Judicial disciplinary liability: Unjustified refusal to perform duties and the validity of administrative contestation as a justification for non-compliance with case redistribution orders

II. Hotărârile instanţei de disciplină

2. Prin Hotărârea nr. 31J din 11 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară şi, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, a aplicat doamnei A. - judecător în cadrul Judecătoriei Piteşti, sancţiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20% pentru 3 luni", pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. f) din aceeaşi lege.

III. Recursul declarat împotriva hotărârii instanţei disciplinare

3. Împotriva hotărârii menţionate la pct. 2, a declarat recurs pârâta A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă invocă, în esenţă, următoarele critici: (i) încălcarea dispoziţiilor art. 426 alin. (1) C. proc. civ. şi a principiului continuităţii completului de judecată, întrucât hotărârea a fost redactată de un magistrat care nu este membru al completului care a pronunţat hotărârea; (ii) încălcarea dreptului la apărare, raportat la dispoziţiile art. 24 din Constituţie şi art. 13 C. proc. civ.. Sub acest aspect, recurenta-pârâtă susţine că instanţa disciplinară a respins probele solicitate (proba cu martorul B., vicepreşedintele Tribunalului Argeş; proba cu înscrisuri, constând în obţinerea de relaţii scrise dacă, până la repartizarea cauzelor care au fost repartizate completelor nou înfiinţate, au funcţionat complete de permanenţă în care aceste cauze aveau termene fixate), ca nefiind utile cauzei, fără să arate, însă, motivul pentru care a apreciat în acest sens, măsura dispusă fiind, în consecinţă, nemotivată.

5. Circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă expune criticile următoare: (i) încălcarea art. 426 alin. (1) C. proc. civ., întrucât hotărârea recurată a fost redactată de către un magistrat care nu face parte din completul care a soluţionat pricina, astfel că este lovită de nulitate, cu consecinţa constatării nemotivării hotărârii atacate; (ii) contrar dispoziţiilor art. 50 din Legea nr. 317/2004, instanţa disciplinară a reţinut că proba esenţială este depoziţia martorului C., omiţând să se pronunţe cu privire la apărarea formulată de pârâtă cu privire la această depoziţie; (iii) instanţa nu a analizat susţinerile în apărare referitoare la faptul că repartizarea ciclică a dosarelor de la completele desfiinţate către cele înfiinţate la începutul anului 2017 este nelegală, întrucât încalcă regulile repartizării aleatorii, care se aplică prioritar şi care poate fi înlăturată doar în cazuri de excepţie, care nu se regăsesc în speţă; (iv) instanţa disciplinară nu a examinat nici apărarea pârâtei în sensul de a se constata că, în intervalul în care se pretinde că ar fi refuzat repartizarea dosarelor, conducătorii celorlalte complete înfiinţate procedaseră, în cea mai mare parte, la fel, din motive similare.

6. În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă formulează următoarele critici: (i) instanţa disciplinară a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004 în privinţa reţinerii intenţiei indirecte, a stării de pericol care s-ar fi produs, precum şi în privinţa individualizării sancţiunii aplicate; (ii) cu privire la intenţia indirectă cu care ar fi fost săvârşită abaterea disciplinară, nu există o dovadă administrată în cursul cercetării disciplinare din care să rezulte că a urmărit sau a acceptat să afecteze imaginea justiţiei sau încrederea justiţiabililor în serviciul public al justiţiei; (iii) nu s-a făcut dovada stării de pericol social şi nu au fost probate pretinsele consecinţe grave ale modului în care s-au preluat, în concret, dosarele repartizate, instanţa reţinând în mod greşit îndeplinirea acestei condiţii; (iv) sancţiunea disciplinară aplicată este excesivă. Sub acest aspect, recurenta-pârâtă invocă faptul că a fost evaluată cu calificativul "foarte bine" în întreaga activitate şi a avut o permanentă preocupare pentru exercitarea profesiei în conformitate cu legea şi principiile deontologice ale profesiei de magistrat.

IV. Apărările formulate în cauză

7. Intimata-reclamantă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

8. Referitor la încălcarea regulilor de procedură referitoare la redactarea hotărârii, se arată că au fost respectate dispoziţiile art. 13 alin. (8) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 326/2005.

