Late-filed appeal against constitutional reference dismissal: 48-hour deadline under Constitutional Court Law vs. Civil Procedure Code

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 1468 din 18 decembrie 2017, Tribunalul Buzău a respins cererea în contencios administrativ având ca obiect anulare act administrativ, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamant.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Cererea înregistrată sub nr. x/4.10.2018, recurentul-reclamant A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 51 alin. (10) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, modificată şi completată prin Legea nr. 7/2016, care, în opinia sa, încalcă art. 16, art. 20, art. 53 din Constituţia României, art. 14 şi art. 18 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin încheierea din 09 noiembrie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 51 alin. (10) din Legea nr. 94/1991, privind organizarea şi funcţionarea Curţii de conturi, modificată şi completată prin Legea nr. 7/2016, formulată de recurentul-reclamant A., în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinţei nr. 1468 din 18.12.2017, pronunţată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata Curtea de Conturi a României.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A., criticând exclusiv soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului, Înalta Curte constată că acesta a fost declarat cu depăşirea termenului prevăzut de art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

Este adevărat că potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ.:

"Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Însă, în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care la art. 29 alin. (2) stipulează că:

"încheierea prin care se respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare".

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că încheierea atacată a fost pronunţată la data de 09 noiembrie 2018, iar recursul a fost formulat la data de 12 noiembrie 2018, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 48 ore prevăzut de textele legale sus-citate.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

În cauză nu s-a făcut dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituţia repunerii în termen.

Cum în cauză, recurentul nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac, se va constata că recursul este tardiv formulat şi, în temeiul art. 496 C. proc. civ., se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 09 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN