Exclusive tribunal jurisdiction over National Property Restitution Authority interest claims under Law No. 164/2014

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 268 din 1 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 93/F-Cont din 14 septembrie 2018, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţă ivit şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Curtea de Apel Piteşti a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă faptul că obiectul prezentului litigiu este reprezentat de obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să emită decizii şi titluri de plată pentru dobânzi aferente despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 47/26.05.2008, emisă de Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Vâlcea, calculate conform raportului de expertiză, de la data de 26.05.2008 şi până la data de 17.10.2014, când creanţa decurgând din hotărârea menţionată a fost recuperată prin procedura de executare silită.

Pretenţiile reclamantei derivă din modul de aplicare a Legii nr. 290/2003 şi, astfel cum a reţinut Curtea de Apel Piteşti, sunt accesorii ale obligaţiei principale stabilite prin Hotărârea nr. 47/26.05.2008, astfel că în vederea determinării instanţei competente, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi B., ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative.

Înalta Curte apreciază că pentru corecta soluţionare a problemei de drept aflată în litigiu sunt relevante prevederile art. 8 din Legea nr. 164/2014, potrivit cărora: "Deciziile de validare/invalidare ale Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor pot fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază domiciliază solicitantul. Hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ este supusă căilor de atac în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare".

Decizia de validare este actul administrativ prin care se stabileşte dreptul la despăgubiri şi cuantumul acestora, potrivit art. 9 din Legea nr. 164/2014.

După cum rezultă din prevederile art. 10 alin. (6) din acelaşi act normativ, subsecvent deciziei de validare, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor emite un titlu de plată, care se comunică Ministerului Finanţelor Publice în vederea efectuării plăţii.

Din interpretarea coroborată a tuturor acestor texte normative rezultă faptul că actele administrative emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în aplicarea Legii nr. 290/2003, respectiv a Legii nr. 164/2014, pot fi contestate la instanţa de contencios administrativ, fiind vorba de o competenţă exclusivă a tribunalului.

Astfel, dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 164/2014, norme cu caracter special derogatoriu de la dreptul comun în materie, reprezentat de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prevăd competenţa exclusivă a secţiei de contencios administrativ a tribunalului în ceea ce priveşte acţiunile având ca obiect contestarea hotărârilor Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.

Atunci când se solicită acordarea de despăgubiri, fie că este vorba despre despăgubiri propriu-zise, fie că se solicită dobânzi pentru întârzierea plăţii acestora şi emiterea actelor administrative corespunzătoare, prevăzute de Legea nr. 164/2014, competenţa de a cenzura refuzul emiterii actelor de acordare a respectivelor despăgubiri aparţine secţiei de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază domiciliază solicitantul.

Ţinând seama de obiectul cererii de chemare în judecată şi pentru raţiuni de simetrie juridică, Înalta Curte apreciază că prin Sentinţa nr. 93/F-Cont din 14 septembrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a stabilit în mod corect competenţa de soluţionare a cauzei, în raport de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 164/2014, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, dat fiind caracterul derogatoriu al normelor de procedură instituite prin actele normative enunţate anterior, care stabilesc în mod expres competenţa materială de soluţionare a unor astfel de cauze în favoarea secţiei de contencios administrativ a Tribunalului, atât în ceea ce priveşte stabilirea dreptului, cât şi referitor la efectuarea plăţilor.

În concluzie, Înalta Curte reţine că nu sunt incidente în speţă normele de drept comun în materia competenţei instanţei de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată şi apreciază că trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 164/2014.

Competenţa materială a secţiei de contencios administrativ a tribunalului de a soluţiona asemenea litigii este exclusivă, fiind impusă de norme imperative, de la care nici părţile, nici chiar instanţa nu pot deroga.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă este Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, instanţă în a cărei circumscripţie domiciliază reclamanta şi pe care aceasta a sesizat-o iniţial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN