Competent appellate court for review of tribunal decision: hierarchical jurisdiction under Art. 3(3) CPC

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, la data de 22.112012, sub nr. x/2012, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., au solicitat instanţei, ca prin hotărârea judecătorească ce va pronunţa, să dispună: pe cale principală, potrivit art. 563 C. civ., obligarea pârâţilor la respectarea dreptului reclamanţilor de proprietate şi posesie asupra fâşiei de teren în suprafaţă de aproximativ 300 mp, situat la limita de hotar a proprietăţii reclamanţilor din comuna E.; stabilirea liniei de hotar, potrivii art. 56 C. civ., ce desparte proprietatea lor de celelalte două proprietăţi ale pârâţilor pe întreaga sa lungime; în subsidiar, să se dispună obligarea pârâtului C. la respectarea dispoziţiilor legale în materia vederii în proprietatea vecinului privind distanţa minimă pentru fereastra de vedere/balcoane, precum şi picătura streşinii, în conformitate cu prevederile art. 612-615 din C. civ. din 1864, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 461 din 4 februarie 2015, Judecătoria Buftea a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţi şi a obligat pârâtul C. să lase acestora în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa totală de 204 mp. identificată în anexa 1 la raportul de expertiză prin punctele A1-A-B1-8-S1-S. A obligat pârâtul D. să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa totală de 90 mp, identificată în anexa î ia raportul de expertiză prin punctele B1-B-S2-8. A stabilit linia de hotar dintre proprietăţi pe aliniamentul A1-A-Bl-B din anexa 1 la raportul de expertiză şi a obligat pârâtele să retragă gardul pe aliniamentul menţionat. A omologat raportul de expertiză topografică întocmit de expert F. A admis cererea formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâtul C. în ceea ce priveşte respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează vederea asupra proprietăţii vecinului. A obligat pârâtul ia modificarea ferestrelor .aflate pe zidul despărţitor dinspre proprietatea reclamantului din ferestre de vedere în ferestre de lumină. A respins, ca neîntemeiată, cererea privind obligarea pârâtului C. la respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează picătura streaşinii. A obligat pârâtul C. la plata către reclamanţi a sumei de 4.496 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. A obligat pârâtul D. la piaţa către reclamanţi a sumei de 2.248 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâţii C. şi D.

Prin decizia nr. 290/A din 25 ianuarie 2018, Tribunalul Ilfov, secţia civilă, a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtului C. şi a respins, ca nefondat, apelul pârâtului D.

Împotriva acestei ultime decizii, pârâtul D. a declarat recurs, înregistrat la Tribunalul Ilfov.

Dosarul a fost trimis, spre soluţionare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului nr. 4, cu termen de judecată la data de 31 mai 2018.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursului, pe care o va admite, pentru următoarele considerente:

Judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanţelor de judecată, învestirea instanţelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanţă de la un nivel intermediar.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 3 din C. proc. civ., "Curţile de apel judeca, ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţe de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.

Prevederile art. 4 pct. 1 din acelaşi cod stipulează:

"Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege."

Se constată că, în speţă, pârâtul D. a învestit instanţa cu o cerere de recurs îndreptată împotriva deciziei nr. 290/A din 25 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă, în apel.

Astfel, în aplicarea prevederilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ., evocate mai sus, Înalta Curte reţine că instanţa competentă să judece cererea de recurs este instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea în apei, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, în favoarea căreia se va decima competenţa de soluţionare a recursului, văzând şi dispoziţiile art. 359 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a recursului formulat de pârâtul D. împotriva deciziei nr. 290/A din 25 ianuarie 2018 a Tribunalului Ilfov, secţia civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31.05.2018.