Inadmissibility of revision for violation of EU law primacy where lower courts applied international norms correctly

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei

Prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. J. S.R.L. Gălăneşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, suspendarea executării actului administrativ fiscal reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 21.07.2014, înregistrat la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale sub nr. x/21.07.2014 (Anexa 1), până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; anularea Deciziei nr. 32.741/24.09.2014 a Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (Anexa 2), prin care s-a respins contestaţia împotriva Procesului-verbal de constatare şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.07.2014 formulată de către S.C. J. S.R.L şi anularea Procesului-verbal de constatare şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.07.2014, emis de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa nr. 29 din 28 ianuarie 2015, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 21.07.2014 şi înregistrat la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale sub nr. 25.163/21.07.2014, ca inadmisibilă.

A respins acţiunea în anulare formulată de către reclamanta S.C. J. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, împotriva Deciziei nr. 32.741/24.09.2014 emisă de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi a Procesului-verbal de constatare şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.07.2014, ca nefondată.

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta S.C. J. S.R.L., invocând ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

- încălcarea principiului neretroactivităţii legii şi aplicarea greşită a prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 precum şi neconstituţionalitatea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 66 din 26 februarie 2015.

Prin Decizia nr. 66/26.02.2015 publicată în M.Of. nr. 236/07.04.2015, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.

Conform acestei decizii, calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare se face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii, fără a se putea combina dispoziţiile de drept substanţial din O.G. nr. 79/2003 cu cele ale O.U.G. nr. 66/2011.

În prezenta cauza, Contractul de finanţare cu nr. x din data de 28.04.2011 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile programului naţional de dezvoltare rurala privind "Modernizare fabrica procesare lapte, comuna Gălăneşti, judeţul Suceava", intervenit între intimata-pârâtă şi recurenta-reclamantă, reprezintă un contract sinalagmatic supus prevederilor O.G. nr. 79/2003, în vigoare la data încheierii lui.

Contractul de finanţare a fost realizat în integralitate anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, iar Procesului-verbal de constatare şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.07.2014 şi Decizia nr. 32741/24.09.2014 au fost încheiate cu mult după împlinirea termenului contractului şi a perioadei de monitorizare, termene strict stabilite de părţi în cuprinsul Articolului 2 punctele 2.1 - 2.8 din contract.

Faţă de această situaţie, în speţă nu pot fi reţinute ca fiind incidente prevederile O.U.G. nr. 66/2011 decât cu încălcarea principiului neretroactivităţii pentru toate motivele reţinute de Curtea Constituţională în decizia sus-menţionată la care achiesam.

Totodată, răspunderea pentru neregularităţi în utilizarea fondurilor comunitare, reglementată de O.G. nr. 79/2003 abrogată prin art. 65 din O.U.G. nr. 66/2011, este o specie a răspunderii civile delictuale. Dispoziţiile prin care sunt stabilite faptele pentru care se răspunderea autorităţii contractante, precum şi condiţiile în care se angajează răspunderea, respectiv cele referitoare la prejudiciu şi la legătura de cauzalitate dintre fapta şi prejudiciu sunt dispoziţii de drept material.

În raport de cele reţinute anterior şi de data comiterii pretinselor nereguli, în ceea ce priveşte reţinerea faptelor şi a sancţiunilor aplicabile, sunt incidente dispoziţiile O.G. nr. 79/2003. Ca urmare a abrogării O.G. nr. 79/2003 prin O.U.G. nr. 66/2011, începând cu data de 3 iulie 2011, data intrării în vigoare a acestui din urma act normativ, controlul se efectuează după procedura reglementată de O.U.G. nr. 66/2011, însă stabilirea condiţiilor de atragere a răspunderii şi stabilirea sancţiunilor nu se poate face decât în raport de legea în vigoare la momentul comiterii pretinsei nereguli, în caz contrar sunt încălcate dispoziţiile consacrate de art. 15 din Constituţie.

- încălcarea prevederilor Contractului de finanţare nr. x din data de 28.04.2011 - şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Conform dispoziţiilor Articolului 8 din Contractul de finanţare nr. x din data de 28.04.2011, temeiul legal al acestuia îl constituie art. 969 C. civ., în vigoare la data încheierii actului, conform căruia convenţia încheiată de părţi are putere de lege între părţile contractante. Faţă de prevederile menţionate. Condiţiile respectării clauzelor contractuale precum şi cauzele încetării contractului sunt raportate la voinţa părţilor semnatare.

