aspect obiectiv şi subiectiv cadrul procesual, în sensul că a chemat în judecată, în calitate de pârâtă, pe Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, rnodificându-şi şi petitul acţiunii, prin care solicita obligarea pârâtului Municipiul Bucureşti prin Primar General la a-i lăsa în deplina proprietate şi posesie apartamentul nr. 7, situat în strada x, sector 1, şi alternativ, obligarea la plata sumei de 160.000 euro cu titlu de contravaloare a apartamentului, faţă de imposibilitatea restituirii în natura, în cererea de validare a dispoziţiei nr. 13226 din 01.11.2010, emisă de Primarul General, şi de obligare a pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor de a emite decizie de compensare.

Împotriva deciziei pronunţate în apel, reclamantul a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond, pentru rejudecare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 16 noiembrie 2017.

La data de 9 ianuarie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

La data de 14 februarie 2018, Completul de filtru C4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 22-24 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

În cauză nu au fost depuse puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 31 mai 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".

in drept, Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau în echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, ce a constituit temeiul juridic al cererii precizatoare formulată de reclamant, în art. 16 dispune:

"Cererile de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură la nivelul entităţilor învestite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii, sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) şi (7)". Prevederile art. 21 descriu procedura ce trebuie urmată în vederea emiterii deciziei de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.

Dispoziţiile art. 35 stipulează:

"Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării In cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor, în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului."

Rezultă, deci, că, în conformitate cu prevederile legale anterior evocate, hotărârea tribunalului este supusă apelului, a cărui soluţionare întră în competenţa curţii de apel.

În cauză, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, astfel cum a fost modificată, are ca obiect acordarea de măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 165/2013, constând în cererea de validare a dispoziţiei nr. 13226 din 01.11.2010, emisă de Primarul General, şi de obligare a pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea imobilelor de a emite decizie de compensare, prin raportare la dispoziţiile art. 35 ale Legii nr. 165/2013.

Din textele de lege mai sus citate, reiese că hotărârea judecătorească prin care este soluţionat apelul declarat împotriva sentinţei prin care instanţa s-a pronunţat asupra cererii de emitere a unei dispoziţii în baza Legii nr. 165/2013 este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate II atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcuta în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Faţă de natura pretenţiei dedusă judecăţii, în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, decizia atacată nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată de Curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

În consecinţă, se va respinge, ca inadmisibil, recursul exercitat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 661/A din 8 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarai de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 661/A din 8 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31.05.2018.