9. Referitor la motivul de casare ce priveşte încălcarea dreptului la apărare, se arată că în cadrul cercetării disciplinare a fost administrat un probatoriu amplu, instanţa disciplinară considerându-se lămurită asupra situaţiei de fapt şi apreciind nerelevante celelalte probe solicitate în faţa sa, motiv pentru care le-a respins motivat.

10. Referitor la aspectul potrivit cu care hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, respectiv nu argumentează de ce au fost înlăturate unele apărări, se arată că hotărârea atacată conţine o descriere amplă a situaţiei de fapt bazată pe probele administrate în etapa cercetării disciplinare şi necontestate de pârâtă, iar faptul că instanţa disciplinară nu a mai reluat argumentele pentru care au fost respinse apărările judecătorului din etapa cercetării disciplinare nu constituie un motiv de casare. În ceea ce priveşte probele solicitate în faţa instanţei disciplinare, în practicaua hotărârii se menţionează că acestea au fost respinse ca nefiind utile cauzei.

11. Referitor la încălcarea normelor de drept material prin greşita aplicare a dispoziţiilor art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004, se arată că refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu a fost manifestat explicit de către doamna judecător A. prin dispoziţia dată grefierului de şedinţă de a nu prelua dosarele din arhiva instanţei, precum şi refuzul aceluiaşi judecător de a dispune măsuri după ridicarea dosarelor din arhivă de către grefier. Refuzul judecătorului de a îndeplini atribuţiile de serviciu s-a manifestat şi ulterior emiterii de către preşedintele instanţei a Deciziei nr. 50 din 31.01.2017 prin care a fost stabilit un termen limită pentru fixarea termenelor. Materialul probator administrat în cauză, chiar şi declaraţia judecătorului cercetat şi a grefierului de şedinţă C., conturează refuzul explicit al magistratului cercetat în perioada 18.01.2017 (când a luat cunoştinţă, sub semnătură, de Hotărârea Colegiului de conducere nr. 1 din 06.01.2017) - 08.02.2017 (anterior plecării în concediu şi stabilirii termenelor de către preşedintele instanţei).

12. Obligaţia exercitării atribuţiilor de serviciu pe care judecătorul trebuia să le îndeplinească potrivit dispoziţiilor regulamentare, nu era suspendată prin simpla formulare la data de 02.02.2017 a cererii de revocare în parte a Hotărârii Colegiului de conducere nr. 1 din 06.01.2017, soluţionată la data de 07.02.2017, astfel încât să poată constitui o justificare a conduitei adoptate.

13. Doamna judecător nu a solicitat anularea, revocarea, respectiv suspendarea Hotărârii Colegiului de conducere nr. 1 din 06.01.2017 de către instanţa de contencios administrativ, astfel că simpla percepţie a acesteia că hotărârea este contrară Regulamentului de ordine interioară nu poate constitui o justificare a refuzului judecătorului de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu.

14. În ceea ce priveşte forma de vinovăţie, se arată că experienţa doamnei judecător, atât în funcţia de execuţie, cât şi în cea de conducerea, dar şi exprimarea refuzului de a îndeplini o atribuţie de serviciu prin dispoziţia dată grefierului de şedinţă de a nu prelua dosarele din arhiva instanţei, precum şi refuzul aceluiaşi judecător de a dispune măsuri după ridicarea dosarelor din arhivă de către grefier reliefează intenţia indirectă a magistratului, care a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui.

15. Existenţa abaterii pentru care doamna judecător a fost sancţionată nu este condiţionată de producerea unei urmări, producerea rezultatului vătămător fiind prezumată de lege. Refuzul doamnei judecător a avut drept consecinţă prezentarea părţilor în sălile de judecată la termenele stabilite anterior repartizării ciclice. Prejudiciul creat justiţiabililor a constat în afectarea dreptului acestora de a fi informaţi asupra propriului dosar, în afectarea timpului acestora cu ocazionarea deplasării inutile în faţa instanţelor, o altă consecinţă fiind prelungirea nejustificată a duratei procedurii judiciare. Totodată, conduita adoptată de magistrat a fost de natură a afecta modul de desfăşurare a actului de justiţie, dar şi încrederea cetăţeanului în sistemul de justiţie, respectiv în capacitatea conducerii administrative a instanţei de a organiza activitatea judiciară.

V. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs

16. Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de art. 493 C. proc. civ.

17. Prin încheierea din camera de consiliu de la 25 iunie 2018, Completul de filtru a constatat că recursul îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de lege, iar motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor se încadrează în cele prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la data de 24 septembrie 2018.

VI. Considerentele Înaltei Curţi

18. Analizând criticile formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că este fondat recursul pentru considerentele arătate în continuare.

19. Criticile formulate în susţinerea motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente.

20. În ceea ce priveşte criticile referitoare la redactarea hotărârii pronunţate de secţiile în materie disciplinară ale Consiliului Superior al Magistraturii, formulate în raport cu dispoziţiile art. 426 C. proc. civ., se reţine că atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Deciziile nr. 148/2003 şi nr. 391/2007), cât şi în jurisprudenţa Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 266/2017, pct. 64 - 66; Decizia nr. 5/2018, pct. 41 şi 49), în mod, constant s-a apreciat că, atunci când îndeplineşte, prin secţiile sale, rolul de instanţă de judecată în materia răspunderii disciplinare, Consiliul Superior al Magistraturii nu este o instanţă judecătorească în sensul art. 126 alin. (2) din Constituţie şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ci o instanţă extrajudiciară care îndeplineşte o activitate administrativ-jurisdicţională. Astfel fiind, în materia răspunderii disciplinare, Consiliul Superior al Magistraturii pronunţă hotărâri administrativ-jurisdicţionale. Este adevărat că art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 prevede că dispoziţiile legii care reglementează procedura de soluţionare a acţiunii disciplinare se completează cu dispoziţiile C. proc. civ.. Însă, chiar în prezenţa acestei norme de trimitere, dispoziţiile C. proc. civ. nu devin incidente automat şi în totalitatea lor în procedura răspunderii disciplinare reglementate prin dispoziţiile Legii nr. 317/2004. În cazul hotărârii pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii în materie disciplinară, fiind vorba de un act administrativ-jurisdicţional, iar nu de o hotărâre pronunţată de o instanţă judecătorească, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 426 alin. (1) C. proc. civ., ci normele derogatorii cuprinse în art. 13 alin. (8) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 326/2005, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora "Hotărârile secţiilor prin care s-a soluţionat acţiunea disciplinară [...] se redactează de Biroul grefa secţiilor [...]".

21. Raportat la susţinerile recurentei, nu se reţine încălcarea dreptului la apărare, prin prisma art. 24 din Constituţie şi art. 13 C. proc. civ., constatându-se că instanţa disciplinară a respins probele solicitate de pârâtă constând în audierea martorei B., vicepreşedintele Tribunalului Argeş şi proba cu înscrisuri, reţinând că acestea nu sunt utile cauzei.

22. Criticile formulate de recurentă cu privire la faptul că instanţa disciplinară nu a analizat apărările sale referitoare la nelegalitatea repartizării ciclice a dosarelor de la completele desfiinţate către cele înfiinţate la începutul anului 2017 exced limitelor învestirii instanţei, care nu vizează legalitatea hotărârii colegiului de conducere, ci îndeplinirea condiţiilor de angajare a răspunderii disciplinare a magistratului cercetat.

23. Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile formulate de recurentă în susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sub aspectul greşitei aplicării a dispoziţiilor art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004 pentru considerentele expuse în cele ce urmează.