Fiind în situaţia unui contract cu executare succesivă, rezilierea acestuia se realizează în condiţiile vechiului C. civ. în vigoare la data încheierii actului. Prin urmare, în situaţia intervenirii unor eventuale nereguli pe perioada executării Contractului nr. x din data de 28.04.2011, rezilierea acestuia nu poate opera pentru trecut, astfel ca prestaţiile deja executate nu pot fi restituite, ceea ce face ca sancţiunea aplicată prin procesul-verbal de control să fie nelegală.

Lipsa oricărei culpe în activitatea societăţii recurente este confirmată şi prin aceea că toate documentele şi plăţile au fost verificate şi aprobate de către autoritatea contractantă.

Din probele solicitate de către recurenta reiese ca Autoritatea Contractantă nu a demonstrat cu argumente pertinente ca societatea beneficiară ar fi avut vreo implicare în procedura de subcontractare.

- interpretarea greşită a prevederilor art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011 privind neefectuarea controlului şi lipsa motivării procesului-verbal de constatare

În analiza legalităţii Procesul-verbal nr. x/21.07.2014, instanţa de fond trebuia să aibă în vedere faptul că acesta este în primul rând un act administrativ unilateral cu caracter individual, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/3004.

Pentru a putea să exercite controlul legalităţii actelor administrative în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanţa de judecata trebuia să cunoască raţiunile pentru care autoritatea publică, în îndeplinirea puterii sale discreţionare, a ales soluţia adoptată prin actul atacat, astfel încât motivarea trebuia să fie intrinseca actului administrativ.

Procesul-verbal nr. x/21.07.2014 este dat cu încălcarea prevederilor art. 20 şi art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât la Capitolul 5 - Prezentarea aspectelor verificate s-au inserat în integralitate reţinerile din Nota de control DLAF nr. 1501/2013/15.05.2014, ceea ce denotă că autoritatea de control nu a efectuat verificări ci şi-a însuşit fără verificare constatările DLAF.

Or, art. 21 alin. (25) din O.U.G. nr. 66/2011 aminteşte despre obligativitatea efectuării de verificări după emiterea de către DLAF a actului de control, nicidecum nu exonerează autoritatea de control de la efectuarea verificărilor.

- încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil şi rolului judecătorului în aflarea adevărului

În prezenţa cauza, recurenta reclamantă a solicitat prin acţiune încuviinţarea probei cu înscrisuri şi efectuarea unei expertize tehnico-economice de specialitate.

Instanţa de fond nu a dat curs cererii privind probatoriile aşa cum acestea au fost solicitate în temeiul prevederilor art. 254 alin. (1) C. proc. civ. reţinând în considerentele sentinţei recurate, pag. 35 ultimul aliniat, ca reclamanta nu a solicitat proba cu expertiza în etapa scrisă a procesului civil.

- instanţa a interpretat şi aplicat greşit legea (art. 2 alin. (2) lit. m) din H.G. nr. 224/2008) şi prevederile Contractului de finanţare nr. x din data de 28.04.2011 - art. 1 alin. (3) parag. final din anexa 1 la Contractul de finanţare.

În considerentele sentinţei recurate instant de fond reţine ca neregulă în derularea contractului de finanţare "subcontractarea" raportând această faptă la societatea A. S.R.L.

Fapta de subcontractare de către societatea A. S.R.L. nu poate fi imputată recurentei întrucât aşa cum a motivat în contestaţia formulată, subcontractarea, după încheierea contractului, nu a influenţat cu nimic preţul lucrărilor şi executarea contractului încheiat cu câştigătorul procedurii de achiziţie.

Totodată, nu există prevederi legale sau contractuale care să interzică subcontractarea lucrărilor de către societatea câştigătoare a procedurii de achiziţie.

Instanţa de fond a interpretat greşit art. 1 alin. (3) paragraful final din anexa I la Contractul de finanţare, conform căruia "Subcontractarea totală sau parţială a proiectului este strict interzisă". Conform actelor dosarului, recurenta a respectat această obligaţie, subcontractarea realizându-se de antreprenorul general şi nu de către recurentă.

De asemenea, în mod greşit s-a reţinut existenţa unei nereguli constând în "conflictul de interese". Motivul reţinut de instanţa de fond în considerentele sentinţei recurate, ca şi de autoritatea pârâtă, nu este definit ca neregulă de H.G. nr. 224/2008, act normativ care reglementează conflictul de interese.

Conflictul de interese este definit la art. 2 alin. (2) lit. m) din H.G. nr. 224/2008, iar situaţia reţinută de instanţa nu se încadrează în aceste dispoziţii legale.

În mod greşit a reţinut instanţa de fond ca declararea neeligibilităţii sumei de 4.638.221,30 RON nu este condiţionată de probarea existenţei unui prejudiciu. Aşa cum a demonstrat prin înscrisurile depuse la dosarul de fond, în cauză nu s-a încălcat nici o normă privind accesarea fondurilor europene şi nici nu s-a produs un prejudiciu.

Prin Decizia nr. 418/7 februarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respins recursul declarat de reclamanta S.C. J. S.R.L. ca nefondat.

În motivarea soluţiei s-a arătat că recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 cu o acţiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 32.741/24.09.2014, prin care Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a respins contestaţia împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.07.2014, prin care în sarcina recurentei-reclamante s-a stabilit o creanţă bugetară în cuantum de 4.638.221,30 RON, din care 3.710.577,04 RON contribuţie din fonduri UE şi 927.644,26 RON contribuţie publică naţională de la bugetul de stat.

Neregulile constatate prin actele administrative atacate vizează conduita recurentei-reclamante în derularea Contractului de finanţare nr. x/28.04.2011 privind proiectul "Modernizare fabrică procesare lapte, com. Gălăneşti, jud. Suceava", neeligibilitatea proiectului fiind justificată de autoritatea intimată urmare a controlului documentar, efectuat în perioada 26.05.2014 - 08.07.2014, ce a vizat verificarea aspectelor menţionate în Nota de control DLAF nr. 1501/2013/15.05.2014.

Urmare aspectelor cuprinse în Nota de Control înregistrata la APDRP sub nr. 16.644/21.05.2014, Direcţia Control şi Antifraudă a efectuat verificări în urma cărora s-au reţinut următoarele:

La data de 29.06.2010, S.C. J. S.R.L. a depus la OJDPRP Suceava Cererea de Finanţare pentru proiectul nr. x - "Modernizare fabrica procesare lapte, comună Gălăneşti, judeţul Suceava", finanţat prin Programul FEADR, Măsura 123.

Prin proiect s-a propus modernizarea şi construirea unei fabrici procesare lapte în comună Gălăneşti, judeţul Suceava prin lucrări de construcţii, achiziţii utilaje şi dotări şi de asemenea adaptarea la noile standarde comunitare. Beneficiarii produselor realizate de către S.C. J. S.R.L. vor fi în special supermarketurile şi magazinele din Regiunea Moldovei.

În urma selecţiei proiectului, a fost încheiat Contractul de Finanţare nr. C 123Px din 28.04.2011, între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP), în calitate de Autoritate Contractantă şi S.C. J. S.R.L., comună Gălăneşti, judeţul Suceava, în calitate de Beneficiar. APDRP s-a angajat să acorde o finanţare nerambursabilă de maxim 4.653.763 RON, echivalentul a maxim 1.093.100 EUR.

Pe parcursul implementării proiectului, conform Notificării nr. x/04.08.2011, emisă de CRPDRP 1 Iaşi, s-a încheiat Act adiţional x/04.08.2011 prin care se aprobă renunţarea la avans.

Procedurile de achiziţii s-au derulat în baza prevederilor din Anexa IV la Contractul de finanţare nerambursabilă nr. C 123Px.

Valoarea eligibilă totală a Proiectului a fost de 9.307.527 RON, din care Autoritatea Contractantă s-a angajat să acorde o finanţare nerambursabilă de 4.653.763 RON, reprezentând maxim 50% din valoarea totală eligibila a proiectului C 123Px.

Autoritatea Contractantă a decontat prin Programul FEADR cheltuieli în valoare totală de 4.638.221,30 RON, aferente celor 4 tranşe de plată, respectiv: tranşa I - 1.510.647,80 RON (05.08.2011); tranşa III -426.000 RON (18.08.2011); tranşa III - 1.678.795 RON (31.10.2011); tranşa IV - 1.022.778,50 RON (02.12.2011).

Beneficiarul a derulat în cadrul proiectului 5 proceduri de achiziţie, respectiv o procedură de achiziţie de lucrări şi bunuri cu montaj, 2 proceduri de achiziţie de bunuri şi 2 proceduri de achiziţie de servicii. Prin Deciziile de numire nr. 3/15.04.2009, nr. 16.7/19.05.2011, nr. 19/23.05.2011, nr. 34/07.07.2011 şi nr. 118/19.10.2011, reprezentantul legal ai proiectului, B., a constituit comisia de evaluare a ofertelor, aceasta fiind formată din C. - preşedinte, D. - membru, E. - membru.

Doamna B. precum şi domnii F., G. şi H. au dat declaraţii în faţa echipei de control DLAF cu privire la relaţiile comerciale dintre beneficiarul S.C. J. S.R.L., declarând că aveau cunoştinţe de procedurile de achiziţii de lucrări de construcţii, bunuri şi lucrări de montaj, respectiv de bunuri cu montaj (turbine eoliene).

Având în vedere constatările cuprinse în Nota de control DLAF nr. 1585/2014/15.05.2014 precum şi constatările AFIR, aceasta a concluzionat că se impune aplicarea prevederilor art. 11 alin. (3) din Anexa I la Contractul de Finanţare, Prevederi Generale, care menţionează "în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, (...) în situaţia în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanţii săi, nu corespund realităţii sau documentele/autorizaţiile/avizele depuse în vederea obţinerii finanţării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realităţii, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti.

Soluţionând cauza, curtea de apel a găsit neîntemeiate motivele de nelegalitate invocate de către recurenta-reclamantă, soluţie însuşită în integralitate şi de instanţa de control judiciar.

Efectuând propria evaluare a întregului material probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi a interpretat şi aplicat corect prevederile legale incidente în cauză, reţinând legalitatea actelor contestate.

Răspunzând criticilor formulate în recurs, Înalta Curte a reţinut următoarele:

Cu privire la pretinsa încălcare a principiului neretroactivităţii legii, prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 66 din 26 februarie 2015, publicată în M. Of. nr. 236/7.04.2015, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că prevederile art. 66 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora sunt neconstituţionale.

O abordare mai nuanţată, din perspectiva regulilor aplicării legii în timp, a avut Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a cincea) în Hotărârea din 26 mai 2016, pronunţată în cauzele conexate C209; 260/14 şi C209; 261/14, în procedurile Judeţului Neamţ (C209;260/14), Judeţului Bacău (C209;261/14) împotriva Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Având în vedere inclusiv principiul priorităţii dreptului comunitar, interpretarea Curtea de Justiţie a Uniunii Europene stabileşte că nu numai procedura de control urmată în baza legii noi - îngăduită de Curtea Constituţională, ci şi corecţia definită potrivit noului act normativ când aceasta poate fi privită ca un efect în curs al unei situaţii anterioare, sunt permise.

Criticile recurentei-reclamante vizând interpretarea greşită de către instanţa de fond a noţiunii de "neregulă" apărută în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, sunt nefondate, în sentinţă reţinându-se în mod corect că încălcarea obligaţiilor contractuale rezultate din formalismul procedurii de selecţie, a activităţilor prestate, existenţa conflictului de interese precum şi subcontractarea lucrărilor atrage caracterul neeligibil al sumelor acordate ca finanţare nerambursabilă, indiferent dacă a fost aprobată sau nu producerea vreunei pagube, obligaţia de recuperare a fondurilor europene existând în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenţei vreunui prejudiciu.

Lipsa culpei, la care se referă art. 31 alin. (1) teza a III-a din Regulamentul CE 1975/2006, deşi invocată de către recurentă, rămâne la stadiul unui simple afirmaţii, nefiind susţinută de probele administrate în cauză.

Prin urmare, instanţa de control judiciar reţine că finalizarea şi recepţionarea proiectului nu au consecinţe exoneratoare asupra debitului stabilit în sarcina beneficiarului contractului de finanţare.

Totodată, rezilierea contractului de finanţare este prevăzută în norma contractuală consacrată în art. 11 alin. (3) din Anexa I la Contractul de Finanţare care dă dreptul autorităţii contractante ca "în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă."