24. Sunt necontestate următoarele aspecte, reţinute şi de instanţa disciplinară, care conturează situaţia de fapt analizată din perspectiva abaterii disciplinare imputate magistratului cercetat:

- pârâta judecător îşi desfăşoară activitatea la Judecătoria Piteşti începând cu data de 01.01.2017;

- prin Hotărârea Colegiului de conducere al Judecătoriei Piteşti nr. 1 din 06.01.2017 au fost stabilite următoarele măsuri: (i) înfiinţarea a 5 noi complete de judecată, pârâta judecător intrând în compunerea completului C3; (ii) repartizarea către completele nou-înfiinţate a stocului de dosare aflate pe rolul completelor desfiinţate începând cu data de 09.01.2017 (622 dosare de şedinţă publică şi 39 de dosare de cameră de consiliu). Hotărârea colegiului de conducere a fost postată pe intranetul instanţei la data de 13.01.2017 şi a fost comunicată pârâtei la data de 18.01.2017;

- pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Hotărârea Colegiului de conducere nr. 1 din 16.01.2017, preşedintele instanţei, prin Procesul-verbal din 13.01.2017, a procedat la repartizarea ciclică a stocului de dosare al completelor desfiinţate, completului prezidat de doamna judecător A. fiindu-i repartizate 129 de dosare;

- prin Decizia nr. 50 din 31.01.2017, preşedintele instanţei a dispus fixarea, de îndată, până cel târziu la data de 02.02.2017, a termenelor de judecată în dosarele repartizate ciclic conform Hotărârii Colegiului de conducere nr. 1 din 16.01.2017. Decizia a fost comunicată pârâtei judecător la 31.01.2017;

- pârâta judecător a comunicat grefierului de şedinţă că a efectuat demersuri pentru contestarea hotărârii colegiului de conducere şi să păstreze dosarele ce i-au fost repartizate până când i le va solicita. Astfel, la data de 09.02.2017, dosarele se aflau în biroul grefierului de şedinţă, fără ca titularul de complet să fi dispus măsuri;

- pârâta judecător a efectuat demersuri administrative pe lângă conducerea Judecătoriei Piteşti, Tribunalului Argeş şi Curţii de Apel Piteşti pentru revocarea în parte a Hotărârii Colegiului de conducere nr. 1 din 06.01.2017, în sensul celor arătate în continuare: (i) la data de 19.01.2017 a înregistrat la Tribunalul Argeş solicitarea de convocare a Colegiului de conducere al Judecătoriei Piteşti în vederea revocării parţiale a hotărârii, răspuns tribunalului fiind comunicat pârâtei la 31.01.20147; (ii) o nouă solicitare în acelaşi sens a fost adresată tribunalului la 01.02.2017, răspunsul fiindu-i comunicat pârâtei la 02.02.2017; (iii) la data de 02.02.2017, pârâta s-a adresat Colegiului de conducere al Judecătoriei Piteşti cu solicitarea de revocare în parte a Hotărârii nr. 1 din 16.01.2017; (iv) Colegiul de conducere al Judecătoriei Piteşti a pus în discuţie cererea formulată de doamna judecător A. în şedinţa din 03.02.2017, hotărând prorogarea discutării cererii după consultarea judecătorilor din cadrul secţiei civile şi după obţinerea unor date statistice din partea serviciului de informatică al Tribunalului Argeş; preşedintele Judecătoriei Piteşti a solicitat relaţii de la compartimentul de informatică al Tribunalului Argeş la data de 06.02.2017; (v) la şedinţa Colegiului de conducere din 07.02.2017 a participat şi doamna judecător A., ocazie cu care acesteia i s-a comunicat adresa cu nr. x din 06.02.2017 emisă de Tribunalul Argeş - Serviciul IT privind situaţia statistică a stocului dosarelor completurilor C-3, C3- C. civ., C3-3, C3-3 C. civ. În aceeaşi şedinţă, doamna judecător A. a precizat că situaţia statistică prezentată nu face decât să susţină lipsa unui exerciţiu pe funcţia de control reglare, care ar fi determinat măsuri diferite cu privire la repartizarea stocului de dosare; (vi) prin Hotărârea Colegiului de conducere nr. 4 din 07.02.2017, a fost respinsă solicitarea formulată de pârâta judecător de revocare, în parte, a Hotărârii Colegiului nr. 1 din 06.01.2017;

- la data de 08.02.2017, doamna judecător A. a formulat cerere pentru aprobarea a două zile de concediu de odihnă în perioada 9 - 10 februarie 2017, cerere care a fost aprobată de conducerea instanţei;

- la data de 09.02.2017, preşedintele Judecătoriei Piteşti, în temeiul art. 109 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, cu modificările ulterioare, a fixat termene de judecată în dosarele repartizate ciclic completului prezidat de doamna judecător A.