Criticile referitoare la nelegalitatea procedurilor administrative de verificare, în raport de prevederile art. 21 alin. (21) şi 25 din O.U.G. nr. 66/2011 sunt, de asemenea, nefondate.

Cele două alineate reglementează obligaţia autorităţii de a efectua activitatea de control într-un termen procedural de 60 de zile de la data comunicării de către DLAF a actului de control emis în conformitate cu procedurile proprii, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

În speţă, nota de control DLAF nr. 1501/2013/15.05.2014 referitoare la recurenta-reclamantă, privind proiectul analizat, a fost transmisă Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit care a procedat la verificarea suspiciunii de fraudă, activitate ce s-a finalizat prin încheierea unui proiect de proces-verbal de constatare transmis recurentei-reclamante.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că reluarea argumentelor din cuprinsul notei de control DLAF nu echivalează cu nemotivarea actului administrativ, întrucât resorturile decizionale rezultă cu claritate din cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, care a fost comunicat recurentei-reclamante, aceasta având posibilitatea de a exprima un punct de vedere, potrivit art. 21 alin. (15) din O.U.G. nr. 66/2011.

Totodată, procesul-verbal contestat respectă cerinţele prevăzute de art. 21 alin. (21) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011.

Referitor la criteriile vizând încălcarea de către instanţa de fond a principiilor fundamentale ale procesului civil şi rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ. judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.

În cauză, curtea de apel a analizat punctual motivele invocate de recurenta-reclamantă, judecătorul fondului expunând considerentele de fapt şi de drept care i-au format convingerea pentru respingerea cererii de chemare în judecată.

Susţinerile recurentei-reclamante în sensul soluţionării cu superficialitate a cererii deduse judecăţii în lipsa ordonării unei expertize tehnico-economice de specialitate sunt apreciate ca nefondate, întrucât instanţa dispune, din oficiu, asupra necesităţii administrării unei probe numai atunci când dovezile administrate nu sunt suficiente pentru formarea convingerii sale.

Or, în speţă, instanţa a argumentat că neregulile constatate prin actele administrative atacate vizează conduita recurentei-reclamante în derularea contractului de finanţare, investiţia realizată devenind neeligibilă ca urmare a prevederilor legale şi contractuale încălcate.

Astfel, motivarea actelor administrative contestate şi documentaţia care a stat la baza emiterii acestora oferă suficiente elemente care, corelate între ele, conduc la concluzia că recurenta-reclamantă a încălcat dispoziţiile legale ce reglementează procedurile de achiziţie publică.

În aceste coordonate, sentinţa curţii de apel respectă dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., redând într-o manieră logică şi coerentă argumentele pentru care au fost respinse susţinerile recurentei-reclamante.

Nu pot fi primite nici criticile potrivit cărora au fost interpretate şi aplicate greşit prevederile art. 1 alin. (3) din contractul de finanţare.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (3) din anexa 1 a contractului de finanţare "Beneficiarul va fi singurul răspunzător în faţa Autorităţii Contractante pentru implementarea proiectului. Subcontractarea totală sau parţială a proiectului este strict interzisă".

Aşa fiind, Înalta Curte reţine încălcarea de către recurenta-reclamantă a prevederilor art. 1 alin. (3) din Anexa I la contractul de finanţare, precum şi a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008, potrivit cu care "în cazul subcontractării operaţiunilor de furnizare de bunuri, lucrări sau servicii, contractorul răspunde în integralitate de respectarea prevederilor contractuale faţă de beneficiarii cofinanţării prin FEADR şi este obligat să furnizeze APDRP toate informaţiile legate de subcontractori, conform cerinţelor APDRP. Subcontractarea totală a achiziţiei nu este permisă pentru operaţiunile derulate pentru cofinanţarea din FEADR".

Împotriva aceste decizii a fost formulată cererea de revizuire de către reclamanta-recurentă S.C. J. S.R.L. întemeiată pe disp. art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României.

În motivarea cererii de revizuire s-a susţinut că instanţa de recurs a încălcat dispoziţiile art. 47 alin. (1) şi (2) din Carta Drepturilor Fundamentale a U.E. care este anexă la Tratatul privind U.E. şi art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Una din garanţiile implicite ale desfăşurării procedurii unui proces echitabil în constituie ascultarea părţilor şi încuviinţarea probatoriilor solicitate de către acestea, în condiţiile normelor de procedură.