25. În cauză, prin acţiunea disciplinară, se impută pârâtei judecător săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004, conform căruia constituie abatere disciplinară "refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu".

26. Instanţa disciplinară a reţinut că, pentru existenţa acestei abateri disciplinare este necesar ca, sub aspectul laturii obiective, să existe în sarcina judecătorului o atribuţie de serviciu înscrisă în regulamentul de ordine interioară sau în ordinul de serviciu şi să existe un refuz de îndeplinire a acestei atribuţii din partea judecătorului, iar, sub aspectul laturii subiective, este necesar ca refuzul să fie nejustificat.

27. Sub aspectul laturii obiective, este de observat faptul că actul prin care a fost stabilită în sarcina pârâtei judecător obligaţia de a fixa termen de judecată în dosarele care i-au fost repartizate ciclic prin Procesul-verbal din 13.01.2017 este Decizia preşedintelui Judecătoriei Piteşti nr. 50 din 31.01.2017, termenul limită stabilit pentru îndeplinirea obligaţiei fiind fixat la data de 02.02.2017, iar decizia fiind comunicată pârâtei la aceeaşi dată (31.01.2017).

28. Este necontestat faptul că, la data de 09.02.2017, nu erau fixate termene de judecată în dosarele repartizate ciclic completului din compunerea căruia făcea parte pârâta judecător, conduită care poate fi circumscrisă, numai din punct de vedere obiectiv şi raportat la data stabilită pentru aducerea la îndeplinite a obligaţiei stabilite de preşedintele instanţei, noţiunii de refuz de îndeplinire a unei atribuţii de serviciu.

29. Însă, pentru considerentele arătate în continuare, sub aspectul laturii subiective, circumstanţele cauzei nu reflectă o atitudine a magistratului care să aibă un caracter nejustificat în sensul art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004.

30. Caracterul nejustificat presupune un refuz de realizare a îndeplinirii atribuţiei de serviciu care fie nu este deloc motivat, fie este motivat prin invocarea unor aspecte vădit contrare conduitei pretinse magistratului, spre deosebire de ipoteza în care refuzul este fundamentat pe o împrejurare, care, cel puţin prima facie, poate justifica refuzul manifestat.

31. În speţă, nu se poate reţine caracterul nejustificat al refuzului manifestat de pârâta judecător, întrucât motivele invocate în susţinerea refuzului erau cunoscute şi au făcut obiectul demersurilor efectuate de magistrat în sensul revocării parţiale a hotărârii Colegiului de conducere nr. 1 din 16.01.2018 şi care, pe calea remediilor de contestare uzitate de pârâtă, au fost supuse soluţionării conducerii administrative a Curţii de Apel Piteşti, Tribunalului Argeş şi Judecătoriei Piteşti.

32. Or, este de observat faptul că pârâta judecător a contestat procedura de repartizare ciclică a dosarelor aflate pe rolul completelor desfiinţate numai către completele nou-înfiinţate, cu accent pe dosarele de fond funciar şi cele înregistrate în perioada 2008 - 2012, precum şi în funcţie de complexitatea cauzelor şi specializarea judecătorilor care intră în compunerea completelor cărora le-au fost repartizate dosarele.

33. Uzitarea de către pârâtă a unei proceduri de contestare a actului prin care i-a fost stabilită sarcina de serviciu nu conferă refuzului un caracter nejustificat în sensul art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004, în condiţiile în care contestaţiile s-au aflat pe rol în perioada cuprinsă între 19 ianuarie 2017 (data primei sesizări adresate Tribunalului Argeş) şi 7 februarie 2017, când a fost adoptată Hotărârea Colegiului de conducere nr. 4, prin care a fost respinsă cererea doamnei judecător A. de revocare în parte a Hotărârii Colegiului de conducere nr. 1 din 16.01.2017.

34. Atitudinea psihică a pârâtei, care nu reflectă un refuz nejustificat, este conturată de faptul că doamna judecător a afirmat încă din faza de cercetare disciplinară, că, la data de 31.01.2017, când i-a fost comunicată decizia preşedintelui instanţei, se aflau pe rol contestaţiile sale cu privire la Hotărârea Colegiului de conducere nr. 1 din 16.01.2017, răspunsul la aceste contestaţii fiind primit la 13.02.2017, ulterior datei de 09.02.2017, la care preşedintele instanţei a fixat termen în dosarele repartizate ciclic. În acelaşi sens, este relevantă şi declaraţia pârâtei - a cărei realitate este demonstrată de derularea ulterioară a evenimentelor - referitoare la faptul că nu a atacat în contencios administrativ şi nu a cerut suspendarea executării hotărârii colegiului de conducere, întrucât un asemenea demers ar fi prejudiciat justiţiabilii şi actul de justiţie (nr. x/IJ/881/DIJ/2017).

35. În analiza laturii subiective a abaterii disciplinare, nu poate fi omisă succesiunea evenimentelor: adoptarea la data de 7 februarie 2017 a Hotărârii Colegiului de conducere prin care a fost respinsă contestaţia pârâtei; aprobarea la data de 8 februarie 2017 a cererii de concediu a pârâtei pentru zilele de 9 şi 10 februarie 2017; fixarea la 9 februarie 2017, de către preşedintele instanţei a termenelor de judecată în dosarele repartizate ciclic completului condus de pârâta judecător.

36. În acest context, faptul că pârâta nu a fixat termene în dosare la data de 8 februarie 2017, ulterior datei de 7 februarie 2017, când a fost soluţionată contestaţia sa, şi în condiţiile în care i-a fost aprobată cererea de concediu în perioada 9 - 10 februarie 2017, nu reprezintă, în opinia instanţei, un refuz de natură a reliefa vinovăţia, sub forma intenţiei directe sau indirecte, şi de a contura caracterul nejustificat al conduitei magistratului în sensul art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004.

37. Pe de altă parte, nu este lipsit de semnificaţie faptul că preşedintele instanţei a fixat termene în dosarele repartizate ciclic completului pârâtei în temeiul art. 109 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, cu modificările ulterioare, care se referă la "imposibilitate (judecătorului) de a lua măsurile necesare pregătirii judecăţii, astfel încât să se asigure soluţionarea cu celeritate a cauzelor". Or, în circumstanţele expuse, în sensul dispoziţiilor menţionate din Regulament, nu se poate reţine caracterul nejustificat al refuzului prin prisma imperativului "soluţionării cu celeritate a cauzelor", chiar prin raportare la întreaga perioadă (16 ianuarie - 13 februarie 2017) cuprinsă între adoptarea Hotărârii Colegiului de conducere din 16.01.2017 şi data comunicării Hotărârii Colegiului de conducere din 7 februarie 2017, în contextul în care dosarele repartizate completului pârâtei trenau pe rolul instanţei, fiind înregistrate încă din perioada 2008 - 2012 (aşa cum rezultă din "Lista dosare stoc C1-3, C3-3 ordonare dată înregistrare" - dosarul nr. x/2017, y/2017). Pentru aceste argumente, în circumstanţele cauzei, nu poate fi reţinut ca fiind imputabil pârâtei prejudiciul constând în temporizarea actului de justiţie şi atingerii aduse imaginii sistemului judiciar.

38. În consecinţă, Înalta Curte reţine că nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare imputate pârâtei, motiv pentru care nu vor mai forma obiectul analizei criticile recurentei şi, corelativ, aspectele reţinute de instanţa disciplinară în privinţa individualizării sancţiunii aplicate prin hotărârea atacată.

39. Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 51 din Legea nr. 317/2004, reţinând temeinicia motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta A., va casa hotărârea atacată şi, rejudecând cauza, va respinge, ca neîntemeiată, acţiunea disciplinară formulată de reclamanta Inspecţia Judiciară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta A. împotriva Hotărârii nr. 31J din 11 octombrie 2017, pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2017.

Casează hotărârea atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea disciplinară exercitată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtei A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2018.

Procesat de ED