Revizuenta susţine că a solicitat instanţei de recurs admiterea acestuia şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru rejudecarea fondului, având în vedere motivele de recurs.

Au fost invocate prevederile art. 254 alin. (1) C. proc. civ., art. 254 alin. (5) C. proc. civ. şi cele ale art. 22 alin. (2) C. proc. civ. şi a arătat că reclamanta a solicitat prin acţiune încuviinţarea probei cu înscrisuri şi efectuarea unei expertize tehnico-economice de specialitate, dar instanţa de fond a respins această probă.

S-a invocat în recurs încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile şi greşita aplicare a prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015, dar aceste aspecte nu au fost analizate de către instanţa de recurs.

În recurs au fost invocate şi încălcarea prevederilor Contractului de finanţare nr. x din 28.04.2011 şi greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 şi s-a subliniat că reclamanta a respectat întocmai obligaţiile asumate prin contract.

În recurs a invocat şi dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 1975/2006 şi pe cele ale art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, dar instanţa de recurs nu a făcut nicio cercetare pe fond a cauzei, fiind încălcate prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 47 alin. (1) şi (2) din Carta Drepturilor Fundamentale a U.E.

Revizuenta consideră că hotărârea judecătorească încalcă dispoziţiile art. 17 alin. (1) din Carta Drepturilor Fundamentale ale U.E. raportat la art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/18.05.1994.

S-au făcut referiri la aceste prevederi şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la art. 1 din Protocolul 1 în legătură cu noţiunea de "bun" şi s-a apreciat că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu este conformă cu Convenţia Europeană întrucât conduce în mod abuziv prin exces la menţinerea efectelor Procesului-verbal nr. x/21.07.2014 încheiat de AFIR.

Cererea se consideră a fi admisibilă în raport de Decizia nr. 45/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi s-a solicitat admiterea cererii de revizuire, modificarea în tot a Deciziei nr. 418/7.02.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în sensul admiterii recursului formulat de S.C. J. S.R.L. împotriva Sentinţei civile nr. 29/28.01.2015 a Curţii de Apel Suceava .

Intimata AFIR a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

2. Soluţia instanţei cu privire la cererea de revizuire

Cu privire la art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se impune a fi făcute următoarele precizări:

Art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004:

"Căile extraordinare de atac (...) - (2) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părţii interesate, în termen de 15 zile de la pronunţare. Cererea de revizuire se soluţionează de urgenţă şi cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare".

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.609 din 9 decembrie 2010, publicată în M. Of. nr. 70/27.01.2011, prevederile art. 21 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004 au fost declarate neconstituţionale.

Prin Legea nr. 299/2011, publicată în M. Of. nr. 916/22.12.2011, a fost abrogat alin. (2) al art. 21 din Legea nr. 554/2004, iar ulterior, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, publicată în M. Of. nr. 61/29.01.2013, dispoziţiile Legii nr. 299/2011, care au abrogat alin. (2) al art. 21 din Legea nr. 554/2004, au fost declarate neconstituţionale, iar prevederile art. 21 alin. (2) teza întâi şi a treia din Legea nr. 554/2004, reintrate în fondul activ al legislaţiei, conform acestei decizii a Curţii Constituţionale, subsecvent, au fost declarate neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele de recurs, cu încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, atunci când nu evocă fondul cauzei.

În consecinţă, art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este în continuare în vigoare, ca efect al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, însă numai în ceea ce priveşte tezele întâi şi a treia, iar teza întâi este constituţională numai în măsura în care se interpretează în sensul că pot face obiectul revizuirii hotărârile definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele de recurs cu încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, indiferent dacă acestea evocă sau nu fondul cauzei (consecinţă rezultând, per a contrario, din aceeaşi decizie a Curţii Constituţionale).

Referitor la excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Revizuirea prevăzută de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este o cale extraordinară de atac, ca şi cea prevăzută de art. 322 C. proc. civ., numai că motivul pentru care se solicită revizuirea este diferit de cel prevăzut de C. proc. civ. şi are menirea de a asigura respectarea de către instanţele de contencios administrativ a principiului priorităţii normelor dreptului comunitar faţă de normă internă, principiu care are şi o consacrare constituţională în art. 148 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

Instituirea căii de atac a revizuirii prin art. 21 alin. (2) menţionat, reprezintă o modalitate prin care legiuitorul român, în materia contenciosului administrativ, a prevăzut un mijloc procedural prin care să se poată verifica modul în care instanţele naţionale respectă principiul priorităţii dreptului comunitar şi deci, protejarea intereselor persoanelor, care ar putea fi lezate prin încălcări ale dreptului comunitar.

Interpretarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată este în sensul că revizuirea este admisibilă numai dacă partea a invocat prioritatea dreptului comunitar în fond sau în recurs, iar instanţa nu a judecat litigiul cu considerarea acestui aspect, analizându-l doar în baza legislaţiei interne.

Principiul priorităţii dreptului european la care face referire art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 vizează aplicarea cu prioritate a dreptului Uniunii, în integralitatea sa, indiferent de rangul normei de drept a Uniunii, faţă de dreptul naţional, consacrat de art. 148 alin. (2) din Constituţia României.

În raport de aceste considerente, în speţă, se constată că în prezenţa cerere de revizuire s-a invocat încălcarea de către instanţa de recurs a art. 47 alin. (1) şi (2) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 1 din Protocolul 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin raportare la încălcarea principiului neretroactivităţii legii şi aplicarea greşită a prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 66/26.02.2015.

Practic, revizuenta a reluat în cadrul cererii de revizuire aceleaşi critici de nelegalitate a actelor contestate ca şi în faţa instanţei de recurs, aspecte asupra cărora s-a pronunţat instanţa de control judiciar.

Revizuenta a apreciat că este aplicabilă în speţă Decizia nr. 45/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dar fără a preciza care dintre considerentele acestei decizii ar fi incidente.

Din analiza considerentelor Deciziei nr. 45/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Complet pentru dezlegarea unor probleme de drept rezultă că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă.

Astfel, conform pct. 72 şi următoarele din această decizie:

"72. În lumina considerentelor precedente este inadmisibilă cererea de revizuire prin care, în lipsa oricărui element de noutate (care ar putea fi hotărâri pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene sau dispoziţii de drept unional neinvocate în cauză sau, deşi invocate, netratate de instanţă), se urmăreşte revizuirea unei hotărâri definitive prin care a fost deja dezlegată problematica legată de aplicarea principiului priorităţii dreptului unional, deoarece se opune caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac de retractare (iar nu de reformare), corelat cu principiul autorităţii de lucru judecat.

73. Dacă dreptul Uniunii sau hotărârea interpretativă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene a fost invocată în faţa instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere şi această instanţă a analizat-o, partea nu poate critica soluţia pe calea revizuirii deoarece se opune autoritatea de lucru judecat asupra rezolvării date de instanţa de fond sau de recurs. Inadmisibilitatea se impune în această ipoteză întrucât a socoti revizuirea admisibilă ar însemna că instanţa sesizată cu cererea de revizuire să examineze soluţia instanţei care a pronunţat hotărârea supusă revizuirii, adică să exercite un control judiciar, care nu se poate realiza pe calea revizuirii. Un astfel de control judiciar se poate realiza numai pe calea de atac de reformare, dată în competenţa instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea.

74. Această soluţie, care rezultă din principiile care guvernează calea extraordinară de atac de retractare a revizuirii, conform legii naţionale, respectă principiul echivalenţei din dreptul european şi principiul securităţii juridice."

Prin urmare, revizuenta nu a dovedit în cauză cerinţa esenţială legată de neaplicarea cu prioritate a dreptului comunitar şi, astfel, nu este îndeplinită cerinţa impusă de lege în cazul revizuirii exercitate în baza art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Motivele invocate de către revizuent sunt considerente care vizează rejudecarea cauzei şi nu ipoteză juridică avută în vedere de legiuitor la adoptarea soluţiei legislative cuprinsă în art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, din motivele invocate de revizuent rezultă că prezenţa cerere de revizuire tinde, în realitate, la o nouă judecare a recursului, situaţie inadmisibilă faţă de prevederile art. 6 alin. (1) din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cu referire la respectarea principiului securităţii raporturilor juridice.

De aceea, va fi respinsă cererea de revizuire formulată ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. J. S.R.L., prin administrator judiciar I. IPURL, împotriva Deciziei nr. 418 din 07 februarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN